Ingrijindu-ne de cei in nevoie

Craig Marshall

Una dintre cele mai dificile realitati ale experientei umane este aceea de a privi alti oameni suferind. Cand vine vorba despre greutatile altora ne putem simti inutili, mai ales atunci cand ne lovim de clasificari precum depresie, tulburare bipolara, schizofrenie, anorexie, bulimie si tulburari obsesiv-compulsive (ca sa enumar doar cateva). Unii sustin ca acest tip de "probleme" trebuie rezolvate in afara bisericii, in vreme ce altii le includ in categoria de "problema a pacatului", respingandu-i pe cei care nu se schimba imediat. Ambele raspunsuri esueaza

in a vedea lucrarea minunata pe care o face Dumnezeu atunci cand biserica Lui se confrunta cu aceste situatii. Cum suntem chemati de Dumnezeu sa ne implicam in aceste greutati? Desi, este clar ca fiecare situatie are particularitatile sale, dintr-un anumit punct de vedere este la fel de simplu ca a cauta sa iubesti un frate sau o sora. Lucrul acesta poate suna prea elementar, insa intelegerea realitatilor biblice despre ce inseamna a fi om, ne ajuta sa iubim si sa ne ingrijim unii de altii, aflandu-ne in aceasta lume cazuta.

Avem mai multe in comun decat credem

Uneori suferinta cuiva ne poate parea atat de straina incat simtim ca nu stim cum sa interactionam cu acea persoana. Ne temem de taceri penibile. Nu dorim sa punem intrebarile gresite sau sa-i punem intr-o situatie jenanta. Nu dorim sa aratam cat de nepregatiti suntem. Adevarul este ca a fi om te poate ajuta sa progresezi mai mult decat crezi. Pavel ne aduce aminte: "Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească, iar propovaduitorul din Eclesiatul ne aminteste: "nu este nimic nou sub soare." (1 Cor. 10:13, Ecles. 1:9). Exista un aspect al experientei noastre comune de a trai ca oameni intr-o lume cazuta, avand un trup cazut si o inima cazuta, care ne ajuta sa participam in greutatile altora. In felul acesta, insusi Hristos a devenit marele preot desavarsit, capabil sa ne inteleaga salbiciunea si sa mijloceasca pentru noi (Ev. 2:14-18; 4:14-16). Fiind crestini ni s-a dat ocazia sa ne implicam in vietile celor suferinzi ca si noi, mergand pe urmele Mantuitorului nostru milos. Elementul cheie este sa ne amintim ca ceea ce urmarim in final este a-i face pe oameni sa priveasca la El, nu sa fim noi mantuitori ai lor. Fiind oameni cu totii, ne asemanam mai mult decat sa ne deosebim, asadar putem avea incredere in capacitatea noastra de a ne implica, plini de compasiune,in vietile celor din jur. 

Ne deosebim mai mult decat credem

Pe de alta parte, fii atent sa nu presupui ca intelegi situatia altora sau sa egalezi greutatila tale cu ale lor. Am auzit oameni care incearca sa-i incurajeze pe altii, care se afla in mijlocul ispitei, spunand ca ei s-au confruntat cu greutati "si mai mari" in viata lor. Acest lucru poate fi considerat dezumanizant si transforma greutatile personale in ceva care poate fi clasat si comparat, asemenea cutremurelor si sau a uraganelor. Parte din a trata o persoana ca pe o fiinta umana este a intelege ca aceasta este unica. Studiile medicale ne-au facut sa fim mai constienti ca intotdeauna in ce priveste diferentele fizice dintre noi. Unii au o toleranta mai mare la durere, altii pot sa nu aiba nici o problema daca dorm mai putin, altii se lupta din greu cu dependenta de substante, iar unii par sa fie predispusi la descurajare si depresie. Mintea unora poate sa nu functioneze asa cum ar trebui. Realitatea este ca "natura" noastra pot fi foarte diferita si are un rol in abilitatea de a depasi incercarile. Desi nu credem ca modul in care cineva a fost crescut sau experientele de viata sunt determinante in sens absolut, stim ca "cresterea" cuiva poate un avea un mare impact in modul in care o persoana intelege si raspunde situatiilor vietii. A avut acea persoana o experienta traumatica in trecut? Care a fost mediul de acasa si cum a fost tratat de parinti si de frati? A existat un tipar de lupta cu ceva anume pe parcursul vietii sale? Intr-adevar, umanitatea noastra ne ofera suficiente lucruri in comun pentru a cauta sa ne implicam, dar complexitatea acestor factori presupune umilinta atunci cand ne alaturam suferintei celuilalt. Implicarea cea mai eficienta va fi cea care cauta sa inteleaga cu adevarat si sa-l slujeasca pe aproape cu o dragoste jerfitoare de sine (Prov. 20:5, Fil. 2:3-4).

