Invierea: Realitate sau Fictiune?
Doug Powell
De ce invierea lui Iisus este atat de importanta? La urma urmei, nu atunci este momentul in care pacatele noastre au fost platite. Aceasta lucrare a facut-o Iisus cu doua zile mai inainte, pe cruce. Nu la inviere ascultarea perfecta a lui Iisus ne este oferita astfel incat sa putem sta inaintea lui Dumnezeu. Si lucrarea aceasta a fost realizata de Iisus pe cruce. De unde cunoastem insa ca toate acestea s-au intamplat pe cruce? De unde provine aceasta interpretare? Provine tocmai de la Iisus. De unde stim ca Iisus spunea adevarul despre semnificatia mortii Sale si a lucrarii pe care a venit sa o faca? Datorita invierii Sale.
Datorita invierii lui Iisus putem avea incredere in orice lucru pe care l-a invatat El. Multe lucruri pe care le-a invatat nu puteau fi verificate, dar a facut minuni si semne pentru a arata ca spune adevarul. Aduceti-va aminte de momentul in care Iisus a iertat pacatele paraliticului ai carui prieteni l-au coborat prin acoperis (Luca 2:5-11, cf. Mat. 9:1-9, Marcu 2:1-12). Miracolul unui om paralizat care acum poate umbla acasa a oferit oamenilor un motiv de necontestat de a crede ca Iisus avea puterea sa ierte pacatul, acesta fiind unul din modurile in care declara ca era Dumnezeu.
Invierea este dovada ca Iisus este ceea ce a marturisit ca este si ca ce i-a invatat pe oameni este adevarat. De ce avem in Bibliile noastre Noul Testament? Pentru ca Iisus a spus ca acesta a fost revelat de Dumnezeu. De ce credem in Iisus? Datorita invierii Sale. Asta inseamna ca invierea are o importanta atat de mare, incat daca nu s-a petrecut, Crestinismul nu poate exista. Este afirmatia pe baza careia adevarul crestinismului ramane in picioare sau cade. In epistola sa catre Corinteni, Pavel spune ca in cazul in care Hristos nu a inviat din morti, atunci Evanghelia este o minciuna, iar credinta lor este inutila, pentru ca ei inca se afla in pacatele lor (1 Cor. 15:12-17).
Ceea ce deosebeste Crestinismul de alte religii este faptul ca este verificabil - adica ofera criterii pentru ca in cazul in care este fals sa fie dovedit fals. Dealtfel, Pavel spune: "Daca doresti sa dovedesti ca ceea ce spun nu este adevarat, arata-mi ca Hristos nu a inviat din morti". Daca invierea nu a avut loc, daca este o explicatie mai buna pentru moartea lui Iisus si pentru ceea ce s-a intamplat doua zile mai tarziu, atunci Cresninismul este fals. Nici o alta religie a lumii nu aduce inainte cel mai slab argument, invitandu-i pe sceptici sa profite de el. Pavel este atat de convins ca dovada invierii poate face fata investigatiilor, incat o afirma fara sfiala. El doreste ca oamenii sa priveasca la aceasta dovada pentru ca este convins ca este puternica si convingatoare.
Asadar, care este dovada pentru invierea istorica si fizica a lui Iisus? Depinde pe cine intrebi. Uitam repede ca desi sunt multi experti in Noul Testament, nu toti sunt crestini - unii sunt iudei, unii agnostici sau chiar atei. Unii care se numesc crestini sunt liberali din punct de vedere teologic si nu se incadreaza in traditia crestinismului ortodox istoric. Nu toti expertii Noului Testament sunt crestini care cred ca Biblia este Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu. Unii accepta orice lucru mentionat ca realitate, altii accepta multe (dar nu toate informatiile) si sunt unii care nu accepta nici una din afirmatiile despre moartea lui Iisus si ce s-a intamplat doua zile mai tarziu.
Cu toate acestea, sunt cateva lucruri care sunt acceptate de aproape toti expertii Noului Testament, fie ca cred sau nu istorisirile biblice despre invierea lui Iisus. Aceste adevaruri au doua lucruri in comun - se regasesc in mai multe surse si nu toate sunt surse crestine. Aceste surse necrestine conserva traditii din primul si al doilea secol si includ traditii iudaice si istorici romani.
