Despre cum să înțelegem și să citim cartea Apocalipsa
Dennis Johnson
În cartea Apocalipsa găsim câteva chei importante care ne pot ajuta să înțelegem promisiunile lui Dumnezeu. Am rezumat numărul acestor chei la 7, toate fiind introduse în primul capitol.
Prima cheie: Revelația este dată pentru a descoperi, a dezvălui anumite lucruri, pentru a înfățișa o realitate.
Am crescut într-o biserică în care eram încurajat să citesc cartea lui Hal Lindsey, Codul Apocalipsei (en. „The Late Great Planet Earth”). În vremea aceea biserica avea chiar și un diafilm cu vedeniile din Apocalipsa și îmi aduc aminte că, fiind copil mic, aveam coșmaruri pentru ca nu doream să fiu unul din cei care rămân după Răpire. Astfel am rămas cu impresia că această carte ar trebui de fapt să se numească Enigmă sau Confuzie, orice altceva, dar nu Apocalipsa ( din gr. apokalipsys care se referă la îndepărtarea unui văl, a descoperi). Titlul pe care îl dă Iisus cărții în primul verset este „descoperirea”. În Matei 10:26 Iisus folosește același termen: „Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.” Apocalipsa ne arată lucruri pe care altfel nu le-am observa, o persepctivă asupra istoriei lumii, a propriei experiențe, pe care nu am vedea-o dacă am privi lucrurile superficial.
Atunci când ești bolnav, mergi la doctor. El îți poate spune câte ceva despre boala pe care o ai doar privindu-te, după simptomele exterioare pe care le manifești. Sunt unele simptome însă care nu se văd decît prin procedee speciale precum RMN sau CT. Apocalipsa se aseamănă cu o tomografie computerizată a istoriei; arată ce se petrece dincolo de suprafața lucrurilor, are scopul de a descoperi. Așadar, deducem că Dumnezeu ne-a dat o carte ca aceasta tocmai pentru că nu putem înțelege ce se petrece în lume doar prin observarea de suprafață a evenimentelor, a trendurilor pe care le remarcă sociologii, cercetătorii și a rapoartelor jurnaliștilor; avem nevoie ca Dumnezeu să îndepărteze vălul pentru a înțelege cu adevărat ce se întâmplă, care este format din toți acei factori vizibili.
Este o revelație a lui Iisus Hristos din mai multe puncte de vedere: în primul rând Îl revelează pe El.
Remarcăm lucrul acesta pe măsură ce citim cartea Apocalipsa. În acest capitol Îl vedem ca Fiu al Omului, o imagine din Daniel, capitolul 7, apoi Îl vedem ca Miel jertfit, apoi înviat și biruitor, care este Leul lui Iuda (Apocalipsa 5) - un ecou al Vechiului Testament. Este despre Iisus, sămânța femeii (Apocalipsa 12). Iisus Mesia, Cel hotărât de Dumnezeu, care conduce națiunile cu un sceptru de fier, tot Apocalipsa 12. Este despre Iisus care poartă Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum găsim aici, în prima vedenie, apoi această temă reapare în capitolul 19; despre Iisus care este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, după cum citim în capitolul 1 și capitolul 22.
Apoi, este revelația lui Hristos într-un alt sens, El este Cel care o transmite lui Ioan, după cum este menționat în versetul 1 și 2. Iisus și-a făcut cunoscută revelația prin trimiterea îngerului Său lui Ioan, care apoi a vorbit bisericilor. Dumnezeu o transmite lui Iisus, Iisus îngerului, îngerul lui Ioan, iar Ioan, prin scrierea acestei cărți, ne vorbește nouă. E ca un lanț prin care ne este transmis mesajul acesta.
În Apocalipsa 4 și 5 vedem primul pas al acestui lanț, când Dumnezeu, așezat pe tron, înmânează sulul Mielului care este vrednic să îl deschidă, iar în capitolul 10 vedem că sulul a fost deschis de Fiul, ajunge în posesia unui înger, care mai apoi îl dă lui Ioan, căruia i se poruncește să îl mănânce și să îl mărturisească. În primele două versete ne este sugerat lucrul acesta, iar mai apoi în alte vedenii reluat. Iisus este cel care revelează, dar nu doar ca un poștaș, El poate revela viitorul pentru că are autoritate și control asupra viitorului. Acesta este mesajul capitolului 5, El primește sulul, apoi începe să rupă pecețile, iar pe măsură ce le rupe, evenimentele încep să se desfășoare.
