Mangaiere intr-o lume periculoasa

Avem uneori senzatia ca tehnologia avansata de care dispune societatea in zilele noastre duce in mod automat la bunastare, siguranta si pace. Din aceasta perspectiva, omul modernitatii contemporane se considera superior fata de cei din trecut, judecand ca preocuparile, invataturile si solutiile trecutului nu mai sunt relevante astazi.

Desi tehnologia accelereaza viteza de comunicare, transport, stocare, procesare samd, omul modern care foloseste aceasta tehnologie cu o viteza mare este motivat de aceleasi dorinte pe care le aveau si oamenii din secolele trecute. Nimic fundamental nu s-a schimba in dorintele si preocuparile oamenilor din ultimele secole iar viteza adusa de tehnologie nu face irelevante subiectele trecutului (Eclesiastul 1:10).

Astazi oamenii nu mai calatoresc cu trasura, nu mai tin vinul sau berea in butoaie de lemn, nu folosesc beciul pe post de frigider, nu mai citesc carti sau ziare tiparite, nu se imbraca in acelasi stil vestimentar, nu isi mai noteaza in jurnale de hartie informatia. Cu toate acestea, chiar daca acum oamenii calatoresc cu avionul, tin bauturile in sticle de plastic, au frigider electric, au e-book reader, au alte haine si au laptopuri pe care isi noteaza informatia, activitatile pe care oamenii le fac sunt aceleasi, doar intr-un mod nou.

Moartea este la fel de aproape

Pericolul din aceasta lume pare pentru unii a fi indepartat de siguranta oferita de tehnologie. Dar este oare moartea mai departe de noi decat de oamenii care traiau in secolele trecute? Este cu siguranta adevarat ca o serie de boli care puteau fi fatale in trecut prezinta un risc mic de mortalitate pentru noi astazi (un exemplu ar fi pneumonia).

Desi avem medicamente pentru a rezolva unele probleme de sanatate, riscul bolilor ramane printre noi, iar consumul alimentelor nesanatoase sporeste frecventa unor boli cardio-vasculare sau a cancerului. Tehnologia si medicina moderna nu a adus nici o schimbare fundamentala asupra fragilitatii si slabiciunii trupului nostru ci doar ofera posibilitatea de a reduce unele din riscuri si de a solutiona unele afectiuni.

Pe de alta parte tehnologia a adus o serie de noi riscuri ce erau putin prezente in secolele trecute. Desi teoretic exista posibilitatea ca umbland printr-un oras al secolului 17 sa fii calcat de un cal sau o trasura, incidenta mortilor din accidente de circulatie era mult mai mica. In ziua de azi mii de oameni mor in accidente de masina doar in Romania.

Din acest punct de vedere am putea spune ca moartea este la fel de aproape de omul modern cum era si de omul ce traia acum 400 de ani. Omul este la fel de fragil in fata naturii si la fel de neputincios in fata mortii. De aceea, ca oameni fragili simtim nevoia de siguranta si o cautam in diverse moduri, uneori amagindu-ne ca suntem adapostiti de orice pericol iminent (Psalmul 90:10-11).

Prostia este la fel de frecventa

Tehnologia nu a adus un impact fundamental nici asupra nivelului intelectual al oamenilor. Privind la operele Antichitatii sau la operele Renasterii ne dam seama ca realizarile omului din modernitatea contemporana nu sunt cu un nivel intelectual mult superior fata de cele ale trecutului.

Am putea observa chiar ca folosirea tehnologiei si bazarea omului pe capacitatea de stocare a mediului electronic il face mai putin interesat sa memoreze si sa detina informatia deoarece stie ca o poate accesa oricand pe Google. Avand creiere electronice in casele noastre suntem de multe ori dezinteresati sa ne imbogatim cunoasterea noastra.

Cu toate acestea, gradul de alfbetizare a populatiei a crescut in ultimul secol si anii petrecuti pe bancile scolilor s-au inmultit. Dar sunt oare tinerii si oamenii din ziua de azi mai educati decat cei din trecut? Ii ajuta tehnologia sa studieze si sa cunoasca mai bine si mai mult? Privind in jur vedem ca o mare parte din productia culturala a oamenilor este strict instictuala, animalica si prosteasca. Cu ajutorul tehnologiei omul nu s-a concentrat pe cresterea nivelului intelectului sau a educatiei ci pe redescoperirea si exploatare la maxim a simturilor animalice (Romani 1:22-28).

Omul de azi nu e mai inteligent si educat ci mai degraba la fel de susceptibil instictelor trupesti si cautarilor simtirii precum masele ne-educate din secolele trecute. In mod ironic, cunoasterea nu aduce implinire omului modern ce se considera atotcunoscator asa incat isi intoarce privirea inspre oportunitatile instinctuale de a gasi placere.

Pacatul este la fel de raspandit

Pacatele care marcheaza viata oamenilor de astazi sunt identice cu cele ale trecutului. Nu au aparut pacate sau probleme noi care sa nu fi fost adresate in trecut. Chiar daca omul de azi face pacatul cu o viteza si o tehnologie superioara, el ramane acelasi om pacatos (Romani 7:5). Tehnologia nu a stopat pacatul ci faciliteaza comiterea lui, iar cresterea populatiei globului inseamna cresterea nivelului de pacat din lume.

Avem aceeasi problema pe care o aveau si oamenii de mai demult. Care este solutia? Solutia este aceeasi care exista si mai demult. Nu avem nevoie de o evanghelie noua, nu avem nevoie de o lege noua, nu avem nevoie de un nou tip de biserica sau de un nou tip de slujire, nu avem nevoie de o alta mantuire.

