J.Calvin despre cum ”sa nu mai fim copii”

”...ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire” - Efeseni 4:14

Dupa ce a vorbit despre maturitatea perfecta inspre care ne indreptam pe parcursul intregii noastre vieti, apostolul ne aduce aminte ca pe aceasta cale nu trebuie sa ne asemanam cu copiii. Avand in vedere acest indemn, apostolul sugereaza ca noi in aceasta viata suntem intr-o perioada intermediara dintre copilarie si maturitate. Cei ce sunt ”copii” nu au avansat pe calea Domnului, ci inca ezita deoarece nu s-au hotarat cu privire la directia inspre care trebuie sa mearga, uneori merg intr-o directie, iar alteori merg in alta directie, ei sunt marcati de indoiala si oscileaza pe calea lui Dumnezeu.

Cei care sunt fundamentati in doctrina lui Hristos, desi inca nu sunt perfecti, au intelepciunea si taria de a alege doctrina sanatoasa si de a progresa constant in directia corecta. In acest sens, ne dam seama ca viata credinciosilor, marcata de o dorinta constanta si de un progres inspre idealurile maturitatii, seamana cu perioada tineretii.

In nici o clipa a acestei vieti noi nu suntem cu adevarat maturi, nu suntem barbati, ci progresam inspre maturitate. De aceea, faptul ca inca nu suntem maturi nu trebuie dus in extrema opusa ca oamenii sa considere ca nu au facut nici un progres dincolo de copilarie.

Dupa ce am fost nascuti in Hristos, trebuie sa crestem ca ”sa nu mai fim copii in pricepere” (1 Corinteni 14:20). Din acest punct de vedere intelegem ce fel de crestinism promoveaza papalitatea care prin intermediul preotilor se lupta sa ii tina pe crestini intr-o copilarie complet imatura.

(Jean Calvin, Comentariu la Galateni si Efeseni)

Calvin ne ofera cateva observatii utile cu privire la acest text biblic ajutandu-ne pe deoparte sa ne smerim recunoscandu-ne esecurile si faptul ca inca nu suntem maturi, dar pe de alta parte indemnandu-ne sa progresam pe calea maturizarii. In incheierea sectiunii de mai sus, Calvin consemneaza si eforturile pe care biserica falsa le depune pentru a impiedica maturizarea credinciosilor.

Este demn de luat in seama nu doar acest verset ci si rolul si semnificatia pasajului din care Efeseni 4:14 face parte. Efeseni 4:11-16 este un pasaj important pentru intelegerea eclesiologiei biblice. Atunci cand apostolul se refera la crestere si maturizare nu o face privind la indivizi. Noi avem tendinta de a considera ca dezvoltarea o facem noi pe cont propriu acumuland cat mai multa informatie si experienta din sursele care ne inconjoara.

Din perspectiva revelatiei oferita de Dumnezeu prin apostolul Pavel, cresterea si maturizarea crestinilor poate veni dintr-o singura sursa cu un singur continut. Nu conteaza doar sa crezi ci conteaza si ceea ce crezi. De aceea Pavel spune ca exista ”un Domn, o credinta, un botez” (Efeseni 4:5). Credinta, gandirea, intelepciunea noastra contribuie la cresterea spirituala doar atunci cand sunt hranite cu doctrina corecta.

Sf. Ciprian spunea ca nu poti sa il ai pe Dumnezeu ca Tata daca Biserica nu iti este mama. Reforma protestanta a reafirmat acest adevar mentionat pentru prima data de apostolul Pavel care mentioneaza in Galateni ca imparatia lui Dumnezeu ce a coborat pe Pamant, Ierusalimul ceresc este mama noastra (Galateni 4:26). Asa cum avem un Tata ce ne-a nascut prin Duhul in Hristos, Biserica este mama noastra spirituala. Suntem hraniti si ingrijiti de Dumnezeu prin lucrarea Bisericii, Trupul al carui Cap este Hristos.

Biserica vizibila care marturiseste adevarul doctrinar al Bibliei este mama noastra, cea care contribuie la maturizarea noastra prin slujirea celor care au fost imputerniciti de Hristos pentru aceasta lucrare (Efeseni 4:11), prin slujire pastorilor si prezbiterilor care ne conduc in peregrinajul nostru prin aceasta lume. Dumnezeu ne hraneste in biserica prin Duhul Sfant care intareste credinta noastra prin intermediul Cuvantului si al Sacramentelor.

Nu suntem chemati sa ne mandrim, deoarece nu suntem inca maturi si chiar inceputurile de maturitate din viata noastra sunt lucrarea Duhului care a nascut si a intarit credinta si sfintirea noastra. 

Nu suntem chemati sa ramanem copii, ci suntem indemnati sa folosim acele mijloace pe care Dumnezeu le-a lasat in biserica pentru ca sa ne maturizeze in cunoasterea Sa.