Darnicia si zeciuiala
Michael Brown
Cunoastem cu totii momentul din timpul intalnirii de inchinare cunoscut drept ”colecta”. Farfurii sau cosuri sunt distribuite printre banci pentru a fi umplute cu bani care apartin celor ce se inchina. Din pacate unii oameni considera acest moment a fi unul incomod. In loc sa se bucure de posibilitatea de a darui lui Dumnezeu ca si un act de inchinare, acesti oameni experimenteaza o anumita framantare. Intregul subiect al darniciei si zeciuielii este unul pe care multi ar prefera sa nu il discute. Dar Biblia adreseaza in mod clar acest aspect si il catalogheaza drept o parte normala a vietii crestine. Din acest motiv trebuie sa ne punem intrebarea ”Ce anume asteapta Dumnezeu de la mine prin colecta?” In continuare vom avea in vedere pe scurt ceea ce Scriptura are de spus in legatura cu daruirea noastra financiara.
Zeciuiala Vechiului Testament
Probabil primul lucru care ne vine in minte atunci cand ne gandim la daruirea resurselor banesti este zeciuiala din Vechiul Testament. Ce anume era zeciuiala? In primul rand, zeciuiala este a zecea parte. Este un lucru foarte obisnuit pentru multi crestini de astazi sa vorbeasca despre zeciuiala sau despre a da ”zeciuiala” cand de fapt suma la care se refera nu este a zecea parte din castigurile lor ci o alta suma pe care o determina ei. Dar cuvantul ”zeciuiala” inseamna a zecea parte. Iar zeciuielile erau poruncit sub legea lui Moise pentru a oferi sustinerea necesara preotiei levitice. Levitii, erau acea semintie a lui Israel care nu a primit nici un teritoriu in Tara Promisa, deoarece preotia era mostenirea lor (Numeri 18:24, Iosua 18:7). Pentru ca Dumnezeu sa sustina supravietuirea lor, El a randuit aceasta zeciuiala: Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întîlnirii (Numeri 18:21). A zecea parte din veniturile agriculturale ale indivizilor trebuiau sa fie puse deoparte ca un dar pentru Domnul: Orice zeciuială din pămînt, fie din roadele pămîntului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului... Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece subt toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului (Levitic 27:30, 32). Deuteronom 14 arata faptul ca atunci cand aceste zeciuieli erau duse la Cortul Intalnirii, o parte din ele erau mancate intr-o masa a partasiei pline de bucurie impreuna cu leviti si cu saracii poporului. Departe de a fi o obligatie impovaratoare, zeciuiala aducea o inchinare si o partasie plina de bucurie.
In vreme ce zeciuiala a fost poruncita sub legea mozaica, ea a precedat aceasta lege. Exista doua locuri in Genesa care arata faptul ca zeciuiala a fost o forma veche si antica de inchinare inca din timpul patriarhilor. Genesa 14:17-24 arata cum Avraam (pe atunci Avram) a platit zeciuiala lui Melhisedec, un preot al Dumnezeului cel Preainalt, daruindu-i o zecime din toata prada razboiului. Iar Genesa 28 evidentiaza faptul ca Iacov s-a angajat in mod liber inaintea lui Dumnezeu ”Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.” (v.22). Cu toate acestea, particularitatea acestor pasaje din Genesa este faptul ca zeciuielile oferite de Avraam si Iacov nu au fost date ca ascultare fata de vreo lege a zeciuielii. Legile date in timpul lui Moise au fost specifice preotiei levitice. Cu toate acestea, atat Avraam cat si Iacov au fost familiari cu acest act de inchinare prin daruirea zeciuielii si au fost gata sa o daruiasca Domnului.
Daruirea in Noul Testament
Este interesant faptul ca Noul Testament nu porunceste niciodata zeciuiala pentru credinciosii din Noul Legamant asa cum s-a intamplat pentru credinciosii din timpul Vechiului Legamant. De fapt, singurul loc in care se face aluzie la zeciuiala este in momentul in care Iisus condamna fariseii pentru ca erau foarte grijulii in a oferi zeciuiala din cele mai mici lucruri, dar neglijau aspecte mai importante ale legii. Acea observatie a lui Iisus nu este o desfiintare a zeciuielii, nici o afirmare a continuarii zeciuielii in Noul Legamant – ci este doar o evidentiere a ipocriziei fariseilor care credeau ca tineau legea lui Moise.
In timp ce Noul Testament nu face zeciuiala o cerinta obligatorie, exista multe pasaje care ne vorbesc despre daruirea financiara. In primul rand, Pavel explica in mod clar ca este potriit pentru ca slujitorul cuvantuluis a fie sustinut din resursele bisricii. Apostolul ofera o invatatura clara in 1 Corinteni 9, culminand in versetul 14: Tot aşa, Domnul a rînduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie. Asa cum in Vechiul Legamant levitii trebuiau sa fie sustinuti pentru a putea indeplini slujba preoteasca, tot asa si in Noul Legamant, slujitorii trebuie sa fie sustinuti pentru a putea sa indeplineasca vocatia iar lucrarea Evangheliei sa continue.
