In cautarea Duhului Sfant 

Daniel Hyde

Intr-un articol recent al revistei Christianity Today, profesorul Chris Armstrong de la Bethel Seminary (Minneapolis) si editor al sectiunii de istorie si biografie a revistei Christianity Today a incercat sa sustina faptul ca „religia Duhului Sfant se infiltreaza in biserici si duce la revitalizarea lor.” Chris Armstrong sugereaza ca prin influenta penticostalismului, crestinii din diverse denominatii au inceput sa caute Duhul Sfant.

Dar cum „gasesc” ei Duhul Sfant? Multe biserici au devenit „penticostalizate” prin folosirea muzicii contemporane, adoptarea serviciilor de inchinare spontane fara o ordine prestabilita si prin „preotia tuturor credinciosilor” care pentru ei inseamna ca fiecare membru este liber sa isi foloseasca darurile spirituale in inchinare, dar si ca fiecare membru sa aiba propria lui lucrare. Oameni ca si Armstrong sustin ca in spatele acestor fenomene se afla ”botezul cu Duhul Sfant.” Aceasta este experienta despre care ei spun ca aduce o experienta personala plina de bucurie in partasia cu un Dumnezeu iubitor.

O epoca a penticostalismului

Trebuie sa ne imbratisam ”latura penticostala” pentru a descoperi persoana si lucrarea Duhului Sfant? Inainte de a da un raspuns rapid si scurt – despre care probabil presupuneti ca este un ”nu” raspicat – ganditi-va la modul in care s-ar putea sa fi fost influentati in mod incostient de aceasta epoca a penticostalismului. Daca ar fi sa va intreb cum ar trebui sa arate o biserica umpluta cu Duhul Sfant, care ar fi descrierea pe care ati folosi-o pentru a imi raspunde la intrebare? Miscarea penticostala a secolului douazeci ne-a facut sa concepem spiritualitatea, umplerea cu Duhul Sfant, persoana Duhului Sfant drept lucruri pe care le putem manipula. Ne-a fost inoculata ideea ca Duhul Sfant este prezent acolo unde exista entuziasm, bucurie, deschidere si inaltare emotionala.

Dupa cum am mentionat, aceste perspective ne afecteaza si pe noi. Atunci cand abordam subiectul mijloacelor harului, trebuie sa ne rasune in minte cuvintele lui Jean Calvin care spunea ca ”mintea umana este o fabrica de idoli” (Institute 1.11.8). De exemplu, daca pastorul predica evanghelia in fiecare saptamana, vom avea tendinta sa spunem ca ”am auzit deja acel mesaj si ne plictisim.” De multe ori s-ar putea sa ne gandim ca ne-am dori sa auzim mai multe istorisiri si nu doar explicatiile de tipul celor pe care le auzim de obicei. S-ar putea sa ne gandim ca modul in care avem inchinarea publica este bun, dar in acelasi timp sa consideram ca suntem obositi, ba chiar nesatisfacuti de orga, pian si vocile bisericii – tanjind sa avem o trupa de inchinare care sa ne ”inalte” prin cantarea lor.

Trebuie sa ne imbratisam ”latura penticostala” pentru a finaliza cautarea Duhului Sfant? Scopul acestui articol este sa ne intareasca increderea pe care o avem ca Duhul Sfant nu poate fi gasit in mantre secrete sau in stari emotionale ci El este unit in mod inseparabil de lucrarea de predicarea a Cuvantului si de administrare a sacramentelor in biserica vizibila.

Inca nu am gasit ceea ce cautam

Inainte de a demonstra din Scripturi si de a ilustra acest adevar din marturisirile Reformate, ingaduiti-mi sa introduc o nota personala. M-am convertit intr-o biserica penticostala, am fost student la o facultate penticostala, iar apoi am fost pastor de tineret intr-o biserica penticostala: si eu eram in cautarea Duhului Sfant. Am frecventat biserica in mod constant, am mers la studii despre darurile spirituale, am participat la intalniri de asa zisa trezire, am cautat puterea Duhului si in linistea din odaia mea. Cu toate acestea, era ceva care lipsea. Era ceva ce parea in neregula cu obsesia mea legata de Duhul si de cautarea lui prin eforturile mele. Am ajuns in disperare si chiar pe punctul de a renunta complet sa mai merg la biserica.