Talmudul babilonian, care cuprinde traditia rabinica incepand din anul 400 i. Hr. pana in anul 500 d. Hr., Il mentioneaza pe Iisus in cateva locuri. Talmudul cuprinde tractate (carti) impartite in capitole. Tractatul Sanhedrin 43a spune: "In ajunul Pastelui Yeshu (nazarieneanul) a fost spanzurat." "Spanzurat" este un eufemism pentru rastignire. Talmudul face referire la Iisus ca fiind eretic, un idolatru si un pacatos care a dus oameni in ratacire. Evident ca nu agreaza invataturile Sale. Cu toate acestea, de aici vedem ca Iisus a existat cu adevarat, ca era din Nazaret (Desi nu toate editiile Talmudului contin aceasta referinta) si ca a fost rastignit si a murit.
O alta sursa din traditia iudaica este Toledot Yeshu. Desi este dezbatuta data cand a fost scrisa sau alcatuita, expertii sunt de acord, in general, ca prezinta traditia de la inceputul erei crestine. Cartea este o scurta biografie a lui Iisus scrisa pentru a-L pune intr-o lumina proasta, a-l defaima. Conform Toledot Yeshu:
"Yeshu a fost dat la moarte in ceasul a saselea in ajunul Pastelui si al Sabatului. Atunci cand au incercat sa-l atarne pe lemn, s-a rupt, caci atunci cand avea puterea de a rosti Numele de nespus a poruncit ca nici un lemn sa nu-l poarte. Dar El nu a putut porunci astfel lemnului de carob, pentru ca era mai degraba o un arbust decat un copac, iar pe el a fost spanzurat pana la ceasul rugaciunii de pranz, caci in Scripturi este scris: "trupul lui mort sa nu stea noaptea pe lemn". Ei l-au ingropat in afara cetatii.
In prima zi a saptamanii discipolii sai indrazneti si venit la Imparateasa Elena cu vestea ca cel care a fost ucis era cu adevarat Mesia si ca nu mai era in mormant; s-a inaltat la cer asa cum a profetit. S-a facut o cautare amanuntita, dar nu a fost gasit in mormantul in care a fost ingropat. Un gradinar l-a luat din mormant si l-a adus in gradina lui, ingropandu-l in nisipul peste care apele curgeau in gradina"
Diferentele fata de versiunea biblica sunt evidente - de exemplu nu exista nici o mentiune a "Imparatesei Elena" in nici una din evanghelii. Ceea ce este important este ca sustine cateva afirmatii ale Scripturii. Spune ca Iisus a fost o persoana reala care a fost crucificat si a murit in ziua de dinainte de Paste si ca a fost ingropat intr-un mormant care a fost descoperit gol in prima zi a saptamanii. Toledot Yeshu mai incolo il mentioneaza de asemenea pe apostolul Pavel, pe care il descrie ca un om invatat care a devenit ucenic al lui Iisus.
Scrisa in primul secol de istoricul evreu/roman Iosephus, Antichitati Iudaice, contine o istorie generala care este in mare parte considerata precisa si o sursa de incredere. In cartea 20, capitolul 9, acesta inregistreaza martirajul lui Iacov, liderul bisericii din Ierusalim:
Festus deja murise, iar Albinus era pe drum, asa ca el (Ananus, marele preot) a strans judecatorii Sanhedrinului si a adus inaintea lor pe fratele lui Iisus, care era numit Hristos, a carui nume era Iacov, si pe altii; dupa ce i-au acuzat ca fiind calcatori ai legii, i-a dat sa fie omorati cu pietre.
Aceasta istorisire despre moartea lui Iacov - eveniment care a avut loc in timpul vietii lui Iosefus - afirma faptul ca Iisus era o persoana reala si ca fratele Lui era un ucenic al invataturilor Sale. Iosephus Il mentioneaza pe Iisus si in alte scrieri, dar aceste pasaje sunt disputate de unii experti. Acest pasaj insa nu este disputat.