Eforturile de dezvoltare ale omului nu l-au dus in alt loc decat era acum cateva secole si noi nu trebuie sa ne indreptam privirea inspre o alta scapare decat cea care exista prin Iisus Hristos si dragostea pe care o revarsa in lume prin mijloacele harului ce au fost date Bisericii.

Acelasi om. Acelasi pacat. Aceeasi nevoie. Aceeasi solutie.

Multi cauta noi solutii pentru a rezolva problema spirituala a omului considerand ca Biserica istorica a trecutului este irelevanta pentru omul iluminat al contemporaneitatii. In acest efort de reimaginare a bisericii, oamenii de azi isi inradacineaza constructia in valorile oamenilor din jur, in filozofia lor, in psihologia lor, sau in dorintele lor.

Facand asta, oamenii ajung sa construiasca un crestinism fara Hristos, un crestinism asa cum il vor ei, asezonat si impodobit cu propriile lor optiuni, croit dupa personalitatea si psihologia postmoderna. Astfel de ”biserici” nu sunt Biserica pe care Hristos o zideste ci sunt edificii consturite de oameni pe un fundament, cu materiale si metode straine de Imparatia lui Dumnezeu (Fapte 4:12; Iuda 1:8-16).

Dar astfel de constructii umane nu sunt prezente exclusiv in epoca noastra, ci intreaga istorie a Bisericii a fost confruntata de aceleasi incercari umane de a duce crestinismul spre apostazie. Atunci aceste grupari erau numite eretice sau secte, dar acum sunt imbratisate de diversitatea toleranta a epocii post-moderne.

Un Domn, o credinta, un botez

Biserica Crestina infiintata de Hristos nu este doar o biserica invizibila si universala ci si o biserica vizbila ce se manifesta local. Este o comunitate supusa lui Hristos care se lupta pentru credinta data sfintilor o data pentru totdeauna, care intrebuinteaza sacramentele lasate de Hristos in cadrul lucrarii de deschidere a portilor imparatiei cerurilor pentru lumea din jur - ca oricine crede sa fie mantuit prin jertfa perfecta a lui Iisus Hristos.

Harul lui Dumnezeu se descopera fata de noi prin mijloacele lasate de El, in mod special prin predicarea Cuvantului si administrarea Sacramentelor (Fapte 2:42; Matei 28:18-20). Asa a zidit Hristos Biserica si asa continua sa o zideasca. Dumnezeu nu a lucrat prin creativitatea omului, nu lucreaza prin eforturile artistice ale culturii umane, nu lucreaza prin filozofiile umaniste ci isi revarsa mantuirea si mangaierea asupra poporului Sau in cadrul Bisericii Sale vizibile prin lucrarea Cuvantului si a Sacramentelor (Efeseni 4:11-15).

Pentru mantuirea si sfintirea noastra nu avem nevoie de altceva decat Cuvant si Sacramente care transmit asupra noastra binecuvantarile jertei lui Hristos. Adevarata mangaiere intr-o lume periculoasa nu vine prin amagirea tehnologiei sau prin estetica culturala ci prin Duhul Sfant care opereaza in inimile noastre prin Cuvant si Sacramente (Matei 11:28).

Auzind Legea care ne condamna si Evanghelia care ne aduce iertarea suntem mangaiati ca esecurile noastre sunt acoperite de sangele lui Iisus Hristos si suntem miscati ca plini de recunostinta sa incercam sa traim cat mai mult in sfintire.

Vazand sacramentul Botezului care pecetluieste legamantul lui Dumnezeu facut cu credinciosi si copiii lor (Fapte 2:39, Romani 4:11, Tit 3:5), simtind si gustand sacramentul Cinei Domnul care ne impartaseste prin Duhul cu umanitatea perfecta a lui Hristos (Matei 10:16) avem parte de mangaiere intr-o lume rea care nu se va indrepta (2 Petru 3:10).

Pentru ca inca un an se apropie de sfarsit ne putem aduce aminte de purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de noi, de modul cum El ne-a mangaiat si ne-a intarit sufletele prin Cuvant si Sacramente de dragostea pe care  revarsat-o peste noi in cadrul partasiei Bisericii Sale. Lucrarea Sa printre noi ne da speranta si pentru anul care va veni.

Speranta si mangaierea noastra nu vine pentru ca ne-am gandi ca la anul vom fi mai buni, sau ca ne va merge mai bine ci fiind siguri de faptul ca in ciuda rautatii si pacatului nostru, in ciuda esecurilor si lipsurilor noastre, Dumnezeu este cel care continua sa isi reverse harul fata de noi pentru ca El este autorul si desavarsitorul credintei noastre (Evrei 12:2).

Care este singura noastra mangaiere fie ca traim sau murim? Catehismul raspunde:

Faptul că eu, trup şi suflet, fie că trăiesc, fie că mor, nu-mi mai aparţin mie însumi, ci credinciosului meu Mântuitor Iisus Hristos, Care a plătit pe deplin cu scumpul Său sânge pentru toate păcatele mele şi m-a izbăvit de sub toată puterea diavolului: El mă ocroteşte aşa de bine, încât fără voia Tatălui meu ceresc, nici un fir de păr de pe capul meu nu poate cădea, ba chiar toate lucrurile trebuie să-mi servească la mântuire. De aceea mă şi asigură prin Duhul Său cel Sfânt de viaţa veşnică şi mă face realmente doritor şi gata să trăiesc de acum înainte pentru El.