In vreme ce inaintasii nostri protestanti au vazut o astfel de cautare a Duhului la anabaptistii care separau Duhul de Cuvant, problema de azi este mult mai mare decat cea de atunci. In ziua de azi, oamenii sunt invatati sa caute Duhul chiar si in afara bisericii. Rationamentul din spatele acestui indemn suna cam asa: daca crestinii ca indivizi sunt temple ale Duhului Sfant, atunci sunt cautatori individuali, liberi sa caute in mod individual experiente ale Duhului Sfant si momente ce le aduc putere spirituala.

Gasind Duhul in ceea ce este tangibil

Desi renuntasem la biserica, ea nu a renuntat la mine. Desi nu reusisem sa gasesc ceea ce credeam ca este Duhul Sfant, biserica m-a adus in contact cu Duhul Sfant prin metodele cele mai simple si mai tangibile: cadrul bisericii vizibile care ofera predicarea si administrarea sacramentelor. Am fost uimit sa aflu ca asta era exact ce le spusese Pavel si efesenilor: efesenii nu erau straini de experientele religioase, dar Pavel a afirmat ca identitatea lor ca si comunitate (nu ca si identitate individuala) este cea de ”lacas al lui Dumnezeu prin Duhul” (Efeseni 2:22). Asta inseamna ca atunci cand particip la intalnirea poporului lui Dumnezeu, Duhul Sfant locuieste in mijlocul nostru si lucreaza prin biserica vizibila, o biserica cladita pe lucrarea profetilor si apostolilor care in mod public l-au predicat pe Hristos (Efeseni 2:20). Biserica pe care Domnul nostru a cumparat-o cu propriul Sau sange (Fapte 20:28) este o biserica umpluta de Duhul. 

Asadar, daca o biserica locala predica adevarurile fundamentale care il afirma pe Hristos ca piatra din capul unghiului doctrinei apostolice, atunci acea biserica este o biserica plina de Duhul Sfant. Faptul ca Duhul este gasit in aspecte tangibile este exemplificat si de apostolul Pavel care foloseste metafora unei case pentru a descrie biserica. Aceasta casa are o fundatie – apostolii si profetii; casa are si o piatra in capul unghiului – Hristos; casa are si o structura – descrisa ca fiind formata din poporul lui Dumnezeu. Cele doua grupuri reprezentate de evrei si neamuri au fost unite si li s-a permis accesul in prezenta Tatalui, fiind ziditi ca o singura casa. Apoi, in Efeseni 2:22, Pavel spune ”si prin El şi voi sînteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.” 1 Petru 2:5 exprima acelasi adevar prin cuvintele: ”si voi, ca nişte pietre vii, sînteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească.” Asadar, aceasta casa-templu are o fundatie, o piatra in capul unghiului, o structura, dar si un locatar – Dumnezeu prin mijlocul Duhului Sfant. In acest mod, biserica este implinirea cortului si a templului. In loc sa fie umpluta cu foc si cu nor, biserica este umpluta cu Duhul (Exod 40; 1 Regi 8).

Ce inseamna aceste lucruri? 

Ce semnificatie au aceste lucruri pentru modul in care noi intram in contact cu Duhul Sfant? Inseamna ca uneori privim la biserica asteptand lucruri pe care multi credinciosi de astazi nu le mai doresc. Un studiu publicat recent pe paginile revistei Leadership evidentia faptul ca aproape jumatate dintre cei care se declara crestini considera ca apartenenta de o biserica locala nu este o parte semnificativa a vietii lor. Acelasi lucru il mentiona si un pastor: ”credinta este ceva relevant pentru multi oameni, dar acest lucru nu este valabil si referitor la biserica… oamenii vor sa experimenteze o latura spirituala a vietii lor, dar nu conidera ca experimentarea bisericii este ceva necesar.” In contrast cu aceasta perspectiva, as dori sa ilustrez principiul expus de Pavel in Efeseni 2 prin trecerea in revista a modului in care Catehismul de la Heidelberg (1563) descrie rolul Duhului Sfant in lucrarea mijloacelor harului.