Iar pentru a se asigura că suntem încurajați ne este făcută acea promisiune minunată în versetul 3: „ Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea!” Primii ascultători ai cărții nu aveau, precum noi Biblia, ci un sul era transmis de la biserică la biserică și citit, așa era primită binecuvântarea. Nu aveau tabele și schițe.
Așadar, primul principiu este că ne apropiem de această carte cu așteptarea de a o înțelege, așteptând ca Dumnezeu să ne binecuvinteze pe măsură ce o auzim și luăm aminte la ea, abordând-o fiind concentrați pe Iisus, căci e revelația Lui.
Cea de-a doua cheie: Apocalipsa este o carte care trebuie văzută.
Cuvintele acesteia trebuie văzute. Este subliniat lucrul acesta de câteva ori în capitolul 1, în versetele 1 și 2. Dumnezeu a dat această revelație lui Iisus Hristos pentru a arăta slujitorilor Săi lucruri care vor avea loc în curând. Iisus folosește cuvinte pentru a picta pe pânza imaginației noastre aceste imagini vii, pentru a arăta ce dorește ca noi să știm. De fapt, tot în versetul 1 este scris: „le-a făcut-o cunoscut”, în traducerea pe care o avem, termenul „cunoscut” nu surprinde pe deplin ideea comunicată de autor, care face referire la o revelație transmisă prin semne și simboluri, la a da un semn. Cuvântul în greacă e înrudit cu „semn” (esemanen). Vedem mai încolo în Apocalipsa anumite semne mari precum: femeia din cer, marele dragon (12), îngerii cu vasele de mânie (15), și alte semne numite astfel în carte.
Ioan vorbește despre faptul că a fost martor la tot ce a văzut, vs.2, apoi de două ori în vedenia despre Fiul omului, lui Ioan îi e poruncit să scrie ce a văzut Unele simboluri sau semne sunt identificate astfel, alte ilustrații, deși nu sunt numite așa în carte, sunt în mod evident simbolice, un exemplu găsim în acest capitol unde Iisus explică ce sunt cele șapte stele și sfeștnicele între care se află. Stelele sunt îngeri, reprezentanții sau îngerii păzitori ai fiecărei biserici -unii cred că este vorba despre păstorii bisericilor, nu vom intra în detalii, dar ce știm este că sunt lideri care reprezintă viața bisericii-, iar sfeștnicele sunt bisericile. Acestea nu sunt numite semne, dar sunt interpretate ca simboluri.
În capitolul 5, bătrânii din curtea cerească au potire cu tămâie, și ne este explicat că ele reprezintă rugăciunile sfinților. În capitolul 17, Ioan vede o prostituată îmbracată în haine frumoase numită Babilon, descrisă ca marea cetate care controlează pământul cu împărații săi, care șade pe o fiară care are șapte capete, ce reprezintă șapte împărați și șapte munți. Este evident că femeia și fiara sunt simboluri. Aceste simboluri sunt întrețesute cu alte elemente care nu sunt interpretate clar, și totuși faptul că sunt parte dintr-o vedenie care-și redă mesajul în mod ilustrativ, înseamnă că interpretarea trebuie să fie în întregime simbolică.
În altă parte ne este prezentată femeia care se află în cer, ce dă naștere unui baiat, descris în limbajul Psamului 2: „Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier”, iar asta ne amintește că din Geneza 3:15, după ce Adam și Eva au păcătuit, Dumnezeu îi spune șarpelui că un urmaș al femeii va veni și îi va zdrobi capul. Femeia fuge în deșert de teama dragonului. Putem întreba: este vorba aici de un deșert adevărat, sau ni se aduce aminte despre ceea ce deșertul simbolizează în Biblie? Din gura dragonului curg ape pentru a înneca femeia - peste tot în cartea Apocalipsa ce vine din gura reprezintă puterea cuvintelor, fie că e sabia care iese din gura Fiului Omului care judecă sau minciunile lui Satan care ies din gura Sa. Prin cuvinte Satan încearcă să înnece și să distrugă oamenii lui Dumnezeu. Femeia, înconjurată de soare, lună și stele, amintește de vedenia lui Iosif din Geneza 37.