Avem trupuri care au nevoie de grija 

Uneori crestinii se concentraza exclusiv pe aspectul spiritual si neglijeaza aspectul fizic al suferintei. Cu toate ca e important sa nu te pui in pozitia de medic daca nu esti, este, totodata, esential sa recunosti interactiunea profunda dintre trup si suflet si sa cauti sa ajuti daca poti. Adesea un om care se lupta din greu nu vede legatura posibila dintre neglijenta fizica si dificultatile viitoare. A incuraja persoana respectiva sa faca un consult medical adecvat este un act de iubire fata de aceasta, si adesea nevoia cea mai mare este de cineva care sa o insoteasca atunci cand vor sosi rezultatele si sa o ajute sa hotarasca si sa implementeze masurile viitoare. Tatal nostru cel Ceresc se ingrijeste de nevoile noastre fizice, iar noi avem oportunitatea de a arata aceasta grija fata de cei care sufera (Mat. 6:30, Iacov 2:14-17). 

Avem suflete care au nevoie de grija 

In vreme ce rolul medical pe care multi dintre noi il poate juca este limitat, Biblia ne invata ca toti putem avea un mare impact asupra sufletului celuilalt. Scriind romanilor, apostolul Pavel era increzator cu privire la bunatatea, intelepciunea si capacitatea lor de a se sfatui unii pe altii (Rom.15:14). Ca suflete care au trupuri, fiecare lupta cu care ne confruntam in aceasta viata are o componenta spirituala. Inimile noastre sunt afectate de situatiile in care ne aflam si modeleaza modul in care reactionam. Boala psihica, problemele fizice si pacatul constant sunt cele mai bulversante. Interactiunea dintre dintre trup si suflet poate fi foarte derutanta. Credinciosii au oportunitatea de a se indrepta spre cei care sufera, de a cauta sa ii inteleaga mai bine si sa vorbeasca cu blandete si dragoste cuvintele adevarului, vietii si sperantei pe care le gasim in Scriptura (Gal. 6:1). Acest fel de impartasire a adevarului poate aduce raze de lumina in intunericul confuziei si a deznadejdii. 

Suntem facuti pentru a ne fi aratata grija din partea altora

Cultura independenta si auto-suficienta in care traim ii face pe multi oameni sa piarda din vedere unitatea care este in trupul lui Hristos. Dumnezeu a hotarat sa depindem cu adevarat unii de altii. Cu toate acestea, o persoana aflata in mijlocul unei lupte serioase, adesea se simte rusinata de starea in care este si ezita sa apeleze la altii pentru ajutor. E posibil ca problemele psihice sa determine acea persoana sa invete sa aiba incredere in ceilalti, care o pot ajuta sa inteleaga ce este adevarat, neputandu-se baza intotdeauna pe mintea sa. Astfel de incercari pot sluji ca oportunitati de inchegare a trupului lui Hristos, aratand intr-un mod tulburator cat de incompleti suntem fara ceilalti. Pavel ne aminteste ca madularele mai slabe sunt indispensabile, iar Dumnezeu a facut trupul in asa fel incat sa-L glorifice in totalitatea lui (1 Cor. 12:14-27). 

