John Owen despre botezul copiilor
"1. Intrebarea nu este daca oamenii credinciosi ce isi marturisesc credinta, evrei sau neamuri, nebotezati in pruncie, ar trebui sa fie botezati. Toti marturisesc nevoia acestui botez.
2. Intrebarea nu este nici daca este necesara credinta si pocainta inainte de botez pentru astfel de oameni maturi. Si in acest sens exista o practica universala, iar noi insistam asupra ei, chiar mai mult decat cei care ni se opun.
Afirmarea acestor doua lucruri nu este in conflict cu doctrina botezului copiilor, asa cum au incercat sa sugereze unii autori mai vechi sau mai noi.
3. Intrebarea este daca trebuie botezati si copiii sau nu; caci, in conformitate cu vointa lui Dumnezeu, unii copii nu sunt botezati pentru ca parintii nu fac parte din legamant. Dar astfel vedem ca unii sunt botezati si intelegem ca exceptia intareste regula.
4. Intrebarea pe care o abordam are in vedere doar daca trebuie botezati copiii, samanta parintilor ce sunt credinciosi si deja botezati.
In primul rand, cei care neaga botezul copiilor nu pot sa aduca nici o dovada a Scripturii prin care negatia lor este afirmata, nici cineva din Scriptura care sa sustina incoerenta aplicarii botezului asupra semintei. Dar noi trebuie sa cerem astfel de dovezi celor care se opun botezului copiilor.
In al doilea rand, nu exista nici o situatia in Vechiul sau Noul Testament, incepand cu vremurile lui Avraam, sau din vremea practicii bisericii primare, a vreunei persoane nascute in familia unor parinti credinciosi si botezati, care sa fi fost in anii prunciei cand copiii trebuie crescuti in cunoasterea lui Dumnezeu si care sa nu fi fost facut partasi semnului si pecetei legamantului.
In al treilea rand, un privilegiu spiritual care a fost oferit de Dumnezeu oamenilor nu poate fi schimbat, anulat sau abrogat fara o revocare divina speciala, sau prin susbtituirea cu un privilegiu si mai mare.
1. Cine va anula ceea ce a oferit Dumnezeu? Cine va desparti ceea ce El a unit? Sa opresti sau sa indepartezi orice privilegiu pe care El il face bisericii, fara revocarea Sa expresa, inseamna sa negi autoritatea suverana a lui Dumnezeu.
2. Sa spui ca un privilegiu dat de El poate sa fie revocat, chiar si de Dumnezeu, fara susbtituirea privilegiului cu unul mai mare, este contrar bunatatii lui Dumnezeu, contrar cu dragostea si grija pe care El o poarta Bisericii si contrar cu mersul lucrurilor inca de la inceputul lumii, caci Dumnezeu o data cu trecerea vremii si cu venirea lui Hristos nu a micsorat ci a largit privilegiile Sale catre Biserica. Sa afirmi ca aceasta micsorare are loc in vremea Evangheliei este contrar cu toate promisiunile Sale, contrar cu onoarea lui Hristos si contrar numeroaselor marturii ale Scripturii.
La fel s-a intamplat si cu privilegiile inchinarii de la templu ce le-a fost oferita evreilor. Aceste privilegii nu au fost luate fara ca sa fie inlocuite cu o inchinare si mai glorioasa.
Dar acum, putem sa intelegem ca privilegiul spiritual al dreptului participarii la pecetea initiala a legamantului a fost oferit de Dumnezeu lui Avraam si semintei sale. [Genesa 17:10,12]
Acest lucru ramane valabil pentru vesnicie, daca nu apare una din urmatoarele situatii:
1. O revocare expresa a lui Dumnezeu - lucru care nu poate fi dovedit de nimeni in mod direct sau indirect.
2. Inlocuirea cu un privilegiu si o mila mai mare oferita de Dumnezeu in locul privilegiului anterior - lucru cu care unii nu sunt de acord si lasa samanta credinciosilor, in timpul prunciei, sa fie in aceeasi situatie cu cea a paganilor - in mod contrar legamantului lui Dumnezeu.
Ceea ce fac acesti oameni este sa depriveze copiii credinciosilor de la un privilegiu care a fost oferit de Dumnezeu si care niciodata nu a fost revocat; acesti oameni neaga copiilor si substanta privilegiului fara sa le ofere ceva in schimb - fapt contrar cu bunatatea, dragostea si legamantul lui Dumnezeu, in mod special in dauna onoarei lui Hristos si in dauna Evangheliei.
In al patrulea rand, cei care au ceea ce este semnificat au dreptul la semn, iar cei care sunt partasi harului botezului au dreptul sa le fie administrat, conform Fapte 10:47.
Copiii credinciosilor sunt capabili sa primeasca harul semnificat de botez, iar unii din ei sunt cu siguranta partasi la acest har, adica cei care mor in pruncie: de aceea, ei pot si trebuie sa fie botezati:
1. Copiii sunt facati partasi si sunt capabili sa primeasca gloria eterna sau condamnarea eterna, astfel incat, copiii care mor vor fi intr-una din aceste stari pentru vesnicie.
