Invierea trupurilor

JAmes Douthwaite

In cea de-a treia zi, mormantul in care au asezat trupul Sau era gol. Trupul nu a fost furat - desemnarea soldatilor romani si astuparea mormantului au prevenit lucrul acesta (Mat. 27:65-66). Iisus a inviat, intocmai cum a spus (Marcu 8:31, 9:31, 10:34). Acela a fost mesajul ingerului (Luca 24:6-7), fundamentul predicarii apostolice din cartea Faptele Apostolilor (2:32, 3:15, 4:2, 10, 33, 5:30) si ceea ce deosebeste crestinismul de toate celelalte religii. 

De aceea invatatura despre inviere este atacata. Satan stie ca pentru a submina crestinismul, nu trebuie decat sa doboare piesa de domino a invierii care mai apoi va face sa cada toate celelalte piese. In vremea lui Iisus, Saducheii sustineau ca nu va exista nici o inviere (Mat. 22:23), iar oamenii din Atena care l-au ascultat pe Pavel in Aeropag i-au batjocorit invatatura (1 Cor. 15:22). Mai tarziu, biserica a considerat ca este necesar sa inglobeze doctrina invierii in toate cele trei crezuri ecumenice pentru a-i combate pe cei care vorbeau impotriva sa, si pana astazi sunt unii (chiar crestini) care pun la indoiala invierea lui Iisus, a oamenilor, sau a amandurora. 

Ca pastor, nu voi uita niciodata momentul cand unul din enoriasii mei a spus ca nu exista inviere: "Cu siguranta Iisus a inviat din morti" a spus el "dar in ceea ce ne priveste, numai sufletele noastre vor trai pentru totdeauna in ceruri." (Cu toate acestea, el acum asteapta invierea propriului trup) Hopa! Am ramas surprins, dar nu ar fi trebuit. Adevarul invierii trebuie proclamat permanent impotriva reincarnarii spirituale despre care vorbesc alte religii false, celor care cauta sa demitologizeze Biblia, si a curentului de gandire antic ce afirma ca sufletul care este bun are nevoie doar sa fie eliberat din catusele unui trup rau. Aceasta perspectiva poate fi regasita nu doar la cei care neaga invierea trupurilor, dar si in cazul celor care cred ca este o diferenta intre identitatea lor spirituala si cea trupeasca (ex. un barbat prins in trupul unei femei), casatoria intre oamenii de acelasi sex (trupul nu conteaza) si chiar discutia despre "suflete pereche". Aceste notiuni populare submineaza adevarul intr-un mod perfid.

Este invierea trupului atat de importanta? Chiar are vre-un rost? Desigur. Apostolul Pavel ii dedica tot capitolul 15 din epistola catre Corinteni. Acolo afirma: "dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră." (1 Cor. 15:14) Cu alte cuvinte, daca Hristos nu a inviat, atunci poti pleca acasa! Crestinismul este un nimic. Este o religie falsa, cu o predicare falsa. Daca trupul lui Iisus este inca in mormant, atunci a pierdut. Moartea a invins. Pacatul a invins. Plata pacatului este moartea (Rom. 6:23), iar daca Iisus nu a biruit moartea - daca trupul Lui este inca mort - nu a biruit nici pacatul. Acelasi adevar se aplica si tie. Daca trupul tau nu invie, atunci pacatul a invins. Identitatea ta ca persoana consta atat in trup, cat si in duh; nu esti unul sau altul. Exista astfel de creaturi: animalele au trupuri, dar nu au suflete, iar ingerii au suflete, dar nu au trupuri, noi insa suntem amandoua. Suntem "ingemale" asa cum a spus teologul australian John Kleinig. Contrar invataturii mormone, nu ai un suflet preexistent care are nevoie de un trup pentru a trai pentru o vreme. Cununa creatiei lui Dumnezeu sunt barbati si femei creati dupa chipul Sau, trup si suflet. Iisus a venit sa rascumpere ceea ce esti tu - in intregime - trup si suflet. 

 Un loc potrivit pentru a redobandi o intelegere potrivita a acestei invataturi si imporanta sa este capitolul lui Pavel despre inviere, 1 Corinteni 15. Cu cat petreci mai mult timp in acest capitol, cu atat vei descoperi mai multe pietre pretioase. 

Scopul lui Pavel, de la inceput pana la sfarsit, este sa-si intareasca turma inca o data in aceasta invatatura. El incepe, dupa cum se cuvine, cu Scriptura. Pentru Pavel si Corinteni, aceasta este Vechiul Testament, Biblia evreiasca. Tot ce a facut Iisus si ce predica Pavel isi are temelia si se inradacineaza aici ("dupa Scripturi"), inclusiv invierea. Pavel nu specifica la ce pasaj se refera (probabil se asteapta ca oamenii sa-si aminteasca despre ce i-a invatat mai inainte), dar ne pot fi de folos cateva exemple: istorisirile despre luarea trupeasca a lui Enoh la cer (Gen. 5:24, conform Evrei 11:5), a lui Ilie si Elisei (1 Imparati 17:17-24), invierea copiilor din mormant si cuvintele binecunoscute ale lui Iov (19:25-27): "Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu."