Predicarea

Catehismul insista asupra faptului ca exista o legatura fundamentala intre Duhul Sfant si predicare. Intrebarea si raspunsul 65 vorbesc despre originea credintei, afirmand faptul ca adevarata credinta este lucrarea Duhului Sfant ”prin predicarea sfintei evanghelii” (cf. CH 21). Asta inseamna ca de vreme ce Duhul Sfant este singurul creator al credintei, el foloseste Cuvantul ca un instrument prin care da nastere acestei credinte. Constatand acest fapt, ne dam seama ca Duhul si Cuvantul sunt atat de strans legate incat putem afirma ca, Cuvantul este o forma exterioara a Duhului, iar Duhul este puterea interioara a Cuvantului.

In intrebarea si raspunsul 67, catehismul intreaba  ”Cuvântul şi sacramentele au ca scop comun să ne îndrume credinţa la jertfa lui Hristos de pe cruce, ca la unica temelie a mântuirii noastre? Da, cu siguranţă; fiindcă Duhul Sfânt ne învaţă în Evanghelie şi ne confirmă prin sfintele sacramente că întreaga noastră mântuire depinde de jertfa unică a lui Hristos, care a avut loc pentru noi pe cruce.” In aceste cuvinte gasim descrierea a ceea ce in continuare catehismul numeste ”predicarea vie” a Cuvantului (CH 98). Predicarea aduce cuvantul viu al Duhul Sfant in mijlocul bisericii Sale. Dupa cum spune apostolul Pavel, predicarea lui Hristos si a rastignirii lui (1 Corinteni 1:23, 2:2) este o predicare ce nu e o vorbire induplecatoare a intelepciunii ci o dovada data de Duhul si de putere (1 Corinteni 2:4). Duhul Sfant vorbeste prin predicare, iar acest aspect a fost afirmat si de A doua Marturisire Elvetiana (1.4): ”Atunci cand Cuvantul lui Dumnezeu este predicat in biserica de predicatori cu o chemare dreapta, noi credem ca este predicat Cuvantul lui Dumnezeu, iar credinciosii sunt cei care il primesc.”

Sacramentele

Sacramentele botezului si a Cinei Domnului sunt folosite de acelasi Duh Sfant in primul rand pentru a confirma credinta care a fost creata in inimile credinciosilor. Intrebarea 67 ne explica faptul ca Duhul Sfant se coboara pentru a lucra prin intermediul elementelor simple ale sacramentelor. Conform Catehismului de la Heidelberg, biserica orientata spre misiune si evanghelizare este acea biserica promoveaza predicarea vie a evangheliei (CH 98) si care administreaza cu credinciosie sacramentele (CH 65). Duhul poate fi gasit in biserica ce este umpluta cu predicarea Cuvantului, cu apa botezului si cu painea si vinul Cinei Domnului. Prin aceste mijloace, misiunea lui Hristos de aducere a evangheliei in lume devine si misiunea bisericii.

Botezul

Privind specific la fiecare sacrament in parte, vedem explicatia data de Catehism cu privire la lucrarea Duhului Sfant. Duhul este mentionat in toate cele sase intrebari si raspunsuri care sunt destinate explicarii doctrinei botezului. Din acest punct de vedere, botezul nu este doar un simbol, dar nu este nici un ritual prin care are loc iertarea pacatelor in mod automat prin turnarea apei, ci botezul este un mijloc prin care Duhul Sfant lucreaza in vietile noastre.

Intrebarea 69 spune ”in ce fel îţi aminteşte şi te asigură Botezul că jertfa unică a lui Hristos de pe cruce serveşte pentru binele tău?” Raspunsul este ”Hristos a instituit această spălare exterioară cu apă promiţând în acelaşi timp că, prin sângele şi prin Duhul Lui, sunt spălat de necurăţia sufletului meu, adică de toate păcatele mele, la fel de sigur cum sunt spălat în exterior de către apă de murdăria trupului.”

Semnul exterior al apei, care din punctul de vedere omenesc spala trupul, semnifica realitatea paralela si interioara a curatirii sufletului prin sangele si Duhul lui Hristos. Intrebarea 70 spune ”Ce înseamnă să fii spălat cu sângele şi cu Duhul lui Hristos?” Raspunsul este ”inseamnă să primeşti de la Dumnezeu iertarea păcatelor, prin har, de dragul sângelui lui Hristos vărsat pentru noi la jertfa Sa de pe cruce; mai înseamnă să fii înnoit şi sfinţit de către Duhul Sfânt pentru a fi un mădular al lui Hristos şi, murind tot mai mult faţă de păcat, să duci o viaţă sfântă şi ireproşabilă.”