2. Toti copiii sunt nascuti intr-o stare de pacat, in care sunt morti din punct de vedere spiritual si sub blestem.
3. Daca nu sunt regenerati sau nascuti din nou, toti vor pieri in mod inevitabil. Regenerarea lor este un har care este semnificat si pecetluit prin botez. Indiferent de momentul in care se intampla regenerarea, botezul trebuie sa le fie administrat.
In al cincelea rand, Dumnezeu a stabilit botezul ca semn si pecete a regenerarii, iar celor care le refuza botezul le refuza si harul semnificat de botez. De ce vrea Dumnezeu ca necredinciosii si pacatosii ce nu se pocaiesc sa nu fie botezati? Pentru ca nu le ofera harul, nu le va oferi nici semnul. Asadar, daca Dumnezeu neaga semnul semintei credinciosilor, ar trebui sa o faca daca le neaga si harul semnului; si atunci toti copiii parintilor credinciosi care mor in pruncie, trebuie, fara nici o speranta, sa fie condamnati pentru totdeauna. Eu nu spun ca toti ce nebotezati care mor vor fi condamnati, ci ca cei carora Dumnezeu nu le-ar oferi botezul sunt cei carora Dumnezeu nu le-ar oferi har.
Dar acest lucru este contrar bunatatii si legii lui Dumnezeu, naturii promisiunilor legamantului si a marturiei lui Hristos care spune ca si copiilor le apartine imparatia lui Dumnezeu, contrar credintei parintilor evlaviosi si contrar credintei bisericii din toate veacurile.
Asadar, in mod inevitabil deducem faptul ca toti copiii care mor in pruncie au parte de harul regenerarii si astfel au dreptul sa primeasca botezul ca si credinciosi.
In al saselea rand, toti copii apartin in pruncie legamantului parintilor in virtutea legii creatiei lor.
Caci ei sunt facuti capabili sa primeasca raspalata sau pedeapsa vesnica, asa cum am aratat mai sus.
Dar prin propria lor persoana nu sunt capabili sa faca binele sau raul.
Este contrar dreptatii lui Dumnezeu si contrar legii creatiei omenirii ca pruncii sa fie tratati altcumva decat conform legamantului parintilor lor, caci multi mor in pruncie inainte sa poata distinge dreapta de stanga; faptul ca asa trebuie sa procedam este aratat si de Romani 5:14.
Avand in vedere aceste aspecte, eu afirm urmatoarele lucruri:
Cei care, prin stabilirea de catre Dumnezeu si in virtutea legii creatiei lor, sunt si trebuie sa fie inclusi in legamantul parintilor lor, au acelasi drept ca si ei la privilegiile legamantului, fara sa fie prezentata vreo exceptie impotriva lor. Nimeni nu are voie sa ii drepriveze de acest drept decat daca ar schimba legea creatiei lor. Astfel, aceasta este legatura copiilor credinciosilor cu legamantul parintilor lor, caci despre ei se spune ca sunt sfinti [1 Corinteni 7:14]
In al saptelea rand, Hristos este "solul legamantului' [Matei 3:11] - adica al legamantului facut de Dumnezeu cu Avraam. Hristos a fost "un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu şi să întărească făgăduinţele date părinţilor" [Romani 15:8]. Acest legamant avea in vedere faptul ca Domnul va fi Dumnezeul lui Avraam si semintei lui.
Asadar daca acest lucru nu s-ar fi intamplat in cadrul noului legamant, atunci Hristos nu ar fi fost un sol credincios si nu ar fi confirmat adevarul promisiunilor lui Dumnezeu.
Acest argument va rezista in fata tuturor obiectiilor aduse doctrinei deoarece:
1. Copiii raman in acelasi legamant cu parintii lor, altfel adevarul promisiunilor lui Dumnezeu pentru parinti nu ar fi fost confirmat de Hristos.
2. Dreptul de a fi in cadrul legamantului si al promisiunilor ofera copiilor dreptul de a primi pecetea initiala, adica botezul, dupa cum afirma si Petru in Fapte 2:38, 39
Dreptul copiilor credinciosilor de a primi botezul, ca semn initial al legamantului este bazat pe credinciosia lui Hristos ca sol al legamantului si ca slujitor al lui Dumnezeu pentru confirmarea adevarului promisiunilor Sale.
Pe scurt, primirea pecetei legamantului este o binecuvantare spirituala. Dumnezeu a investit in mod solemn samanta credinciosilor cu aceasta binecuvantare in trecut. Domnul nu a revocat niciodata acest privilegiu, desi a schimbat semnul exterior; el nu ar fi anulat acest privilegiu fara sa il inlocuiasca cu altul in aceasta vreme a evangheliei cand harul si privilegiile sunt si mai mari. Promisiunile legamantului pentru copii, care s-au inmultit, au fost confirmate de Hristos ca adevarat sol si slujitor. El ofera harul botezului copiilor, in mod special celor care mor in pruncie, iar copiii sunt ai Lui pentru a ii duce in imparatia Sa, considerandu-i ucenici si instituind botezul caselor, fara exceptii. Cine se va ridica astazi sa ceara oprirea apei ca pruncii sa nu fie botezati?