În carte sunt multe semne și simboluri, iar modul în care am fost învățat să interpretez Apocalipsa este literal oriunde se poate, acest sfat a venit din intenția de a evita devierile propriei imaginații. Trebuie într-adevăr să nu ne grăbim să oferim imediat o semnificație, dar acest sfat nu e de prea mare ajutor în cazul acesta. Mai degrabă, interpretarea cărții trebuie să fie simbolică acolo unde se poate, trebuie privită ca o carte plină de simboluri interpretate împreună cu alte simboluri. Simbolismul este modul și limbajul prin care Apocalipsa își prezintă mesajul. Presupunerile noastre ar trebui să fie în favoarea simbolismului.
Cu câțiva ani în urmă, am avut oportunitatea de a discuta cu câțiva păstori și, în dragoste, să port o dezbatere cu un frate drag și tată în Domnul pe care îl respect foarte mult, care este un dispensaționalist devotat. În pregătirea pentru pentru dezbatere i-am citit cele două volume de comentarii asupra Apocalipsei și am remarcat chiar de la început faptul că susținea că în carte nu este nici un număr care să nu fie literal. Am început dezbaterea vorbind despre cele șapte duhuri care se află înaintea tronului lui Dumnezeu, din primul capitol, iar acel număr l-a interpretat ca număr simbolic pentru Duhul Sfânt, reprezentând plinătatea Dumnezeirii Sale, a puterii etc. Mai încolo, Duhul Sfânt este portretizat ca fiind cei șapte ochi ai Mielului, arătând omnisciența Sa deplină. M-am liniștit. Tatăl meu în Domnul este trinitarian.
Așadar, cu toții știm că în unele locuri sau aș putea spune, în multe locuri, ar trebui să oferim o interpretare simbolică, de aceea, de două ori în cartea Apocalipsa (13:18 și 17:9) este semnalat faptul că pentru lucrurile acestea este nevoie de înțelepciune, trebuie să reflectezi asupra acestor lucruri, deoarece simbolismul este viu și pictează imagini în imaginația noastră, de asemenea este o carte puțin ambiguă și avem nevoie de un ghid. Cum facem legăturile? Uneori viziunile din Apocalipsa au mesaje paradoxale: capitolul 5 - Leul lui Iuda este biruitor și gata să deschidă cartea. Ioan e nerăbdător să afle mai mult despre acest Leu, dar ce vede? Un Miel jertfit, dar care stătea în picioare, care este lăudat: „ Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.” Victoria Leului este jertfirea Mielului, așa a dobândit victoria, iar noi nu ne-am fi dat seama. Avem nevoie de ceva care să ne ghideze în înțelegerea acestei cărți pentru a risipi enigma, anume cea de-a treia cheie.
A treia cheie: Vechiul Testament asigură vocabularul simbolic al Apocalipsei.
Cuvintele lui Ioan din primul capitol sunt un bun exemplu. El aude o voce ca o trâmbiță, ca o cascadă, ca valurile care se izbesc de țărm, lucruri similare cu viziunile din primele capitole din Ezechiel, apoi Ioan se întoarce și vede pe cineva ca Fiul Omului (Daniel 7). La începutul capitolului, Daniel a văzut patru mari imperii simbolizate prin fiare ieșind din mare, apoi îi este dată o vedenie prin care vede Curtea Cerească unde se află Cel îmbătrânit de zile, cu părul alb, stând pe tron, și cineva ca Fiul Omului venind pe nori în prezența lui Dumnezeu Tatăl, iar Tatăl îi oferă o Împărăție Veșnică asupra tuturor națiunilor. El este Fiul Omului, care și-a stabilit Împărăția, care a intrat în prezența Tatălui, tot El este cel care a învins fiara. Dar acest Fiu al Omului este neobișnuit. Am spus că Cel îmbătrânit de zile avea părul alb în vedenia lui Daniel, dar în Apocalipsa Fiul Omului are părul alb ca lâna, ca zăpada, lucrul acesta arătând spre divinitatea lui Hristos, El este acest domnitor uman care este totodată Dumnezeu pe deplin. Toate lucrurile acestea sunt legate. Cele patru fiare din Daniel 7 sunt introduse în Apocalipsa 13 ca o singură fiară. Daniel vede fiare ieșind din mare: un leu, un urs, un leopard și încă o fiară care nu poate fi asemănată cu nici un animal, care are dinții de fier și zece coarne. Din interpretarea pe care o găsim în Daniel cunoaștem că acestea reprezintă marile împărății ale lumii: Babilon, Imperiul Medo-Persan, Grecia și Roma. În Apocalipsa 13 însă toate fiarele sunt combinate în fiara care are zece coarne, este ca un leopard, ca un urs, ca un leu. Toate împărățiile lumii sunt puse împreună, tot ce poartă război împotriva lui Hristos.