Din nou, aici vom putea observa conceptul de dublu beneficiu pe care il primim de la Iisus Hristos in justificare si sfintire. Botezul este semnul si pecetea exterioara conform careia sangele lui Hristos justifica, iar Duhul Sfant ne sfinteste prin mortificarea pacatului nostru si invierea sufletului nostru.

Unde promit Scripturile aceste lucruri? Intrebarea 71 este menita sa ii ajute pe catecumeni sa gaseasca in Scripturi aceasta doctrina prin raspunsul catehismului care citeaza mai multe texte din Scriptura (Matei 28:19, Tit 3:5, Fapte 22:16). In special prin referinta din Tit 3:5, catehismul explica faptul ca aceasta curatire interioara este lucrarea Duhului Sfant. Aceasta innoire despre care se vorbeste in catehism a fost introdusa in forma liturgica de administrare a botezului din Liturgia Palatinatului, care explica ce inseamna ca cineva sa fie botezat ”in numele Duhului Sfant”:

”Suntem asigurati ca Duhul Sfant va fi invatatorul si mangaietorul nostru si al copiilor nostri pentru vesnicie, facandu-ne madulare adevarate ale trupului lui Hristos. De asemenea, noi avem partasie in toate binecuvantarile revarsate asupra madularelor Bisericii Sale, ca pacatele noastre sa fie uitate, iar stricaciunea si slabiciunile care inca mai sunt in noi sa fie mortificate, iar viata noua sa fie nascuta in noi si sa ne duca la inviere – cand trupul nostru va fi facut ca trupul glorios al lui Hristos.”

In continuare, catehismul incepe o sectiune polemica prin intrebarea si raspunsul cu numarul 72, afirmand distinctia intre doctrina reformata si cea romano-catolica: ”prin ea însăşi apa botezului este spălare de păcate?” Raspunsul este oferit pe scurt: ”Nu, ci numai sângele lui Hristos şi Duhul Sfânt ne curăţă de toate păcatele.”

Intrebarea si raspunsul 73 afirma: ”Atunci de ce Duhul Sfânt numeşte botezul spalarea naşterii din nou şi spălare de păcate? Dumnezeu nu ne vorbeşte astfel fără motiv.” Raspunsul este: ”El vrea mai întâi să ne înveţe că după cum murdăria trupului este înlăturată de apă, tot la fel şi păcatele noastre sunt înlăturate de sângele şi de Duhul lui Hristos; şi, în plus, El vrea să ne asigure prin această garanţie divină şi prin acest semn divin că noi suntem spălaţi spiritual de păcatele noastre la fel de evident cum suntem spălaţi trupeşte de apă.”

Desi stim ca Duhul Sfant este cel care ne spala de pacate, Scriptura vorbeste despre semn si lucrul semnificat in mod interschimbabil. Duhul foloseste aceasta metoda pentru ca credinta ne este confirmata ”prin folosirea semnelor sacramentelor.” Apa botezului este asadar o pecete a faptului ca pacatele noastre sunt iertate.

Ultima intrebare din catehism care abordeaza doctrina botezului arata catolicitatea credintei reformate si distinctia existenta fata de anabaptisti in privinta chestiunii botezului nou nascutilor. Chiar si in aceasta sectiune, catehismul mentioneaza Duhul Sfant, afirmand ca botezul este ”semnul legamantului” oferit si copiilor:

”Trebuie botezaţi oare şi copiii mici? Da, deoarece ei sunt incluşi ca şi adulţii în legământul lui Dumnezeu şi în Biserica Lui, iar iertarea păcatelor, prin sângele lui Hristos, şi Duhul Sfânt, autorul credinţei, nu le sunt promise în mai mică măsură decât adulţilor(…)” (CH 74).

Dupa cum spunea Zacharias Ursinus, Duhul Sfant vorbeste copiilor credinciosilor prin botez ”intr-o maniera adaptata capacitatii lor” pentru a ii invata ca apartin legamantului lui Dumnezeu.