Acestea sunt invieri ale oamenilor, dar avem cuvinte care vorbesc de asemenea despre invierea lui Mesia. Psalmistul scrie: "Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea." (Ps. 16:10, cf. Fapte 2:27) Iisus Insusi face referire la istorisirea despre Iona ca prefigurare a ceea ce I se va intampla Lui: "Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului." (Mat. 12:40) Desi nu este folosit aici cuvantul inviere, cei care cunosc aceasta istorisire stiu ce s-a petrecut mai apoi: a fost varsat din burta pestelui ca din mormant, continuand sa traiasca, la fel va face si Iisus. 

Mai sunt si alte referiri mai generale despre inviere, in Daniel: "Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula" (12:2), iar in Isaia gasim: "(Dumnezeu) nimiceşte moartea pe vecie" (Isaia 25:8). In profetul Osea citim de asemenea: "El ne va da iarăşi viaţa în două zile; a treia zi ne va scula, şi vom trăi înaintea Lui." (6:2) Unii cred ca nu se refera la Iisus pentru ca foloseste pluralul "noi", desi este tentanta referirea la cele trei zile. Dar de fapt acest pronume sprijina argumentul lui Pavel: invierea lui Hristos si a celor care care Ii apartin sunt strans legate. Pavel demonstreaza lucrul acesta in 1 Corinteni prin utilizarea exemplului celor dintai roade (v. 20) Se obisnuia ca prima recolta sa fie adusa Domnului ca semn al recunoasterii ca intreaga recolta Ii apartine. La fel, invierea lui Hristos nu a fost decat inceputul recoltei, inceputul invierii care va urma sa vina; sau dupa cum va scrie Pavel romanilor: "În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui." (Rom. 6:5)

De asemenea, Pavel are ceva de spus celor care poate nu accepta marturia aceasta a Scripturilor. Chiar daca nu accepti invatatura Lui, sunt alti cinci sute de martori ai invierii lui Iisus. Majoritatea erau inca in viata atunci cand el scria epistola - doar unii au "adormit" (v. 6) Imaginati-va un tribunal astazi unde avocatul apararii poate gasi cinci sute de martori ai cazului pe care doreste sa-l sustina. Intr-adevar dovezile sunt uluitoare. Orice avocat care ar dori sa dovedeasca un caz atat de cutezator ar trebui sa se astepte din partea procurorilor la provocarea de a cauta acei martori. Daca martorii respectivi nu ar fi existat, atunci Pavel isi asuma un mare risc. Credibilitatea lui ar fi fost ruinata, invatatura sa declarata falsa, iar autoritatea sa distrusa. Dar daca acei martori au existat, dupa cum afirma Pavel, atunci marturia acestora este aproape incontestabila.

Prin aceasta Pavel respinge totodata argumentul celor care "zic (...) că nu este o înviere a morţilor" (v. 12) In mod logic, o afirmatie absoluta (ca "nu este inviere a mortilor") poate fi respinsa prin producerea unui singur exemplu contrar, iar acel exemplu este Iisus. Astfel, daca Iisus a inviat, atunci exista si inviere. Dar oare invierea lui Iisus va duce neaparat la invierea noastra? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, Pavel merge la inceput, la Adam (cf. Rom. 5): "după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos" (v. 22). Cu alte cuvinte, Hristos a venit pentru a desfiinta ce a facut Adam. Dar ce a facut Adam? A adus pacatul si moartea in lume, iar dupa noua sute trei zeci de ani a murit (Gen. 5:5). Dupa un calcul al varstelor patriarhilor, Luther a ajuns la concluzia ca Enoh a fost dus la cer imediat dupa ce a murit Adam, pentru a fi o marturie a invierii din morti si credinciosiei lui Dumnezeu. Luarea la cer a lui Enoh nu i-a fost de folos doar lui, ci a fost o mangaiere si pentru cei ramasi in urma. 

Iisus a implinit ceea ce semnifica luarea la cer a lui Enoh. Asa cum Adam a adus pacatul si moartea in lume, Iisus a adus iertarea de pacat si viata pentru toata lumea. Invierea nu a fost doar pentru Iisus, la fel cum moartea lui Adam nu l-a afectat doar pe Adam. Dupa cum Adam a murit si noi murim, Hristos a inviat si mai apoi vor invia "cei ce sunt ai lui Hristos." (v. 23) O data cu invierea Sa, Iisus a schimbat moartea - moartea trupeasca - a lui Adam si a asigurat intregii lumi promisiunea invierii. Caci nu doar unii dusmani, ci toti Ii sunt supusi, inclusiv moartea (v. 26).