Istoricul roman Tacitus, care a trait de la mijlocut primului secol pana la inceputul celui de-al doilea secol, in cartea sa, Anale, inregistreaza modul in care Nero ii persecuta pe crestini:
Hristos, de la care numele (crestini) isi avea originea, a suferit o pedeapsa teribila in timpul domniei lui Tiberiu din mainile unuia din procuratorii nostri, Pilat din Pont, si o superstitie vatamatoare, franata astfel momentan, a izbucnit din nou nu doar in Iudea, sursa primara a rautatii, dar chiar si in Roma, unde isi gasesc locasul si devin populare toate lucrurile hidoase si rusinoase (Anale 15.44)
Si aici se vorbeste despre IIsus ca fiind o persoana reala care a murit rastignit. De asemenea, exista cateva surse crestine non-biblice care sunt in acord cu sursele necrestine si istorisirea biblica. Coroborarea lor ne da un motiv in plus sa credem istorisirea Noului Testament despre ce I s-a intamplat lui Iisus.
Hegesippus a fost un istoric al bisericii timpuriu care a trait in cel de-al doilea secol. El inregistreaza martirajul lui Iacov mai detaliat decat Iosefus:
Astfel ei au urcat si l-au aruncat jos pe omul acela drept si au vorbit intre ei: "sa-l omoram cu pietre pe Iacov cel Drept" Si au inceput sa arunce cu pietre: caci el nu a murit din cauza cazaturii, ci s-a intors si a ingenuncheat, spunand: "Te rog, Domane Dumnezeu Tatal nostru, iarta-i, caci nu stiu ce fac"
Si in vreme ce il loveau cu pietre, unul dintre preoti, fii lui Rehabim, despre care vorbeste Ieremia profetul, a inceput sa strige, spunand: "Incetati! Ce faceti? Omul acesta drept se roaga pentru noi" Dar unul dintre ei, unul dintre piuari, a luat toiagul cu care obisnuia sa rasuceasca imbracamintea pe care o albea si l-a asvarlit spre capul omului cel drept.
Asa a fost martirizat el, iar ei l-au ingropat pe loc, iar stalpul ridicat in amintirea sa inca ramane, aproape de templu. Acest om era un martor adevarat catre Iudei si Greci ca Iisus este Hristos.
Credinta lui Iacov si dorinta lui de a muri pentru credinta sa este o dovada importanta pentru invierea lui Iisus, dupa cum vom vedea mai incolo.
Dialog cu Trypho este o aparare a crestinismului scrisa in cel de-am doilea secol de Iustin Martirul. In ea pastreaza afirmatia iudeilor despre ce s-a intamplat cu Iisus dupa moartea Lui:
Voi (iudeii) ati trimis barbati alesi in toata lumea pentru a proclama o erezie nelegiuita si pacatoasa ce a izvorat de la unul numit Iisus, un inselator galilean, pe care l-am rastignit, doar ca ucenicii Lui L-au furat noaptea din mormant, unde a fost pus dupa ce a fost luat de pe cruce, iar acum inseala oameni spunand ca a inviat din morti si s-a inaltat la cer. (108)
Asta inseamna ca iudeii credeau ca Iisus a fost o persoana adevarata, care a fost crucificat, a murit si a fost ingropat intr-un mormant gasit gol.
Tertullian, un alt parinte al bisericii din cel de-al doilea secol, vorbeste de asemenea despre afirmatia iudeilor despre mormantul lui Iisus. El scrie cu sarcasm: "Acesta este cel pe care uncenicii l-au furat in taina, pentru a se spune ca a inviat din nou. (De Spectaculis, 30) Inca o data, vedem ca Iisus a murit, a fost ingopat intr-un mormant si ca mormantul a fost gasit gol.
Exista cateva informatii despre moartea lui Iisus si trupul care lipseste care sunt acceptate de toti expertii Noului Testament, si toate sunt preluate din aceste surse. Cei care resping invierea trebuie sa arate totusi ce s-a intamplat cu Iisus intr-un mod in care le explica pe toate. Au fost oferite multe teorii alternative, dar interesant ca nici una dintre ele nu poate explica informatiile pe baza carora sunt construite acele teorii. Numai istorisirea Noului Testament a invierii le surprinde pe toate. Daca numai jumatate din informatii sunt folosite pentru a forma un argument, teoriile alternative nu le pot explica pe toate sase, ci doar invierea.
Aceasta este o unealta puternica pentru apararea invierii istorice, pentru ca crestinii nu poat fi acuzati de faptul ca se joaca cu propriile informatii. Utilizand numai informatiile acceptate de toti expertii - pe care le accepta criticii si scepticii - singurul lucru care le poate explica este invierea fizica si istorica a lui Iisus. Pentru a folosi acest argument, cele sase informatii nu trebuie enuntate intr-un mod care favorizeaza o parte sau alta. Acestea sunt enuntate mai jos cat mai impartial posibil.