Am fost facuti pentru a avea speranta

Parte din a fi oameni este faptul ca am fost creati pentru mai mult decat viata in aceasta lume cazuta (Ev. 2:5-10, Ecles 3:11). Vedem lucrul acesta chiar din mesajele rasuflate de consolare: "Sunt sigur ca lucrurile o sa mearga mai bine"; "sunt sigur ca o sa fie bine" si "la final, o sa se rezolve totul". Credinciosii, in schimb, au cuvinte de incurajare adevarate deoarece avem parte chiar de acum de binecuvantariile vesnice. Suferintele acestea ale trupului si mintii nu se pot compara cu slava care va fi descoperita in veacul viitor (Rom. 8:18). Cu toate acestea, speranta noastra nu este doar in faptul ca Domnul va aduce o existenta perfecta pentru toti ai Sai. Parte din speranta noastra actuala este incurajarea ca Dumnezeu lucreaza in noi chiar si acum ca primele roade ale noii creatii (2 Cor. 5:17, Iacov 1:18). Putem vedea lucrarea supranaturala pe care o face Dumnezeu, chiar in negura pacatului si a suferintei. A ajuta un frate care sufera sa constientizeze acea lucrare este poate una dintre cele mai importante modalitati de a-l ajuta ca om - deoarece leaga greutatile vietii sale de scopurile vesnice ale Dumnezeului nostru bun si iubitor. 

Concluzie

Cei aflati in suferinta adesea au o perspectiva deformata despre ceea ce constituie lucrarea lui Dumnezeu intr-o anumita situatie. O astfel de perspectiva se poate limita cu usurinta numai la dorinta ca lipsa ori suferinta sa inceteze. O persoana care sufera de o boala psihica poate crede ca a avea din nou o minte limpede este dovada lucrarii lui Dumnezeu in viata sa. O persoana deprimata vede puterea lui Dumnezeu in alungarea intunericului: viata din nou capatand sens, intoarcerea somnului linistit si experimentarea din nou a placerii. Desi ne rugam pentru aceste manifestari marete ale puterii lui Dumnezeu, Biblia ne deschide ochii la ceva mai mult. 

Pavel se roaga pentru coloseni ca sa fie "intăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare" (Col. 1:11). Petru vorbeste despre a fi intristat de anumite incercari in acest veac, pentru ca credinta noastra sa se arate intr-un fel care aduce lauda divina (1 Petru 1:7) Vedem puterea glorioasa a lui Dumnezeu lucrand in viata unui om atunci cand este capabil sa sufere cele mai grele situatii, laudandu-l si atunci pe Domnul (Iov 1:21). De aceasta parte a slavei, nu avem garantia ca suferintele vor avea sfarsit. Dar ce stim este ca Duhul lui Dumnezeu este la lucru in inimile credinciosilor care sufera. Ca cei care se afla alaturi, avem parte de locul privilegiat de a privi rasarirea si cresterea rodului spiritual. Chiar si faptul ca o persoana inca se lupta - inca vine la biserica si ia parte la mijloacele harului, inca striga catre Dumnezeu pentru ajutor - este dovada a unei vieti umplute de "puterea glorioasa" a lui Hristos. Trebuie sa ajutam ca lumina acestor realitati supranaturale sa straluceasca in viata celui care sufera, ajutandu-l sa vada sclipiri ale slavei lui Dumnezeu la lucru in el. 

Implicarea in suferintele umanitatii nu este, nicidecum, usoara, dar dragostea lui Hristos pentru noi in evanghelie ne da capacitatea supranaturala de a-i iubi cu adevarat pe ceilalti (1Ioan 4:19). Fie ca Dumnezeu sa ne dea intelepciune si har pe masura ce strabatem aceste vai ale umbrei mortii. Fie ca sa fim vase ale bunatatii si milei Sale pana vom locui pe vecie, cu totii, pe in casa Domnului. 

Craig Marshall (candidat DMin, Reformed Presbyterian Theological Seminary; MDiv, Westminster Seminary California) pastoreste Grace Bible Church din Escondido, California, si este director adjunct al Institutului pentru Consiliere Biblica si Ucenicizare.

Acest articol a fost publicat pentru prima dată în revista Modern Reformation, Volumul 23, Numărul 4, din Iulie/August 2014. Tradus și publicat cu permisiune.