Despre Rugăciune
Zaharia Ursinus
Întrebarea 116: De ce creştinii trebuie să se roage?
Răspuns: Deoarece rugăciunea este principala parte a recunoştinţei pe care Dumnezeu o pretinde de la noi; şi întrucât Dumnezeu vrea să ofere harul şi Duhul Său cel Sfânt doar celor care Îi cer aceasta cu rugăciuni necontenite ale inimii şi la urmă Îi mulţumesc.
EXPUNERE
Există o mulțime de întrebări care se pot ivi cu privire la rugăciune, dintre care cele mai importante sunt următoarele:
I. Ce este rugăciunea?
II. De ce este necesară?
III. Ce face ca o rugăciune să fie acceptabilă?
IV. Care este modelul de rugăciune prescris de Hristos?
I. Ce este rugăciunea?
Rugăciunea constă în a-L chema pe Dumnezeu și vine dintr-o recunoaștere și simțire a sărăciei și lipsei noastre și dintr-o dorință a fi părtaș la belșugul divin, având o inimă convinsă și încredere în promisiunea harului de dragului lui Hristos, Mijlocitorul, cerând din mâna Domnului binecuvântările temporale și spirituale care ne sunt necesare , mulțumind lui Dumnezeu pentru tot ajutorul Său. Genul sau caracteristica generală a rugăciunii constă în invocare sau adorare. Adesea adorarea este folosită în sensul întregii slujiri a lui Dumnezeu, de vreme ce Îl privim pe El ca Dumnezeu adevărat pe care îl slujim. Rugăciunea este categoria sau este parte din invocare, căci a-L chema pe Dumnezeul Adevărat înseamna a cere de la El lucrurile necesare pentru trup și suflet și a-I aduce mulțumiri pentru ajutorul primit. Aici termenul este folosit în sensul general. Așadar, rugăciunea cuprinde două elemente - cererea și mulțumirea. Cererea este o rugăciune prin care îi cerem lui Dumneseu acele binecuvântări necesare pentru trup și suflet. Mulțumirea este o rugăciune prin care recunoaștem și Îl slăvim pe Dumnezeu pentru pentru binecuvântările primite, făcându-i pe cei care le primesc să aibă o recunoștință după placul lui Dumnezeu. Mulțumirea în general constă în a recunoaște și a mărturisi ce și cât de mare este ajutorul primit și în a-i determina pe cei care le primesc la aface anumite acțiuni reciproce, posibile și corespunzătoare. Așadar, cuprinde adevărul și dreptatea.
Apostolul PAvel, în prima sa epistolă către Timotei 2:1 enumeră patru categorii de rugăciune spunând: „Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii”. Prima include rugăciunile împotriva lucrurilor rele, a doua cererea lucrurilor bune, a treia rugăciuni pentru alții, iar a patra mulțumirea pentru ajutorul primit și relele de care am fost feriți. Această deosebire este dedusă din scopul sau țelul rugăciunii.
Rugăciunea se deosebește de asemena în rugăciune privată și rugăciune publică. Rugăciunea privată este comunicarea spirituală ce care un suflet credincios o are cu Dumnezeu, cerând de unul singur anumite binecuvântări pentru sine sau pentru alții sau mulțumind pentru ajutorul primit. Această formă de rugăciune nu se reduce la anumite cuvinte sau locuri, căci adesea când inima este eîncărcată și apăsată nu rostește decât suspine și gemete, iar apostolul poruncește „Vreau, dar, ca bărbaţii să se roage în orice loc şi să ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli.” (1 Tim. 2:8) Rugăciunea publecă este aceea care, prin utilizarea anumitor cuvinte, este adusă lui Dumnezeu de întreaga biserică, condusă de un slujitor, după cum se cuvine ca el să facă în adunările publice ale bisericii. Limba sau cuvintele sunt necesare în această formă de rugăciune. De aceea Hristos a spus: „ Atunci când vă rugați spuneți: Tatăl nostru etc.” Tocmai pentru acest scop a fost creată limba pentru ca Dumnezeu să fie slăvit și preamărit, căci din belșugul inimii vorbește gura. Iar în ultimul rând, prin aceasta și alții sunt chemați la a-L slăvi și a I se închina lui Dumnezeu.