Acest argument poate fi prezentat chiar mai clar si imbunatatit.
Hristos este "solul legamantului" [Maleahi 3:1] - adica al legamantului lui Dumnezeu cu Avraam [Genesa 17:7] pentru ca -
1. Legamantul este mistic cu si in Hristos [Galateni 3:16] si el a fost mesagerul legamantului facut intre Sine si madularele Sale.
2. Hristos a fost trimis, ca mesager al lui Dumnezeu, pentru indeplini legamantul si juramantul facut cu Avraam [Luca 1:72, 73].
3. Scopul mesajului si al venirii Sale, ca cei ;a care a fost trimis sa fie "binecuvantati cu credinciosul Avraam" sau "binecuvantarea lui Avraam" sa "vina peste neamuri" [Galateni 3:9, 14].
Sa negi asta inseamna sa inlaturi intreaga relatie dintre Vechiul si Noul testament, sa inlaturi credinciosia lui Dumnezeu fata depromisiunile sale si toate trasaturile legamantului harului ce sunt mentionate in 2 Samuel 23:5
Hristos a confirmat si a pecetluit legamantul al carui mesager era - nu legamantul faptelor, care a fost abolit si care nu este mediat de Hristos.
Sa vedem dar care legamant este legamantul al carui mesager este Hristos. Adaugirile ocazionale sau promisiunile temporare nu afecteaza in nici un fel natura legamantului.
Astfel, Hristos este "slujitor al taierii imprejur pentru adevarul lui Dumnezeu, confirmand promisiunile facute parintilor nostri" [Romani 15:8] adica, legamantul facut cu Avraam si care a fost largit si explicat prin promisiunile urmatoare. Prin acest legamant, Dumnezeu devenea "Dumnezeu lui Avraam si semintei sale" samanta pe care Dumnezeu o explica drept fiind copiii lui Avraam [Genesa 17:12] - adica nimeni altcineva decat acei copii cuprinsi in intreaga sa posterioritate care vor pazi legamantul acesta asa cum a facut-o Avraam. Aceasta pazire a fost continuata de intreaga posterioritate cu solemnitate, astfel ca legamantul a fost confirmat si pecetluit tuturor [Exod 24:7, 8]. Fiecare era legat sa implineasca acest lucru, iar daca nu ar fi implinit urma sa fie scos afara din congregatie, anulandu-i-se toate privilegiile pentru el si pentru samanta lui.
Astfel, legamantul nu a fost oferit pentru administrare pur si simplu semintei trupesti ci semintei legamantului, a celor care au intrat in legamant si l-au pazit.
Promisiunea facuta parintilor a fost ca, samanta lor, copiii lor, urmasii lor vor avea parte in mod egal cu ei in legamant [Isaia 12:24, 44:3. 61:9] " Nu vor munci degeaba şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul, şi copiii lor vor fi împreună cu ei" [Isaia 65:23]. Nu doar ei care cred si isi arata credinta ca samanta a legamantului prin participarea in legamant [Galateni 3:9] ci si urmasii lor, copiii lor, cei micuti, fac parte din acelasi legamant cu parintii.
Asadar, a nega faptul ca copiii credinciosilor care fac parte din legamant, asa cum a fost in cazul bisericii lui Israel [Exod 24:7,8] au acelasi drept si mostenire cu parintii lor in legamant inseamna sa negi credinciosia lui Hristos si sa ignori slujba Sa.
De asemenea, unii ar putea spune ca desi copii au dreptul la legamant sau apartin legamantului, ei nu au dreptul la pecetea initiala a legamantului. O astfel de afirmatie nu sta in picioare deoarece:
1. Daca au parte la pecete este fie prin har, fie prin administrare. Daca ei au parte de har, au parte si de administrare. Daca nu au nici una, atunci nu au parte de pecete si adevarul promisiunii facute de Dumnezeu parintilor nu a fost confirmat de Hristos.
2. Cei carora le apartine legamantul sau promisiunea - indiferent cine ar fi - inseamna ca le apartine si administrarea pecetii initiale, asa cum a declarat apostolul in Fapte 2:38-39.
3. Adevarul promisiunilor lui Dumnezeu nu este confirmat daca semnul si pecetea le este interzisa; caci celor care au crezut ca Dumnezeu este un Dumnezeu al lor si al semintei lor, El le-a oferit o pecete a legamantului atat pentru ei insisi cat si pentru samanta lor. Daca pecetea ar fi fost indepartata de Hristos, credinta le-ar fi condamnata, iar promisiunea nu ar fi confirmata ci slabita, deoarece avea rolul de a aduce credinta si ascultare.
In al optulea rand, marturii specifice pot fi sustinute si explicate daca este necesar din practica bisericii primitive."
John Owen, Despre botezul copiilor