Scriindu-i lui Timotei, Pavel citeaza legea Vechiului Testament si o aplica slujitorilor Cuvantului: Presbiterii cari cîrmuiesc bine, să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales ceice se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura, pe care o dau altora. Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului cînd treieră bucate”; şi: „Vrednic este lucrătorul de plata lui.” (1 Timotei 5:17-18). Scriind galatenilor Pavel spune Cine primeşte învăţătura în Cuvînt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă. (Galateni 6:6)
Dar sustinerea aceasta nu este intentionata doar pentru necesitatile pastorului. O congregatie trebuie de asemenea sa isi exprime comuniunea fata de ceilalti sfinti in folosirea resurselor financiare. Aproape de incheierea scrisorii sale catre biserica din Roma, Pavel le vorbeste despre planurile sale de a strange fonduri pentru crestinii saraci din Ierusalim: Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor. Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strîngere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii, cari sînt în Ierusalim. Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentrucă, dacă Neamurile au avut parte de binecuvîntările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pămînteşti.
Avand in vedere acest scop, fiecare crestin trebuie sa se gandeasca la responsabilitatea lui in a sustine bugetul congregatiei de care apartine pentru ca nevoile mentionate si de Pavel sa fie implinite.
Asadar, cat ar trebui sa dau?
Daca zeciuiala obligatorie a perioadei levitice a fost specifica doar preotiei levitice, iar Noul Testament nu porunceste in mod explicit oferirea a 10% din venitul cuiva, cat ar trebui sa ofere credinciosul din veniturile sale? Pavel ne ghideaza cu cel putin trei indicatii, iar un lucru pe care il putem observa este ca pentru Pavel intrebarea cat trebuie sa dam nu este niciodata separata de cum trebuie sa dam.
1. Sa dam in mod liber si plini de bucurie
Pavel spune ca fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7) Nu exista prescrisa o suma fixa pe care o familie trebuie sa o dea. Suma cu care contribui la nevoile congregatiei este un aspect pe care doar tu poti sa il decizi. Dar indiferent de suma pe care o oferi, nu da lucrarii imparatiei datorita unei presiuni de a face asta. Da plin de bucurie sau nu da deloc. Dupa cum spunea T. David Gordon, ”Dumnezeu il iubeste pe cel ce da cu bucurie si daca Dumnezeu nu ti-a inveselit inima cu Evangheli pentru ca sa iti gasesti placerea gandindu-te ca poti contribui la strangerea si desavarsirea sfintilor, concentreaza-te peacel aspect mai intai”.
2. Sa dam in mod consistent
Din nou, in corespondenta sa cu cei din Corint, Pavel ne ofera inca o indicatie. El spune ca in ziua dintîi a săptămînii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după cîştigul lui, ca să nu se strîngă ajutoarele cînd voi veni eu. (1 Corinteni 16:2) Stabileste o punere deoparte a unei sume din resursele tale financiar pentru lucrarea imparatiei, asa cum ai face pentru orice al lucru din planificarea bugetului tau lunar. In vreme ce 10% nu este o cerinta obligatorie pentru crestin in Noul Legamant, este cu siguranta un punct de referinta excelent. De asemenea, privind inapoi la exemplul lui Avraam si al lui Iacov vedem care erau familiari cu aceasta metoda de a darui. Dar indiferent ce suma hotaram sa dam, ar trebui, dupa cuvintele apostolului Pavel sa dam in mod consistent cu o frecventa saptamanala (sau lunara).
3. Sa dam dupa castigul nostru
Observand cuvintele apostolului Pavel de mai sus, trebuie sa dam ”dupa castigul nostru”, adica ceea ce noi oferim trebuie sa fie proportional cu ceea ce Dumnezeu, in providenta Sa, ne-a oferit noua. Pe masura ce Dumnezeu creste suma veniturilor noaste si noi trebuie sa crestem suma pe care o dam.
Trebuie sa ne aducem aminte ca toate resursele noastre vin de la Dumnezeu si astfel, sunt ale Lui. Noi am fost facuti doar administratori ai resurselor Sale. Dupa cum spune Pavel, Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit? (1 Corinteni 4:7) De asemenea, Iisus avertizeaza in Luca 12:48 Cui i s'a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s'a încredinţat mult, i se va cere mai mult. Intrebarea pe care fiecare crestin trebuie sa si-o puna lui insusi este: Sunt credincios cu lucrurile pe care Dumnezeu mi le-a incredintat?
In predica de pe munte Domnul nostru spune: Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nu le mănîncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentrucă unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. (Matei 6:19-21) Ceea ce facem cu resursele noastre este o reflectare profunda a lucrurilor pe care le consideram valoroase. Consideram ca daruirea noastra este o investitie in imparatie? Nu o investitie ca sa avem un castig financial aici pe pamant sau ca sa obtinem o casa mai mare in ceruri (asa cum predicatorii falsei evanghelii a prosperitatii ne spun) ci o investitie in avansarea Evangheliei si in edificarea poporului lui Dumnezeu pana la intoarcerea Domnului nostru. Ca oameni justificati si adoptati prin meritele persoanei si lucrarii lui Hristos, noi suntem deja binecuvantati din abundenta! Noi avem deja o mostenire care este nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru noi. De aceea, trebuie sa avem o perspectiva cereasca asupra resurselor din aceasta viata. Astfel, pe masura ce avem oportunitatea de a ne inchina Domnului cu ceea ce oferim in fiecare saptamana, fiecare din noi putem experimenta bucuria daruirii si putem cauta sa ii aducem Lui glorie cu toate lucrurile pe care ni le-a incredintat.
Rev. Michael Brown este pastorul Christ United Reformed Church Santee, California (SUA).