Mai sunt și alte ecouri în Apocalipsa ale Vechiului Testament, de exemplu capitolul 11, aici Ioan vede doi măslini și două sfeștnice care se aseamănă cu viziunile date lui Zaharia, în capitolele 3 și 4 în care Iosua, Marele Preot și Zorobabel, împărat în vremea lui Zaharia, un preot și un împărat, acești doi martori care sunt sfeștnici, făcând minuni ca Moise și Ilie, transformă apa în vin și distrug dușmanii cu foc, ei reprezintă biserica în care membri sunt chemați să fie preoți și împărați, vedem asta în primul capitol, precum și aici, este peste tot în carte.
Vocabularul și simbolismul vine din Vechiul Testament. Uneori este puțin schimbat, datorită modului în care Iisus a împlinit ce s-a scris acolo. Astfel Leul învinge prin faptul că devine mielul care este jertfit - Leul lui Iuda ne aduce aminte de binecuvântarea rostită de Iacov asupra fiului său, Iuda, care va deveni tatăl împăraților, în Geneza 49. Sau Apocalipsa 7 în care Ioan este informat despre oamenii păziți de mânia finală, teribilă a lui Dumnezeu, care au pecetea lui Dumnezeu, sunt 12.000 de oameni din 12 seminții, adică 144.000. Cele 12 seminții însă nu se potrivesc cu nici o enumerare din Vechiul Testament, nu sunt fiii lui Iacov, nu sunt exact cele 12 seminții care au moștenit țara, nu se potrivesc chiar așa de bine, nici nu respectă ordinea obișnuită, Iuda e primul, fiindcă e seminția lui Mesia, dar apoi semințiile femeilor roabe sunt enumerate primele înaintea semințiilor care aparțin soțiilor lui Iacov, Lea și Rahela. De ce așa? Celor care nu sunt luați în seamă le este dată întâietate, asta e ceea ce aude Ioan, iar apoi vede o mulțime dintre toate națiunile care nu poate fi numărată - noul Israel-, care nu e format doar din cei 144.000, nu cei a căror arbore genealogic pornește de la Avraam, ci este format din oameni din toate popoarele, care nu pot fi numărați.
Așadar pornește de la imagistica Vechiului Testament, dar fii pregătit ca Dumnezeu să o folosească într-un mod surprinzător în cartea Apocalipsa.
A patra cheie. Recapitularea unor evenimente din mai multe perspective
Este ca atunci când te uiți la fotbal și un moment important din joc este redat din diverse perspective, de mai multe ori. În Apocalipsa 1:19 Iisus îi spune lui Ioan: „Scrie dar lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele.” Este un indiciu despre cum este schițată cartea: lucruri care sunt și lucruri care vor avea loc după. Ajungi la capitolul 4, iar după scrisorile adresate bisericilor, care sunt un diagnostic a stării lor prezente, Ioan este chemat în Cer unde i se vor arăta lucrurile care vor avea loc după. Capitolele 2 și 3 au de-a face cu lucrurile care au loc în zilele lui Ioan, iar de la capitolul 4 sunt lucurile care vor fi în viitor, cel puțin pentru primii ascultători ai epistolei. Ajungi apoi la capitolul 12 și Ioan are viziunea cu femeia care dă naștere lui Mesia, lucru care a avut loc în zilele lui Ioan, care este un ecou al Genezei. Așadar ni se arată ceva ce s-a întâmplat mai înainte ca Ioan să primească vedeniile sau plantarea acelor biserici.
Apocalipsa 12:1-6 portretizează prima venire a lui Mesia într-un mod minunat: îl vedem pe Satan care este acolo să distrugă, copilul este vulnerabil, și totuși, dorința lui Satan de a distruge este zădărnicită. El nu e distrus, dar nu poate realiza ceea ce-și dorește, femeia fugind în deșert. În a doua parte din Apocalipsa 12 este o altă vedenie, aceiași istorisire este reluată dintr-o altă perspectivă. Acum îngerul Mihail împreună cu alți îngeri luptă împotriva lui Satan - Dragonul, Șarpele cel Vechi, Diavolul. Acesta îl alugă pe Satan din cer pentru a nu-i mai acuza pe frați, e alungat din curtea cerească. Ce face apoi Satan? Încearcă să distrugă femeia, poporul lui Dumnezeu, dar nu poate face asta. Este învins, dar nu distrus. Efortul lui Satan de a distruge biserica este zădărnicit.