II. de ce este necesară rugăciunea pentru creștini?
Motivele pentru care este necesară rugăciunea sunt următoarele: 1. Dumnezeu poruncește acest lucru. Dumnezeu ne-a poruncit să-L chemăm și dorește ca astfel să îl slujim și să Îl slăvim. „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” „Cereţi, şi vi se va da” „Când vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri.” (Ps. 50:15, Mat 7:7, Luke 11:2) 2. Nevoile și lipsurile noastre. Dacă nu cerem, nu vom primi din mâna lui Dumnezeu binecuvântările care ne sunt necesare, căci Dumnezeu nu le-a promis decît celor care le cer. Rugăciunea este așadar la fel de necesară pentru noi precum este pentru un cerșetor necesar să ceară milostenie.
Același lucru trebuie să înțelegem referitor la necesitatea mulțumirii, căci fără a aduce mulțumiri pierdem lucrurile care ne sunt date și nu primim acele lucruri necesare și care ar trebui să ne fie date. Necesitatea celor două se va vedea imediat, fie că luăm în considerare efectele sau cauza credinței și credința în sine. Credința nu este sporită sau aprinsă cel care nu o dorește. Orice om nerecunoscător pentru credința lui dă dovadă că nu o are, căci toți cei care au credința adevărată gustă din harului lui Dumnezeu , iar cei care au gustat din harul lui Dumnezeu se arată mulțumitori lui Dumnezeu pentru ea și o doresc tot mai mult. „Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.” (Rom. 5:5) Tot prin rugăciune obținem Duhul Sfânt, căci El nu este dat decât celor care Îm doresc și Îl caută.
Obiecția 1. Cel rău de asemenea primește multe din darurile Duhului Sfânt, deși nu le cere sau le dorește. Așadar, acestea nu sunt date doar celor care le doresc.
Răspuns. Într-adevăr cel rău primește multe daruri, dar nu cele carecteristice aleșilor, precum: credința, pocăința, convertirea, iertarea de păcate și regenerarea. Iar apoi, darurile pe care le primesc nu contribuie la mântuirea, ci la distrugerea lor. Probabil cineva răspunde prin a spune că bebelușii nu doresc Duhul Sfânt și totuși îl primesc, astfel Acesta nu este dat numai celor care Îl cer sau îl doresc. Răspunsul nostru este că Duhul Sfânt nu este dat decât celor care Îl doresc, anume adulților care sunt capabile să Îl ceară și să îl caute. Totuși chiar și copiii doresc Duhul Sfânt în felul lor prin înclinația de a-L căuta, la fel cum în felul lor cred, adică au o înclinație înspre a crede. „Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare.” (Ps. 8:2)
Obiecția 2. Efectul nu este înaintea cauzei. Rugăciunea este un efect al Duhului Sfînt, în măsura în care nici un om care nu are Duhul Sfânt Îl poate dori, doar El zămislește rugăciunea în noi. Așadar, Duhul Sfânt nu este primit prin rugăciune , ci este în noi înainte de a rosti rugăciunea, nefiind dat așadar numai celor care Îl doresc.
Răspuns. Efectul nu este inaintea causei în ce privește ordinea și natura, ci sunt simultane. Așadar Duhul Sfânt și dorința noastră pentru El sunt în același timp în noi din punct de vedere temporal, dar sunt diferite din punct de vedere al naturii. Căci Duhul Sfânt este în noi, conform naturii, înainte de a rosti rugăciunea, în măsura în care atunci pentru prima dată începem să Îl dorim și să Îl cerem de la Dumnezeu atunci când ne este dat. Noi începem să dorim prezența Duhului Sfânt deîndată ce ne este dat și este oferit deîndată ce este dorit și căutat, sau altfel spus, Dumnezeu lucrează în noi o dorință pentru Duhul Sfânt și ni-L oferă în același moment. Se poate spune că El produce în noi o dorință pentru Duhul Sfânt prin a ne poruncit să ne rugăm pentru El, iar atunci când crează în noi această dorință, în același timp oferindu-l celor care Îl cer și Îl doresc. Așadar, lucrarea lui Dumnezeu în noi nu se aseamănă cu o rază de soare care cade o un vas , căci Duhul Sfânt este un dar de așa natură că este dat , primit și cerut simultan. Trebuie de asemenea să facem deosebire între început și creșterea Duhului Sfânt în noi , în măsura în care noi nu dorin creșterea înainte să avem Duhul. Ceea ce spune Hristos în Luca 11:13 „Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” nu trebuie să înțelegem că se referă doar la creștere, ci de asemenea la începutul darurilor și harurilor Duhului Sfânt