3 mituri despre calvinism
Mihai corcea
In multe parti in lume si chiar in tara noastra, destul de multi oameni in zonele evanghelice au inceput sa discute fie impotriva, fie de partea a ceea ce este numit "calvinism." In ultimii zece ani exista un grup tot mai mare de oameni care folosesc aceasta eticheta pentru a isi descrie propria lor pozitie sau altii o folosesc pentru a identifica ceva "problematic."
Interesul reinnoit pentru istoria teologiei si cercetarea Reformei este un lucru de laudat. Multi oameni care se identifica drept "calvinisti" au invatat multe lucruri de la Reforma si au adus un aer nou in lumea evanghelica post-comunista. Scriu aceasta postare nu pentru ca interesul fata de "calvinism" ar fi ceva de condamnat ci deoarece in studiile mele din ultimul an am constatat ca multe din ideile raspanite in jurul nostru despre "calvinism" nu pot sa fie sustinute in mod substantial de dovezi istorice ci sunt pur si simplu elemente ale unei retorici contemporane superficiale.
Voi descrie aceste idei superficiale sub forma ce li se potriveste, adica drept mituri:
Mitul #1 "Dogma centrala a calvinismului este predestinarea."
Acest mit este fals din mai multe motive. In primul rand chiar ideea de "dogma centrala" este straina pentru Reforma Protestanta. Reformatii nu au gandit in astfel de termeni si nu au conceput ca teologia lor este organizata in jurul unei dogme centrale. Ideea de dogma centrala vine din istoriografia germana a secolul 19, cand teologii germani Schweitzer si Heppe au inceput sa foloseasca acest model de analiza a diverselor traditii. Cu toate ca aceasta istoriografie germana a secolului 19 a fost si ramane influenta, cei mai reputati istorici ai Reformei in secolul 20 au desfiintat complet (cu dovezi din sursele primare) ideea ca predestinarea ar fi dogma centrala a calvinismului. Michael Horton foloseste rezultatele acestor istorici precum Richard Muller si explica aici structura teologiei reformate si faptul ca teologia reformata (corect inteleasa) nu are o dogma centrala.
Mitul #2 "Daca crezi in predestinare atunci esti calvinist."
Acest mit este fals pentru ca: (a) doctrina predestinarii nu isi are originea in calvinism, (b) predestinarea nu este o invatatura specifica doar calvinismului, (c) "calvinismul" include multe alte doctrine pe langa predestinare. Doctrina predestinarii cunoscuta astazi pe nedrept sub numele de "calvinism" este formulata de Augustin (secolul 4) si reafirmata in scris de multi teologi catolici medievali, printre care si de Toma D'Aquino care poate sa fie pe drept considerat un "calvinist de 5 puncte" (folosind un limbaj incorect).[1] Daca Augustin are unele formulari mai neclare in ce priveste reprobarea, Toma este foarte clar si fara echivoc in ce priveste toate cele cinci idei. In vremea Reformei doctrina predestinarii nu era considerata ceva specific "calvinist" pentru ca este doar o doctrina ce a fost acceptata de-a lungul vremii de o mare parte a teologilor catolici.[2]
Mitul #3 "Eu sunt calvinist, eu cred x, asadar x este o idee calvinista."
Intr-o epoca a modernitatii instabile, multi oameni doresc sa se ancoreze in ceva istoric. Dorinta de ancorare in istorie este un lucru bun, dar daca este facuta cu neatentie poate sa duca la confuzii. Atunci cand ne cautam o identitate istorica in comuniune cu biserica universala din care suntem parte, trebuie ca in mod constient sa intelegem diferitele doctrine si sa facem o alegere informata si constienta. Doar pentru ca am adoptat o idee istorica, nu inseamna ca tot ce gandim noi acum este coerent cu acea idee istorica. De exemplu unii oameni fac cu usurinta pasul de a adopta doctrina predestinarii pe care o identifica drept "calvinism" dar cred si alte doctrine care sunt straine Reformei Protestante. Atunci cand aceasta decizie inspre diversitate doctrinara nu este una constienta exista riscul confuziei.
Este important nu doar ce credem ci si cum vorbim despre ceea ce credem. In contextul unei majoritati "ortodoxe" nominale in tara noastra, este nu doar incorect ci si nefolositor ca sa vorbim despre o doctrina ca fiind a "calvinista" atunci cand ea este o doctrina acceptata in antichitate si in evul mediu. Reforma nu a fost o restaurare a epocii apostolice ci o continuare a ortodoxiei si catolicismului din antichitate si evul mediu.[3]