1. Iisus a fost rastignit. Un fapt care nu este disputat. Uneori se poate face referire la el ca atarnare pe lemn, dar semnificatia lui este aceiasi. Aceasta a fost forma de executie si tortura pe care Iisus a suferit-o.
2. Iisus a murit. Rastignirea era o pedeapsa cu moartea realizata de calai profesionisti. Ei stiau cum sa-si omoare victimele si cum sa-si dea seama daca cineva a murit. Nu a existat decat o singura istorisire despre cineva care a supravietuit rastignirea, care a fost luat jos de pe cruce aproape imediat dupa ce a fost atarnat.
3. Iisus a fost ingropat. Aceasta este singura informatie care are obiectii. Expertii care o resping fac asta pentru ca rareori victimele rastignirii erau date familiilor pentru a fi ingropate. In schimb, erau lasate pe cruce sa putrezeasca si sa serveasca drept avertisment, ori trupurile lor erau aruncate in mormintele comune. Ideea era nu doar de a omora acei oameni, ci de a-i eradica din societate si familie. Cu toate acestea, putinii experti care resping aceasta realitate nu interactioneaza cu altii cu privire la acest aspect. Nu prezinta lucrari sau articole pentru jurnale academice pentru a incerca sa-si faca acceptat punctul de vedere. Cu alte cuvinte, nu joaca dupa regulile academice care duc la o intelegere mai aprofundata a domeniului in care se afla. In schimb, isi fac cunoscut punctul de vedere la emisiunile de televiziune si reviste, care sunt mai interesate de controverse decat de adevar.
4. Doua zile mai tarziu, mormantul lui Iisus a fost gasit gol. Traditia iudaica inregistreaza ca ucenicii au furat trupul din mormant. Si Noul Testament spune ca asta e ceea ce sustineau iudeii despre mormantul gol (Mat. 28:11-15). Ceea ce inseamna ca Iisus a fost ingropat si ca mormantul a fost gasit gol. La urma urmei, iudeii trebuiau sa stie in care mormant a fost pus Iisus pentru a sti ca este gol. Au inventat o poveste pentru a sustine informatiile pe care le acceptau.
5. Adeptii lui Iisus credeau ca L-au intalnit dupa moarte. Observati modul in care este formulata aceasta afirmatie: nu spune ca ei de fapt l-au intalnit pe Iisus, ci doar ca au crezut ca L-au intalnit. Este important sa remarcam asta pentru a avea de partea noastra unii experti sceptici. Adeptii respectivi care au crezut ca L-au vazut si au vorbit cu Iisus ii includ pe ucenicii Lui si pe altii precum femeile de la mormant, barbatii de pe drumul Emausului si aproape 500 de oameni deodata.
6. Dusmanii lui Iisus credeau ca L-au intalnit dupa moartea Sa. Din nou, aceasta informatie trebuie enuntata intr-un mod care permite posibilitatea. Este o informatie pune in dificultate teoriile alternative. Indeosebi, sunt doi inamici ai lui Iisus care trebuie explicati. Unul este Saul din Tars, care a devenit Apostolul Pavel. Saul era un om bine educat si un fariseu dedicat care il considera pe Iisus un eretic care merita moartea - in cazul in care Iisus nu spunea adevarul. Saul i-a persecutat adeptii Sai pentru ca credea ca Iisus a fost un eretic. (Fapte 8:1-3; 9:1-2). Se afla pe drumul Damascului atunci cand s-a intamplat ceva care i-a schimbat viata radical (Fapte 9:3-19). In urma acelui incident, a renuntat la tot confortul si privilegiile sale pentru a petrece urmatorii treizeci de ani pentru raspandirea invataturii despre Iisus in toata lumea mediteraneana. In timpul acela a fost batut, inchis, a flamanzit, naufragiat, fara locuinta si in cele din urma (conform traditiei) decapitat. Nici o alta teorie alternativa nu poate explica acest comportament al lui Pavel.