Cu toate acestea, nu toti vad moartea ca pe un dusman, In vremurile noastre, moartea este vazuta tot mai mult ca o solutie, un prieten sau un raspuns la problemele, nemultumirile si suferinta noastra. Si acesta este rodul ideii care sustine existenta unei diferente intre trup si suflet, astfel a pune capat vietii fizice va duce la eliberare spirituala. Cu toate aceastea, cat de repede se risipeste o astfel de idee atunci cand ne aflam langa mormantul unei persoane dragi. Moartea nu ne este prietena. 

Pavel a declarat ca Iisus a venit sa nimiceasca moartea, nu doar sa o invinga. Despre asta a profetit Isaia atunci cand a spus ca Mesia va "nimici moartea" (Is. 25:8). De asemenea, in Apocalipsa gasim o imagine incurajatoare: la sfarsit, nu doar fiara, profetul fals si diavolul vor fi aruncati in lacul de foc, dar si Moartea si Locuinta Mortilor. Asta inseamna nimicirea mortii si asta e ceea ce a facut Iisus pentru noi. Chiar stand langa mormantul unei persoane dragi pe care o vrem inapoi, gasim o veste buna, caci stim ca nu acesta va fi sfarsitul. In Iisus, noi nu mai traim vieti care se termina cu moartea, ci moartea noastra se termina cu viata. 

Chiar in fata acestei vesti bune, Pavel stie ca vor exista defaimatori si batjocoritori. Cum vor fi inviati mortii? Cu ce fel de trupuri vor invia? Si astazi avem aceleasi intrebari: Cum va fi? Voi avea parul gri si fata cu riduri? Cum ramane cu cei care au fost zdrobiti si nu au mai fost gasiti atunci cand turnurile World Trade Center au cazut peste ei? Pavel spune ca aceste trupuri, cu siguranta, vor fi diferite, mai bune, vei fi tu insuti si va exista o continuitate intre aceasta viata si urmatoarea. Iov spune ca pielea si ochii lui Il vor vedea pe Rascumparator (Iov 19:26-27). Semnele cuielor si a sulitei inca puteau fi vazute si simtite in trupul lui Iisus (Ioan 20:20, 27)

Cu toate acestea, va fi si o transformare, o discontinuitate, "este semanat trup firesc, si invie trup duhovnicesc" (v. 44). Suna ca un oximoron, nu-i asa? A spune "trup duhovnicesc" suna putin ca "un alb negru". Este posibil ca intentia lui Pavel este de produce tocmai acest efect discordant. El nu spune ca tu esti acum trup si ca mai tarziu vei fi un suflet, ci ca trupul tau va fi schimbat - dintr-un trup natural intr-unul spiritual. Trupul natural este un trup plin de pacat care va muri; dar trupul spiritual este insufletit pe deplin, umplut de Duhul lui Dumnezeu, care niciodata nu va muri. Trupul tau va fi inviat ca trup nou si imbunatatit. "Trupul acesta, supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire (v. 54). Iar lucrul acesta este la fel de valabil pentru cei care au fost ingropati ieri sau acum doua mii de ani, cei incinerati cu intentie sau de catre teroristi, cei sfasiati de animale salbatice sau cei a caror trupuri au fost distruse in alt fel. Poate Dumnezeu sa-i invie? Citeste Ezechiel 37. 

Asadar, in Hristos, Pavel concluzioneaza (v. 54) ca profetia lui Isaia este implinita "(Domnul) nimiceste moartea pe vecie" (Is. 25:8) Desi acum pare puternica si amenintatoare, desi tristetea si suferinta ne cuprind de fiecare data cand o persoana draga este coborata in groapa proaspat sapata, moartea nu va avea ultimul cuvant - acesta apartine lui Iisus. Asemenea lui Lazar (Ioan 11), Iisus ne va chema din mormant si vom trai cu El - Cel care este invierea si viata, pentru vecie. Caci Iisus "a fost dat din pricina faradelegilor noastre, si a inviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti" (Rom. 4:25) Iisus nu doar a murit pentru tine, iar invierea a fost o rasplata pentru reusita lucrarii Sale - nu! Si invierea a fost pentru tine - pentru a fi inviat si justificat, iar pacatul si moartea lui Adam sa fie distruse prin iertarea si viata lui Iisus. El a intrat in moartea noastra pentru a ne alatura Lui in invierea Sa. 

Exact asta se va intampla in ziua de pe urma cand "trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati." (v. 52) Cel care va cheama, va justifica, va glorifica (Rom. 8:30) si va sfinteste pe deplin "la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios si va face lucrul acesta." (1 Tes. 5:23) "Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos!" (1 Cor. 15:57). Cuvintele acestea ale lui Pavel incheie capitolul cu vechea exclamatie care reverberaza pe tot parcursul veacurilor pe masura ce rostim impreuna cu fratii si surorile noastre: "Aleluia! Hristos a inviat!"

James Douthwaite este pastor al Saint Athanasius Lutheran Church din Fairfax, Virginia. 

Articol publicat inițial în revista Modern Refrmation, Martie/Aprilie 2016, Vol. 25, Nr. 2: 29-35