O speranta ce nu moare

Este gresit sa ne bucuram de lucruri materiale si tangibile? Trebuie sa imbratisam sau sa respingem frumusetea si placerea pe care o descoperim in lucrurile naturale? De multe ori cand ne gandim la aspectele spirituale ale credintei noastre si la speranta pe care o avem pentru viitor, ne gandim ca viata vesnica pe care Dumnezeu ne-o promite are in vedere sufletul nostru. De ce tindem sa credem ca manturiea este mai mult spirituala decat materiala?

Un posibil raspuns la aceasta intrebare ar putea fi o tendinta care a existat in lumea crestina inca din antichitate si care a incercat sa prezinte lumea spirituala si cea materiala sub influenta conceptiilor filosofice ale vremii respective. Una din aceste filosofii, platonismul, afirma ca materia este ceva rau. Inca de atunci, crestinii au inceput sa isi identifice toate problemele cu materia trupului lor si materia lumii inconjuratoare si sa creada ca solutia catre sfintire este abstinenta de la cat mai multe lucruri materiale pentru desavarsirea fiintei noastre spirituale.

Acest dualism dintre materie si spirit a supravietuit pana in vremea noastra si il putem observa in gandirea unor oameni care considera ca sfintirea este un fel de renuntare la materie sau urcarea unei scari ascetice pentru evadarea din trup. O astfel de perspectiva pare sa distorsioneze doctrinele crestine cardinale precum creatia, caderea si rascumpararea.

Dualismul materie-spirit distorsioneaza doctrina creatiei deoarece presupune ca materia creata de Dumnezeu ar fi inferioara lumii spirituale create de Dumenzeu. Dar tot ce a creat Dumnezeu a fost bun, ba chiar foarte bun. Dupa cum spunea un autor, "lui Dumnezeu ii place materia, El a inventat-o." Ceea ce este fizic nu este in sine rau si nici inferior aspectelor intangibile sau nemateriale.

Dualismul materie-spirit distorsioneaza doctrina caderii deoarece presupune ca rebeliunea lui Adam a afectat trupul oamenilor si natura inconjuratoare mai mult decat lumea spirituala si sufletul omului. Scriptura ne arata (chiar si din lista roadelor firii din Galateni 5) ca atat trupul, cat si mintea si vointa oamenilor a fost afectata de cadere. Pacate precum mandria nu au nimic tangibil sau material in ele insele dar sunt la fel de rele precum pacatele tangibile.

Dualismul materie spirit distorsioneaza doctrina rascumpararii deoarece presupune ca Dumnezeu este preocupat mai mult de sufletul nostru si este prea putin interesat de trup si materie. Doctrina invierii trupurilor noastre in ziua de pe urma ne arata ca in punctul culminant al descoperirii gloriei lui Dumenzeu pe Pamant prin revenirea Fiului, trupurile noastre vor fi regenerate si in ele ne vom inalta la cer. Vom continua sa fim oameni finiti avand trupuri materiale, dar trupurile noastre vor fi regenerate de Cuvantul-samanta care ne-a dat viata vesnica.

Catehismul de la Heidelberg ne incurajeaza sa privim la aceasta promisiune a lui Dumnezeu in intrebarea 57:

Ce fel de mângâiere ai din învierea trupului? Nu numai sufletul meu va fi luat, îndată după această viaţă, la Hristos, Capul lui, ci şi acest trup al meu, înviat prin puterea lui Hristos, va fi reunit cu sufletul meu şi făcut asemenea trupului glorificat al lui Hristos.

Intreaga noastra viata, cu trup si suflet, este in mana protectoare a lui Dumnezeu si El care a inceput o lucrare extraordinara in noi este cel care o va duce la indeplinire. Nu vom avea doar trupuri regenerate, dar Dumnezeu ne da in dar si un Cer nou si un Pamant nou care va fi curatit de orice pacat si blestem.

Pana atunci, in aceasta umblare prin desert ca peregrini inspre tara promisa, avem siguranta promisiunii lui Dumnezeu si El ne conduce in aceasta calatorie, invingand inaintea noastra dusmanii care ne stau in cale. Privim la natura in care traim ca la o binecuvantare din partea lui Dumnezeu si ne bucuram stiind ca Dumnezeu nu doar a regenerat sufletele noastre ci va regenera si trupurile si o noua natura in mijlocul careia vom trai viata vesnica.