Murdarie si curatie in istoria rascumpararii

Athanasius (sau Sf. Atanasie cel Mare) si-a petrecut o buna parte a vietii aparand credinta crestina de atacurile venite din partea arianismului care nega divinitatea Domnului nostru Iisus Hristos in baza unor presupozitii filosofice platoniste. Pentru Arius (si pentru ceilalti care au fost profund influentati de Platonism) era de neconceput ca Dumnezeu insusi sa se intrupeze pentru ca materia (conform teoriei platoniste) este ceva rau si inferior. Gandirea lui Arius reflecta ideologia platonica in care Logosul este o emanatie a divinitatii dar nu divinitatea insasi. Conform lui Arius, a existat un moment in eternitatea trecuta cand Logosul nu exista ci el a fost creat de Dumnezeu inainte de crearea lumii. Aceste idei contraziceau credinta crestina marturisita de apostoli si de partintii bisericii.

Combatand unul din argumentele arienilor, Athanasius a afirmat ca divinitatea lui Hristos nu a fost in vreun fel afectata de intruparea sa si pacatul din lume nu l-a murdarit, ci mai degraba dupa cum Soarele nu este afectat de intunerec ci lumineaza intunerecul, tot asa si Hristos venind in lume nu a fost murdarit de pacatul lumii ci a adus lumina si viata pentru oameni.

Privind la cele patru evanghelii, vedem cum Hristos aduce lumina si viata prin faptul ca El ca si Chip perfect al lui Dumnezeu traieste fara de pacat, moare in locul nostru si inviaza a treia zi dintre cei morti. Dar lucrarea de aducere a vietii vesnice pentru pacatosii ce merita condamnarea poate fi inteleasa si in comparatie cu relatiile sociale din Vechiul Testament.

In Legea ceremoniala data de Dumnezeu prin Moise poporului Israel in vechime existau numeroase reguli cu privire la boli, mancaruri sau practici care ii faceau pe oameni necurati din punct de vedere ceremonial. O mentiune in privinta majoritatii acestor reguli era ca daca un om care era curat din punct de vedere ceremonial se atingea de cineva care incalcase regulile ceremoniale, amandoi erau considerati necurati din punct de vedere ceremonial. In Vechiul Testament Dumnezeu a folosit astfel de reguli ca sa invete poporul principii spirituale, iar principiul comunicat de aceste reguli este raspandirea si influenta pacatului si a rebeliunii oamenilor.

Spre deosebire de acest vechi legamant, atunci cand Dumnezeu Fiul s-a intrupat, prin sfintenia si perfectiunea Lui, el nu a devenit necurat prin atingerile oamenilor ci i-a curatit pe oameni prin apropierea de ei. Fie ca este vorba de femeia cu scurgere de sange sau de cei ce erau leprosi (cuvant care desemna o varietate de boli de piele, nu doar lepra in sine) au devenit curati prin atingerea lui Iisus.

Intr-o lume murdarita de pacat, Domnul nostru Iisus Hristos a venit sa curateasca oamenii si sa le dea viata vesnica. Botezul crestin semnifica si pecetluieste aceasta curatire de pacate care este sigura prin credinta, iar Sfanta Cina semnifica, pecetluieste si impartaseste crestinilor viata umanitatii lui Hristos. Asa cum printr-o mancare materiala (fructul oprit din gradina Eden) pacatul si moartea a intrat in lume, prin elementele materiale ale sacramentelor (apa Botezului si painea si vinul Cinei) viata vesnica este oferita celor care prin credinta privesc la jertfa Domnului ca ispasire pentru pacatele lor.

Nasterea, sfintirea si sustinerea vietii spirituale crestine nu are loc printr-un extaz mistic ci prin cautarea lui Dumnezeu in lucrurile simple lasate de El: in Cuvantul ce este scris si predicat, in apa Botezului oferita credinciosilor si copiilor lor, in painea si vinul Cinei ca imagini vizibile ale Cuvantului despre jertfa Domnului nostru Iisus Hristos.