Curat in trup si suflet

Traim intr-o epoca in care relatiile dintre barbati si femei sunt redefinite iar familia monogama formata dintr-un sot si o sotie care raman impreuna pana la sfarsitul vietii nu mai este considerata un ideal in cultura noastra. Multi oameni practica ceea ce se numeste “monogamie in serie” schimband parteneri dupa o perioada de timp. 

Aceasta societate “flexibila” in privinta sexualitatii priveste cu scepticism inspre invatatura Scripturii, considerand ca structura sociala anterioara a fost influentata de Biserica Crestina, dar ca acea structura traditionala a familiei nu mai este de actualitate, pentru ca omul postmodern s-a dezvoltat inspre un statut de independenta sociala. 

A saptea porunca din decalog spune “Sa nu comiti adulter.” 

Este aceasta lege o traditie invechita? Pot oamenii de astazi sa isi stabileasca propriile norme in privinta sexualitati fara sa aiba vreo vina fata de cei din jur sau fata de Creator? Este posibil ca astazi inca sa se mai respecte aceasta porunca veche de mii de ani, sau este doar o conventie sociala care poate fi schimbata? 

Gandindu-ne la natura legii morale pe care a dat-o Dumnezeu, descoperim ca raul din pacatele condamnate de cele zece porunci este inerent. Acele fapte sunt pacate nu pentru ca Dumnezeu alege sa le incadreze in categoria pacatelor ci pentru ca ele au un rau inerent. Ele sunt rele, de aceea Dumnezeu le descopera ca fiind pacate. 

Dumnezeu l-a creat pe om perfect in nerpihanire, stare in care a creat si prima familie, o familie monagama cu un sot si o sotie. Acesta este binele, iar orice deviere si pervertire de la standardul lui Dumnezeu reprezinta un pacat. 

Un aspect interesant este reprezentat de modul cum legile antice precrestine si preiudaice au recunoscut binele inerent al familiei monogame, asa cum a fost creata de Dumnezeu. Codul lui Hammurabi scris in secolul XVIII inainte de Hristos (adica acum 3800 de ani) continea legi care promovau si aparau familia monogama, condamnau adulterul si permiteau casatorirea cu o a doua femeie doar daca prima sotie nu putea sa aiba copii. 

Dumnezeu a revelat prin Moise raul si binele pe care si paganii il distingeau in ceata. Dumnezeu a interzis adulterul si a poruncit curatia trupeasca si spirituala, interzicand atat comiterea actului fizic (porunca a saptea) dar si dorinta si poftirea altui partener (porunca a zecea). 

Hristos a vestit Legea in predica de pe munte ajutandu-i pe ascultatori sa inteleaga poruncile mai clar si sa isi vada propriul pacat, iar in acelasi timp a vestit iertarea pacatelor pentru cei care regretau adulterul sau se prostituau. Personaje importante ale Scripturii (precum David) au comis acest pacat, dar in acelasi timp au gasit iertare la Dumnezeu. 

Legea lui Dumnezeu ne arata pacatul, dar ne si lumineaza calea inspre ascultarea de Dumnezeu. In vreme ce adulterul nu aduce cu sine sfarsitul vietii de crestin sau o condamnare de neiertat, crestinii trebuie sa se poarte cu grija pentru a se feri de caderea in ispita. 

Catehismul de la Heidelberg ne explica modul in care putem trai cu recunostinta fata de harul pe care ni l-a dat Dumnezeu, ascultand de Legea Sa, care include si aceasta a saptea porunca: 

108. Ce pretinde cea de-a şaptea poruncă? Orice necurăţie fiind blestemată de Dumnezeu, noi trebuie s-o urâm din suflet şi să trăim în curăţie şi cu sobrietate, atât în sfânta căsnicie cât şi în afara ei. 

Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu. 1 Tes 4:3-5 Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. Evr 13:4 Vezi Lev 18:27-30; Iuda 22-23; 1 Cor 7:1-11, 25-31. 

109. Oare Dumnezeu interzice în această poruncă doar adulterul şi alte asemenea nelegiuiri? Întrucât trupul şi sufletul sunt templul Duhului Sfânt, Dumnezeu vrea să le păstrăm pe amândouă curate şi sfinte. De aceea El interzice orice necurăţie în faptele, gesturile, cuvintele, gândurile, dorinţele noastre, şi tot ce ne-ar putea împinge în această direcţie. 

Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire. Efes 5:3-4 Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său. Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, Care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. 1 Cor 6:18-20 Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. Efes 5:18 Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”. 1 Cor 15:33 Vezi Mat 5:27-32.