Cina Domnului

In sectiunea care explica Cina Domnului, catehismul evita limbajul tehnic ce ar putea descrie modul prezentei reale a lui Hristos. In schimb, rolul Duhului Sfant este explicat prin trei intrebari si raspunsuri cheie. In intrebarea 76 suntem intrebati ”Ce inseamna sa mancam trupul rastignit a lui Hristos si sa bem sangele Lui varsat?”

Înseamnă nu numai să accepţi cu o inimă credincioasă suferinţa întreagă şi moartea lui Hristos şi astfel, să primeşti iertarea păcatelor şi viaţa veşnică, ci să şi fim din ce în ce mai uniţi cu trupul binecuvântat al lui Iisus, prin Duhul Sfânt Care locuieşte în El şi în noi, astfel încât, deşi El este în cer şi noi pe pământ, să fim totuşi carne din carnea Lui şi os din oasele Lui, să fim conduşi şi să trăim veşnic prin acelaşi Duh, aşa după cum mădularele trupului nostru sunt conduse de acelaşi suflet.

A manca si a bea nu inseamna doar sa crezi,ci dupa cum spunea si Sf. Augustin, inseamna sa fii unit cu trupul lui Hristos prin Duhul Sfant. Acest rol al Duhului Sfant in Cina Domnului a facut distinctia intre doctrina romano-catolica a mesei sau doctrina lutherana a Cinei. Catehismul ne invata despre o comuniune cu trupul lui Hristos care se realizeaza prin legatura Duhului Sfant.

Aceasta accentuare a lucrarii Duhului Sfant in Cina Domnului este exprimata si de intrebarea si raspunsul 79 care spune ”Aşadar, de ce Hristos numeşte pâinea trupul Lui şi paharul sângele Lui sau noul legământ în sângele Lui; şi Sfântul Pavel: împărtăşirea cu trupul şi cu sângele lui Hristos? Hristos nu vorbeşte astfel fără temei: fiindcă El vrea să ne înveţe nu numai că, aşa cum pâinea şi vinul întreţin viaţa temporară, tot la fel trupul Lui răstignit şi sângele Său vărsat sunt adevărata hrană şi adevărata băutură a sufletelor noastre pentru viaţa veşnică, ci mai degrabă El vrea să ne asigure prin aceste semne şi garanţii vizibile că prin lucrarea Duhului Sfânt suntem făcuţi părtaşi ai adevăratului Său trup şi sânge, la fel de real precum noi primim cu gura aceste semne sfinte spre pomenirea Lui; şi că astfel toată suferinţa şi ascultarea Lui ne aparţine la fel de sigur ca şi cum noi înşine am fi suferit şi plătit pentru păcatele noastre.”

Din nou, putem observa faptul ca Hristos este primit prin lucrarea misterioasa si plina de putere a Duhului Sfant. Acest aspect este evidentiat si de intrebarea si raspunsul 80 care spune ”Ce diferenţă există între Cina Domnului şi misa romano-catolica? Cina ne atestă că avem iertarea deplină a tuturor păcatelor noastre prin jertfa unică a lui Iisus Hristos, săvârşită o dată pentru totdeauna pe cruce, şi că prin Duhul Sfânt suntem altoiţi în Hristos, Cel care acum, trupeşte, se află în cer la dreapta Tatălui şi acolo vrea să fie adorat.”

Concluzie

Esti in cautarea Duhului Sfant dar ti se pare ca nu gasesti ceea ce cauti? Nu mai cauta. Nu este nevoie sa continui in incercarea de a gasi Duhul Sfant in experimentarea directa a sufletului tau dupa cum invata penticostalii, misticii sau pietistii. In schimb, poti sa experimentezi prezenta Duhului in inchinarea publica – pentru ca acolo salasluieste El – prin auzirea vocii sale in predicarea evangheliei si prin atingerea harului si puterii Sale in sacramente.

Rev. Daniel Hyde este pastor al Oceanside United Reformed Church, California, Statele Unite ale Americii.

Acest articol a fost publicat pentru prima dată în revista Modern Reformation, Volumul 17, Numărul 4, din Iulie/August 2008. Tradus și publicat cu permisiune.