Dar si mai dificil de explicat este Iacov, fratele lui Iisus. Pe parcursul lucrarii lui Iisus, Iacov nu L-a crezut (Ioan 7:5). De fapt, Iacov a crezut ca fratele sau e nebun (Marcu 3:21). Dar la scurt timp dupa moartea lui Iisus, ceva i s-a intamplat lui Iacov care l-a transformat. Ganditi-va. Ce te-ar face sa crezi ca fratele tau este Dumnezeu intrupat? De fapt, a crezut lucrul acesta atat de puternic incat a devenit liderul bisericii din Ierusalim. Nu doar atat, dar din aceasta cauza a fost si martirizat. Ca in cazul lui Pavel, nici o teorie alternativa nu poate explica transformarea radicala a lui Iacov. Oricine respinge invierea lui Iisus trebuie sa aduca o explicatie pentru aceste sase afirmatii. Au fost oferite multe variante, dar toate sunt insuficiente.
"Teoria lesinului" spune ca Iisus doar a lesinat pe cruce, iar in mormant si-a revenit, dar asta nu explica de ce Pavel si Iacov au devenit credinciosi. Nici nu iau in serios pedeapsa violenta pe care a suferit-o. Pentru ca aceasta teorie sa fie adevarata, ar trebui ca acei calai profesionisti sa nu fi fost in stare sa determine daca Iisus inca se afla in viata. Dupa ce s-a trezit din mormant, Iisus si-a asezat umerii la loc (pe parcursul rastignirii ar fi fost dislocati), ar fi stat in picioare cu niste glezne aproape distruse si a dat la o parte o piatra giganta. Apoi, fara a purta haine si cu rani deschise in urma biciuirii, a umblat vreo 11 kilometri pana la Emaus, a mancat putin, s-a intors la Ierusalim si a umblat linistit fara a cauza vreo zarva pe strazi. Apoi, ar fi trebuit sa-si gaseasca adeptii si sa intre in camera incuiata fara ca ei sa-L observe si apoi sa-i minta ca a inviat din morti. Pentru ca toate acestea sa se petreaca era nevoie de o minune mai mare decat invierea.
O alta teorie spune ca martorii au mers la mormantul gresit. Dar asta nu explica de ce a fost gasit mormantul gol. Daca se stia ca acestia s-au dus la mormantul gresit, atunci asta inseamna ca oameniii stiau deja unde se afla mormantul corect. Si de vreme ce stiau unde era mormantul corect, tot ce trebuiau sa faca romanii si iudeii era sa deschida mormantul si sa gasesca trupul. Daca trupul era in mormant, atunci crestinismul ar fi fost dovedit fals. Dar chiar iudeii au confirmat faptul ca nu a fost mormantul gresit, de vreme cce au spus ca trupul Sau a fost furat de ucenici, ceea ce inseamna ca stiau ca mormantul a fost gasit gol. Aceasta teorie esueaza din a explica ce s-a intamplat cu Pavel si Iacov si totodata cu adeptii lui Iisus, care au crezut ca L-au vazut.
Aceleasi probleme le are teoria care spune ca trupul a fost furat: nu explica transformarea lui Pavel si a lui Iacov si de ce spun adeptii lui Iisus ca L-au vazut. Cine totusi avea vre-un motiv sa Il fure? In nici un caz romanii sau evreii - ei vroiau ca crestinismul sa dispara, nu ca miscarea aceasta sa continue. Nici ucenicii nu aveau vre-un motiv - nu aveau nimic de castigat de pe urma acestui fapt; toti (cu exceptia lui Ioan) au fost inchisi, torturati, batuti si in cele din urma omorati pentru proclamarea invierii. (desi traditiile cu privire la moartea apostolilor variaza, niciuna nu afirma ca vre-unul din ei a murit dintr-o cauza naturala, in afara de Ioan).
Ei s-au raspandit in toata lumea cunoscuta - Britania, Etiopia si pana in India - pentru a proclama mesajul lui Iisus. Au renuntat la confortul si stabilitatea familei, au fost persecutati, batuti, inchisi, infometati si in cele din urma omorati pentru raspandirea Evangheliei, care avea ca element central afirmatia ca Iisus a fost inviat din morti. Ei ar fi trebuit sa fie doritori sa moara pentru o minciuna pe care au nascocit-o si care nu le-a adus nici un folos. Cine ar face asta? Oamenii mor pentru minciuni, da nu pentru cele pe care la inventeaza ei.