O altă perspectivă a aceluiași eveniment se găsește în capitolul 20 unde, din nou, îl vedem pe Satan învins, dar nu distrus, înlănțuit, și împiedicat din a continua să înșele națiunile care se aflau în întuneric. Și vedem că după această perioadă lungă de 1000 de ani - mai mult de 1000 de ani, dar acesta este un simbol care le arată contemporanilor că lucrul acesta se extinde dincolo de generația lor-, Satan va fi eliberat pentru o vreme scurtă.
Așadar, putem deduce că legarea lui Satan a avut loc în același timp cu venirea lui Mesia pe pământ și înălțarea Sa la mâna dreaptă a Tatălui. Venirea lui Mesia, a doua scenă din capitolul 12, oprește puterea lui Satan de a ne acuza, fiindcă acum suntem biruitori prin sângele Mielului. Aici începe totul, iar acum Evanghelia este răspândită în toată lumea, Satan nu mai poate înșela națiunile. De asemenea, în alte părți din Noul Testament Iisus aseamănă legarea lui Satan și eliberarea oamenilor de sub dominația lui cu legarea unui om puternic pentru a jefui ceea ce se află în proprietatea lui. Apostolii, în predicile din cartea Faptele Apostolilor, au anunțat că a fost o vreme când Dumnezeu a lăsat națiunile în întuneric, urmându-și propria cale (Pavel în Listra în capitolul 14, în Atena, capitolul 17). A fost acea perioadă când Dumnezeu s-a concetrat asupra poporului Israel și a lăsat popoarele în întuneric, dar nu și acum, Satan nu mai poate ține națiunile sub înșelăciunea lui. De trei ori în capitolele 16, 19 și 20 unde sunt descriși Satan, Dragonul și Fiara înșelând națiunile puternice cu scopul de a se aduna pentru a distruge poporul lui Dumnezeu, aceste popoare sunt adunate de fapt pentru a fi distruse de mânia lui Dumnezeu, bătălie numită în capitolul 16: „războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic”, care are loc după cei 1000 de ani, Apocalipsa 20. Aș sugera că în aceste trei capitole este vorba despre același eveniment, relatat din trei perspective, care este viitor chiar și pentru noi, având loc chiar înainte de venirea lui Hristos.
A cincea cheie. Apocalipsa se preocupă cu ceea ce va avea loc în curând.
Apoi versetul 3 spune că „vremea este aproape”. Michael Brown a menționat preterismul care plasează tot ce scrie în Apocalipsa în trecut și futuristii care plasează totul în viitor. Faptul că Apocalipsa spune că unele evenimente vor avea loc în curând îi pune în dificultate pe futuriști, vedem asta atunci când acest limbaj este folosit din nou în ultimul capitol din carte, unde în 22:6 și 22:10 se face referire la lucrurile care vor avea loc în curând, iar acolo i se spune lui Ioan să nu pecetluiască profețiile din carte pentru că vremea este aproape. Lucrurile acestea sunt în contrast cu instrucțiunile date lui Daniel, în ultimul capitol, lui i s-a spus să pecetluiască profeția primită pentru că are în vedere o vreme îndepărtată față de el și popor. Cred că la această poruncă dată lui Daniel face referire Petru în 1 Petru 1 unde spune: „Prorocii (...) cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi”. Profetul Daniel și alții au înțeles că le-a fost arătat ceva îndepărtat, în profeția lui Daniel era vorba despre unele lucruri au loc în prezent, altele care se vor petrece în viitorul apropiat, iar altele în viitorul îndepărtat.
Ioan spune că tot ce vede privește viața sa și viețile celor din poporul lui Dumnezeu. Asta nu înseamnă că sunt preterist. Unele lucruri se vor petrece în viitorul îndepărtat față de Ioan, dar și de noi, precum: cea de-a doua venire a lui Hristos, eliberarea Fiarei după o lungă perioadă în care Evanghelia se răspândește, dar Iisus are o modalitate prin care ne arată lucrul acesta, și anume spunându-ne că din momentul legării lui Satan, la prima venire a Sa, până în momentul eliberării lui, cu puțină vreme înaintea celei de-a doua veniri, vor trece 1000 de ani. Asta transmite lui Ioan și generației sale că nu toate evenimentele vor avea loc în generația lor, dar mult din ceea ce Ioan vede și ne transmite are legătură cu generația lor. Ei nu trebuie să aibă cunoștință despre politicile din Orientul Mijlociu din secolul XX și XXI - fie că e vorba despre Israel, Sudan, ISIS, Y2K, războiul de șase zile - nu trebuie să cunoască tehnologia militară pentru a înțelege mesajul. Simbolismul vorbește despre o bătălie spirituală continuă. În Apocalipsa este vorba despre ce va avea loc în curând, aruncând câteva priviri de asemenea spre ce va avea loc în viitorul îndepărtat.
A șasea cheie: Apocalipsa este scrisă pentru o biserică aflată sub atac.
Nu este scrisă pentru creștini comfortabili care cred că nu se află în pericol, care stau în tihnă dezbătând unii cu alții toate problemele. E adevărat că trebuie să avem dezbateri, sa ne confruntăm ideile, dar Apocalipsa este dată cu un scop practic, și vedem foarte clar aici atunci când Ioan se identifică în versetul 9: „Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos”. Apocalipsa este modelată pentru a oferi încurajare, discernământ, încredere și îndrăzneală în Hristos, nu creștinilor care își permit luxul de a se cufunda ore întregi în studiu liniștit asupra ei, ci pentru credincioși care știu că se află într-o luptă împotriva Celui Rău.
Putem vedea asta în cele șapte binecuvântări răsfirate în carte, citim una din ele aici: „Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea!” Capitolul 14:13 „Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!”, capitolul 16:15 „ Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol”, care urmează vestirea adunării popoarelor și împăraților pentru bătălia din ziua cea mare a Domnului Cel Atotputernic. Capitolul 19:9 „Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Capitolul 20:6 „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere!” 22:7 „ Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!” 22:14 „Ferice de cei ce îşi spală hainele” - cunoaștem din capitolul 7 că își spală hainele în sângele Mielului, cei care se încred în Hristos - „ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!”.
Așadar, sunt 7 binecuvântări pe parcursul cărții care corespund la șase promisiuni care încheie fiecare scrisoare către bisericile din capitolele 2 și 3. Promisiunile se adresează celor care biruiesc, celor care înving, termenul folosit in greacă este νικάω (nikao) de unde avem marca NIKE care înseamnă victorie. Aceasta presupune luptă, iar unor biserici le este promisă binecuvântare pentru că sunt perseverente în luptă. Bisericile din Smirna și Filadelfia sunt persecutate sever, unele biserici nici nu realizează că se află în luptă, Sardes consideră că totul este în regulă, unii din această biserică realizează lupta, dar în mare parte Sardes e o biserică adormită. Laodicea se vede bogată, sănătoasă, dar nu vede că e falimentară din punct de vedere spiritual, nu vede conflictul.
Este necesar să vedem conflictul. Putem fi tentați ca citind Apocalipsa și apoi citind despre persecuția violentă a bisericii să ne gândim că este o mare încurajare pentru frații și surorile din locurile unde există persecuție: Asia, Sudul Asiei, Estul Asiei, Indonezia, Orientul Mijlociu. Ce mângâiere să știi că poți învinge prin perseverența în mărturisirea pe care au făcut-o și încrederea în sângele Mielului, că Satan însuși poate fi învins, nu prin război militar, ci prin credință și mărturie. Pentru ei e un mesaj minunat. Dar cum e acest mesaj în ce te privește sau mă privește? Suntem conștienți că nu trecem prin ceea ce trec frații noștri din Smirna și Filadelfia, cei din Nigeria cu atacurile lui Boko Haram, sau Estul Africii cu atacurile lui Al-Shabab.
Este așadar mesajul acesta și pentru tine? Cu siguranță, fiara are 3 arme, iar acestea sunt personificate, simbolizate, printr-o fiară care iese din mare, capitolul 13 care are o putere militară și politică, în vremea lui Ioan aceasta este Imperiul Roman. Apoi este o fiară de pe pământ, numită mai apoi Profetul Fals care îi îndeamnă pe oameni să se închine fiarei din mare. În vremea noastră ar fi toți cei care privesc la un guvern sau o învățătură falsă pentru salvare. Așadar, avem de-a face cu persecuții, înșelăciune, iar apoi este femeia, prostituata care reprezintă luxul, plăcerea, urmarea poftelor ilegitime. Ea șade pe fiara din mare. Din punct de vedere economic Roma era marele consumator al lumii mediternaneene, care consuma nu doar recolte, dar și oameni, de fapt, ultima parte a marfei adusă Romei sunt oamenii. Prostituata este pentru noi astăzi probabil cea mai periculoasă armă.