Unii oameni spun ca aparitiile lui Iisus nu s-au intamplat de fapt, ci nu au fost decat prelucrari ale ucenicilor in urma halucinatiilor pe care le-au avut. Pare rezonabil, dar trebuie sa fi fost o halucinatie extraordinara - o halucinatie care sa fie impartasita de peste trei mii de oameni care au halucinat in acelasi timp si si-au amintit acelasi lucru. Halucinatiile sunt proiectii mentale specifice oamenilor care le experimenteaza si de aceea nu pot fi comunicate simultan si precis altora. Totodata, aceasta teorie nu explica transformarea lui Pavel sau a lui Iacov - oamenii nu isi aschimba vietile astfel datorita unei scurte halucinatii, sau isi petrec cei douazeci sau treizeci de ani care le mai raman din viata, calatorind in jurul lumii in incercarea de a convinge lumea ca halucinatia lor a fost un eveniment spatio-temporal. Cu siguranta nu ar muri pentru ea. Chiar daca am presupune ca a existat o halucinatie in masa - care cumva ii includea pe Pavel, Iacov si pe ceilalti ucenici - totusi nu explica de ce mormantul era gol. Daca nu a fost decat o halucinatie, trupul s-ar fi aflat acolo.
Teoria substituirii spune ca Iisus a avut un frate geaman care a fost rastignit in locul Sau. Presupunand chiar ca Iisus a avut un frate geaman (o mare presupunere de vreme ce nu exista nici un document care sa o sustina) care l-a iubit atat de mult incat sa se supuna la moartea teribila, prin rastignire, astfel incat Iisus sa se poata intoarce la Ierusalim si sa converteasca si mai multi sceptici, nu explica (din nou) mormantul gol sau convertira lui Pavel si a lui Iacov. Mormantul ar avea inca un trup in el. In Islam exista doua variante ale acestei teorii, conform Coranului:
Si din pricina vorbelor lor: "Noi L-am omorat pe Mesia Iisus, Fiul Mariei, trimisul lui Allah", dar ei nu l-au omorat, nici nu l-au rastignit pe cruce, ci a fost (un altul) care semana cu el! Cei care au avut pareri diferite in privinta lui, au fost in cumpana, ei nu au avut cunostinta sigura despre ea (moartea), ci doar au urmat unor presupuneri. De buna seama, nu l-au omorat, ci Allah l-a inaltat la El. Iar Allah este Puternic si Intelept. (Sura 4:157-158)
Doar trupul este rastignit, nu si sufetul, asadar Iisus nu a fost rastignit cu adevarat. Cu toate acestea, un trup fara suflet este tot mort, si doar un trup poate fi rastignit. In loc sa raspunda afirmatiei invierii, Coranul doar face un siretlic derutant care esueaza din a da explicatii cu privire la Pavel si Iacov si din nou cu privire la mormantul gol.
Cealalta afirmatia populara a Islamului vine din Evanghelia lui Baraba, un contrafacut medieval. Afirma ca Dumnezeu l-a facut pe Iuda sa arate si sa sune exact ca Iisus astfel incat, atunci cand soldatii au venit sa-L aresteze pe Iisus, l-au luat in locul Sau pe Iuda. Conform capitolului 217, "Adevarat va spun ca vocea, fata si fiinta lui Iuda erau atat de asemanatoare cu a lui Iisus, incat ucenicii si credinciosii au crezut ca el era Iisus." Cel care a fost judecat atunci nu a fost Iisus, ci Iuda. Iisus s-a ascuns si apoi a pretins ca a inviat din morti. Povestea aceasta totusi nu poate explica mormantul gol, de vreme ce trupul lui Iuda ar fi trebuit sa fie inca acolo. Cea mai populara explicatie sustinuta de expertii care nu sunt crestini este "Teoria Mitului." Adesea denumita "De la Iisus Hristos", insemnand ca exista o diferenta intre Iisus, al istoriei, si Hristosul Crestinismului. Dar aceasta teorie este insuficienta in ce priveste transformarea lui Pavel si a lui Iacov si mormantul gol. Nu explica de asemenea de ce primii martori ai mormantului gol si de ce primii martori ai invierii lui Hristos au fost femei. In primul secol, femeile aveau o importanta atat de mica incat marturia lor nu era luata in considerare intr-o curte de judecata. De ce o legenda ar face apel la martorii cei mai slabi ai societatii, in locul unor oameni ca Petru si Ioan? De asemenea, legenda ar trebui sa se fi dezvoltat pe parcursul vietii apostolilor care erau insarcinati cu pastrarea integritatii evangheliei, nu sa o adapteze propriilor scopuri. Nu este foarte posibil ca o legenda sa devina populara cand apostolii erau acolo pentru a se asigura ca nu se raspandeste.
Cel mai bun mod de a contrazice Teoria Mitului este de a arata ce au crezut crestinii din primul secol despre El imediat dupa rastignire:
V-am invatat inainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; ca a fost ingropat, si a inviat a treia zi, dupa Scripturi; si ca S-a aratat lui Chifa, apoi celor doisprezece. Dupa aceea S-a aratat la peste cinci sute de frati deodata, dintre care cei mai multi sunt inca in viata, iar unii au adormit. In urma S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. (1 Cor. 15:3-7)
Pavel spune ca transmite ceea ce a primit - adica traditia (ansamblul de credinte) care l-a precedat. (Aceasta este probabil vizita ocazionata de foametea din Fapte 11:27-30, de vreme ce nu sunt mentionate alte vizite in afara de cea chiar dupa convertirea sa. Intamplator, Iosephus mentioneaza foametea iudaica, din anii 46-48 d. Hr.) Daca Pavel a vizitat Ierusalimul in preajma acelei foamete, daca scadem paisprezece ani de la acea data (46-48 d. Hr.), putem data convertirea lui Pavel in jurul anului 31 si 35. De vreme ce crezul preceda convertirea lui, putem deduce ca a fost formulat nu cu mai mult de cinci ani dupa inviere. Ce este interesant cu privire la precizia si atentia teologica este faptul ca Iisus er deja numit Hristos (asadar nu a fost nici o "evolutie" de la Iisus - Invatatorul-Cel-Bun la Iisus - Mesia-Cel-Promis); El a platit pentru pacatele noastre (deci nu a fost o "interpretare mai tarzie" impusa de cei care doreau sa foloseasca moartea Lui ca fundament pentru autoritatea lor religioasa); face referire la Biblia ebraica (ceea ce inseamna ca deja se intelegea faptul ca El era implinirea profetiilor si a legilor ceremoniale); si enumera martorii care puteau sa fie intrebati atunci. "Teoria mitului" paleste inaintea unui rezumat atat de timpuriu al credintei crestine.
Chiar de am folosi doar jumatate din dovezile acceptate de critici si sceptici, argumentul in favoarea invierii este inca valabil - este singura explicatie care acopera toate informatiile. Pavel nu se sfieste sa faca apel la punctul cel mai vulnerabil al crestinismului, pentru ca e sigur ca spune adevarul si ca realitatea il adevereste.
Invierea explica mult mai mult decat aceste sase informtii, bineinteles. Ofera un inteles tuturor informatiilor. Pentru ca este o confirmare a faptului ca Iisus spunea adevarul despre Sine, confirma intreaga marturie biblica. Si pentru ca Dumnezeul Bibliei este Creatorul tuturor lucrurilor, El este Creatorul tuturor lucrurilor care pot fi cunoscute si a cailor prin care le putem cunoaste. Dumnezeu este, in primul rand, preconditia necesara a oricarei informatii care poate fi cunoscuta. Desi au fost inventate multe povesti pe parcursul acestor doua mii de ani pentru a explica ce I s-a intamplat lui Iisus din Nazaret atunci cand a murit si in cele dou zile care au urmat, nici una nu s-a ridicat la nivelul provocarii lui Pavel. Invierea ne ofera siguranta ca putem alerga cum trebuie cursa si putem fi neobositi in facerea binelui, caci la vremea potrivita vom culege rasplatirile mostenirii bogate a lui Hristos - daca nu renuntam.
Doug Powell (Master in Stiinte Umane, Specializarea Apologetica, la Universitatea Biola) este autorul a zece carti, contribuitor la Studiul Biblic apologetic si dezvoltator al sapte din app-urile Selfless Defense. Ca muzician a scos noua albume.
Articol publicat inițial în revista Modern Refrmation, Martie/Aprilie 2016, Vol. 25, Nr. 2, 48-57