Predicam din carte Apocalipsa duminica seara in biserica noastră și am ajuns la căderea Babilonului în duminica de dinainte de 11 Septembrie și m-am întrebat care a fost ținta teroriștilor în America? Atacul nu a fost împotriva clădirilor de biserică, probabil că știau că noi nu locuim în aceste clădiri, ci doar ne adunăm aici. Ținta lor a fost simbolul prosperității materiale, cele două turnuri, și simbolul militar, Pentagonul - puterea noastră ca națiune, pe care de multe ori o folosim spre bine, dar nu întotdeauna. Ispita de a te încrede în acele lucruri este avertismentul vedeniei lui Ioan. Noi suntem atacați. Care ar trebui să ne fie răspunsul? Apocalipsa spune să răbdăm atunci când ne confruntăm cu suferința și să ne păzim de orice formă de compromis. Apocalipsa nu este un puzzle, o formă de divertisment care să ne distreze în timpul liber. Nu este o carte complicată de Sudoku. Este un manual de luptă pentru biserica lui Dumnezeu care trebuie să știe că suntem cu toții sub atac, iar noi nu trebuie să simplificăm modalitățile prin care Satan atacă biserica.
A șaptea cheie. Victoria îi aparține lui Dumnezeu și lui Hristos.
În Apocalipsa 1 Ioan Îl vede pe Fiul Omului căruia Dumnezeu Îi oferă popoarele lumii, de aceea Evanghelia se răspândește chiar în locuri unde este persecuție intensă. Fiului Omului îi este oferită o Împărăție veșnică, iar toate popoarele Îl vor sluji, asta se întâmplă pe măsură ce Evanghelia se răspândește. Ca și copil am greșit prin faptul că din această carte am rămas doar cu coșmaruri din cauza viziunilor. Pentru mine viziunile erau mult mai intense decât cântecele de laudă care sunt presărate pe parcursul cărții acesteia. De exemplu, în capitolele 4 și 5 unde Îl vedem pe Cel care stă așezat pe tron, Dumnezeu Tatăl, Cel îmbătrânit de zile, lăudat pentru toate atributele Sale divine, El este sfânt pe deplin, pe deplin Măreț și Etern, care a fost, este și va veni. El este lăudat de cele patru făpturi, iar apoi corul se lărgește. Cei 24 de bătrâni care îl laudă pe Dumnezeu pentru lucrarea de creație (sfârșitul capitolului 4). În capitolul 5 este prezentat Mielul, iar cele 4 făpturi și bătrânii cântă: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu.” Mielul este lăudat din nou nu doar de cei 28, ci și de mulțimi de îngeri, El este vrednic să fie slăvit. Apoi toate făpturile de peste tot: din cer, de pe pământ și de sub pământ Îl laudă pe Tatăl și pe Fiul. Acesta este unul din cântece.
Un altul este la sfârșitul capitolului 11 care vestește sfârșitul istoriei, iar la începutul capitolului 12 începem din nou și privim totul dintr-o altă perspectivă: împărățiile lumii devin împărățiile Domnului nostru și ale lui Hristos. Dumnezeu este lăudat: „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii (nu mai spune vei veni, fiindcă deja este prezent în toată slava Sa), că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti. (...) a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” Aceste cântece ne duc la Apocalipsa 19 unde se anunță victoria Cuvântului lui Dumnezeu și Ospățul nunții Mielului. Urmează capitolele 21 și 22, unde găsim acea cetate minunată a lui Dumnezeu, care suntem noi, unde Dumnezeu locuiește în mijlocul poporului Său. El șterge orice lacrimă din ochii noștri, iar noi Îl sărbătorim pentru totdeauna. El este biruitor. Nu subestima dușmanul, dar fii încrezător în Biruitorul Tău.
Parte din seria de prelegeri a conferinței despre Sfarsitul Veacurilor, organizată de Christ United Reformed Church din Santee. Mesajul în limba engleză este disponibil accesând linkul de mai jos: