Textul biblic pentru profeția lui Iisus despre sfârșitul lumii se află în Matei 24:
1 La ieşirea din Templu, pe cînd mergea Isus, ucenicii Lui s'au apropiat de El ca să -I arate clădirile Templului. 2 Dar Isus le -a zis: ,,Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.``3 El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: ,,Spune-ne, cînd se vor întîmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfîrşitului veacului acestuia?``4 Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. 5 Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sînt Hristosul!` Şi vor înşela pe mulţi. 6 Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimîntaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întîmple. Dar sfîrşitul tot nu va fi atunci. 7 Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pămînt, foamete şi ciumi. 8 Dar toate aceste lucruri nu vor fi decît începutul durerilor. 9 Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu. 10 Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.11 Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi. 12 Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. 13 Dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit. 14 Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrşitul. 15 De aceea, cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii`, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfînt` -cine citeşte să înţeleagă! - 16 atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi; 17 cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă;18 şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. 19 Vai de femeile, cari vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea! 20 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într'o zi de Sabat. 21 Pentrucă atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n'a fost niciodată dela începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi. 22 Şi dacă zilele acelea n'ar fi fost scurtate, nimeni n'ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.23 Atunci dacă vă va spune cineva: ,Iată, Hristosul este aici, sau acolo`, să nu -l credeţi.24 Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, pînă acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. 25 Iată, că v'am spus mai dinainte. 26 Deci, dacă vă vor zice: ,Iată -L în pustie`, să nu vă duceţi acolo! ,Iată -L în odăiţe ascunse`, să nu credeţi. 27 Căci, cum iese fulgerul dela răsărit şi se vede pînă la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. 28 Oriunde va fi stîrvul (Sau: hoit, mortăciune.), acolo se vor aduna vulturii. 29 Îndată după acele zile de necaz, ,soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.` 30 Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pămîntului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. 31 El va trimete pe îngerii Săi cu trîmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi, dela o margine a cerurilor pînă la cealaltă. 32 Dela smochin învăţaţi pilda lui: Cînd îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape. 33 Tot aşa, şi voi, cînd veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. 34 Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta pînă se vor întîmpla toate aceste lucruri. 35 Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 36 Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37 Cum s'a întîmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întîmpla şi la venirea Fiului omului. 38 În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, cînd mîncau şi beau, se însurau şi se măritau, pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie, 39 şi n'au ştiut nimic, pînă cînd a venit potopul şi i -a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.40 Atunci, din doi bărbaţi cari vor fi la cîmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. 41 Din două femei cari vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată. 42 Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. 43 Să ştiţi că, dacă ar şti stăpînul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n'ar lăsa să -i spargă casa. 44 Deaceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiţi. 45 Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l -a pus stăpînul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărîtă? 46 Ferice de robul acela, pe care stăpînul său, la venirea lui, îl va găsi făcînd aşa! 47 Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. 48 Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ,Stăpînul meu zăboveşte să vină!` 49 Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănînce şi să bea cu beţivii, 50 stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu -l ştie, 51 îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor
Matei, capitolul 24 este probabil unul dintre cele mai dificile pasaje din Scriptură. Ce are de spus Iisus despre sfârșit? Daca I-am pune noi întrebări precum: „Când vei reveni?” „Care este semnul revenirii Tale?” „Cum va fi atunci?” Care ar fi raspunsul Său? În acest pasaj, Domnul Iisus ne oferă niște răspunsuri. În continuarea acestui articol, mai jos, vom privi la câteva elemente cheie din profeția lui Iisus care de obicei sunt dificil de interpretat.
Articole mai noi:
Daca consideri că este un pasaj greu de interpretat, nu ești singurul de această părere, de-a lungul secolelor pe mulți i-a pus în dificultate. Este, într-adevăr, un pasaj greu de interpretat, dar nu imposibil. Este ușor să-l interpretăm greșit, dacă nu suntem atenți la câteva lucruri importante.
De asemenea, aș dori să subliniez faptul că e important ca noi să înțelegem acest pasaj. De multe ori, la începutul vieții noastre de credință, trecem cu vederea pasajele care ni se par dificile. Pentru o vreme, este în regulă să facem asta, dar sunt unele pasaje care până la urmă trebuie să le înțelegem și să le studiem. Acest pasaj va influența modul în care vom înțelege alte părți ale Scripturii, precum Cartea Apocalipsa, evenimentele care vor avea loc la sfârșit și a poziției pe care o avem referitor la Mia de Ani: suntem premileniști - adică Hristos se va reîntoarce înainte de Mia de ani în care va domni Hristos pe pământ, înțeleasă în mod literal; suntem postmileniști - adică Hristos va reveni după o Epocă de Aur a creștinimului, aici pe pământ; sau suntem amileniști - cum au fost Augustin, Luther, Calvin și vorbitorii acestei conferințe - care susțin ca Mia de Ani este întreaga perioadă cuprinsă între cele două veniri ale lui Hristos și înțelegem că Biblia ne învață clar că la prima venire a lui Hristos, prin victoria obținută prin viața, moartea și învierea Sa, L-a legat pe Satan în așa fel încât Evanghelia a putut să se răspândească printre națiuni, făcându-se ucenici până la revenire Sa glorioasa. Credem că promisiunile facute lui Avraam, Israel si David au fost împlinite în Hristos care deja Și-a inaugurat Împărăția, care acum este prezentă în biserică, dar care încă nu a fost desăvârșită, lucru care se va întâmpla în ultima zi.
Înainte de a privi la acest pasaj trebuie să înțelegem anumiți termeni și metode de interpretare. În esență, sunt 3 tabere principale care interpretează diferit pasajul:
Futuriștii sau dispensaționaliștii, despre care auzim adesea astăzi, ei susțin că Dumnezeu are două planuri pentru două popoare - Israelul si Biserica -, iar aceste planuri se desfășoară pe parcursul istoriei, după care e răpirea, în care Biserica este luată din lume; sunt 7 ani de necaz, în care Dumnezeu împlinește unele din promisiunile Vechiului Testament, purifică poporul Israel; apoi Iisus se reîntoarce; urmează Mia de ani, după care este marea răzvrătire; o altă înviere, iar apoi Sfârșitul. Privitor la Matei 24, dispensaționaliștii vor citi pasajul și vor spune că tot ce scrie acolo se va întâmpla în viitor. În text este vorba doar despre marele necaz.
Preteriștii interpretează că tot ce scrie în Matei 24 s-a petrecut în trecut, în anul 70 d. Hr. la distrugerea Ierusalimului de către Romani.
Amileniștii, au o abordare de mijloc a pasajului, pe care noi o considerăm biblică. Amileniștii susțin că Matei 24 reprezintă răspunsurile lui Hristos la întrebările adresate de ucenici despre distrugerea Templului, semnele venirii Lui și sfârșitul veacului. Asta înseamnă că unele lucruri despre care vorbește Iisus în acest capitol au fost împlinite în anul 70, dar o parte din capitol se referă la cea de-a doua venire a Sa.
Matei 24 este de asemenea plin de cuvinte care oferă speranță, discursul acesta ne este oferit nu pentru a ne dezvălui un cod secret, ci pentru binele nostru spiritual, pentru a ne încuraja și a persevera în mijlocul dificultăților și a suferinței, pentru a continua să vestim Evanghelia în locuri dificile, a face ucenici și a împlini marea trimitere, chiar într-o lume care se opune creștinismului. În cele din urmă, acesta este scopul pasajului.
Așadar, remarcați ce se petrece în versetul 1: ”La ieşirea din Templu, pe cînd mergea Isus, ucenicii Lui s'au apropiat de El ca să -I arate clădirile Templului.” Toate acestea se petrec înainte de răstignirea Sa, Iisus este impreună cu ucenicii și trec pe lângă templu, care este măret - lui Irod i-au trebuit 20-30 de ani ca să-l construiască, era considerat unul dintre minunile lumii antice; Josephus (unul dintre cei mai credibili istorici evrei din primul secol) ne oferă o descriere amănunțită a sa spunând că atunci când priveai soarele reflectându-se de pe plăcile masive de aur de pe clădire, lumina era atât de puternică încât trebuia sa-ți întorci privirea. Era extraordinar de frumos, era construit cu pietre uriașe, unele având o lungime între 12 și 18 m.
Ucenicii îi arată lui Iisus cădirea, și observați ce le spune El: ,,Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.`` Ce le spune Iisus este șocant, iar asta le stârnește curiozitare, vrând să afle când se va întâmpla lucrul acesta și care vor fi semnele. Pentru evrei, Templul nu era doar un semn al puterii, ci era legat de promisiunea lui Dumnezeu, era simbolul prezenței lui Dumnezeu. Dacă e distrus, prezența lui Dumnezeu se retrage, iar ei au mai trecut prin asta o dată ca natiune, în timpul lui Nebucadnețar.
Versetul 3 este una din cheile înțelegerii acestui pasaj: „El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: ,,Spune-ne, cînd se vor întîmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfîrşitului veacului acestuia?” `Întrebările sunt „când?” și „care?” „Când va fi distrus templul?” Urmată de întrebarea, care pentru un evreu este inseparabilă de distrugerea Templului, „Care este semnul venirii Tale și a sfârșitului veacului?” În mintea iudeilor, distrugerea templului și sfârșitul veacului nu sunt evenimente separate, acestea ar trebui să aibă loc deodată. Pentru că toate profețiile despre distrugerea Templului de către Nebucadnețar în 583 î. Hr. au fost implinite, este limpede că acum Iisus vorbește despre altceva: a fost promis că Templul va fi zidit și așa a fost, în vremea lui Ezra; credeau că Iisus din Nazaret este Mesia; cunoșteau profețiile despre El care va veni și va aduce Veacul Viitor, un veac glorios mesianic despre care au vorbit profeții - o vreme în care dușmanii lui Israel și ai lui Dumnezeu vor fi distruși, iar poporul lui Dumnezeu va fi eliberat.
Acest mod de înțelegere al iudeilor este datorat felului în care vorbeau profeții, comprimând perioade lungi de timp într-un singur eveniment. Adesea profeții, în viziunile lor, priveau lucrurile din depărtare desfășurându-se ca un singur eveniment și vorbeau despre ele tot la fel. Este ceea ce se numenște perspectiva profeților, este ca atunci când privești la munți din depărtare și ai impresia că nu este decât unul singur, munții deosebindu-se cu greu unul de celălalt.
Ucenicii înțelegeau că sunt două veacuri: acest veac rău care a început o dată cu căderea (Gen.3), care continuă până la revenirea lui Mesia care aduce veacul viitor. Ei credeau că Iisus le vorbește despre final. Iisus nu le răspunde în cel mai mic detaliu pentru a le satisface curiozitatea (trebuie să ne amintim că Biblia nu a fost lăsată pentru a ne satisface curiozitetea, ci trebuie să ne oprim unde textul se oprește, fără a specula).
Acum observă pasajul de la versetul 4 la versetul 14. Aici Iisus le răspunde privitor la semnele venirii Lui (nu le răspunde în ordinea în care au fost puse întrebările). Evenimentele încep să aibă loc începând cu generația ucenicilor și vor continua până la întoarcerea Domnului nostru. Interpretarea dispensaționalistă le-ar plasa undeva în viitor, după răpire, chiar înaintea întoarcerii lui Hristos. Trebuie să înțelegem că ”vremurile din urmă” la care se referă Noul Testament nu sunt doar cele chiar de dinaintea întoarcerii lui Hristos, o problemă a acestei interpretări este că mereu trebuie să revizuiești zilele de pe urmă. Când începi să fii în aceste zile? Și acum 100 de ani învățătorii aceștia credeau că erau în zilele de pe urmă. Adevărul este că mereu trebuie să așteptăm revenirea lui Hristos, dar „zilele de pe urmă”, după cum ne spune Noul Testament, reprezintă perioada care a început o dată cu prima venire a lui Hristos. Amintiți-vă cum începe Epistola către Evrei: „După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor.”
Toate semnele pe care Iisus le profețește fac parte din această perioadă. Nu pot fi reduse doar la trecut, sau doar la viitor, ci au început în generația apostolilor și continuă pe parcursul istoriei, până la întoarcerea lui Hristos. Iar aceste semne sunt date pentru a mângâia Biserca și uncenicii, ca în mijlocul încercării și a dificultăților, copiii lui Dumnezeu, din orice perioadă, să aibă siguranța că Dumnezeu este în control, găsind încrederea necesară pentru a persevera, împlinind Marea Trimitere chiar în circumstanțe dificile.
Care sunt semnele pe care le revelează Iisus? Sunt 4 semne principale:
1. Hristoși falși și profeți falși (vs.4). Iisus îi avertizează că vor veni oameni înșelători și chiar au venit, zeloții din Israel considerau că Mesia este unul dintre ei, apoi au fost profeți falși și învățători care au încercat să pătrundă în biserica apostolică (vedem asta în cartea Faptele Apostolilor și din scrisorile apostolilor), în 1 Ioan 4 este scris: „1. Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh; ci să cercetați duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit mulți proroci mincinoși. 2. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoașteți după aceasta: orice duh care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; 3. și orice duh care nu mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire ați auzit. El chiar este în lume acum.” Profeții falși au fost în trecut și îi vedem și astăzi, gândiți-vă la cazul trist al lui Harold Camping, care are intenții bune - adesea profeții falși au intenții bune -., dar care spune că era bisericii s-a sfârșit și că trebuie să abandonezi biserica, ascultându-l pe el la radio.
2. Următorul semn sunt necazurile (vs. 6). Războaie, vești de războaie, mișcări politice, foamete, cutremure, toate acestea au fost pe tot parcursul ultimilor 2000 de ani. Lucrurile acestea aveau să vină și asupra Israelului, dacă citești ce spune Josephus despre evenimentele catastrofice care s-au petrecut la atacul romanilor asupra Ierusalimului, e groaznic ce s-a petrecut. Dar Iisus spune că sfârșitul nu va fi atunci, sunt doar „durerile nașterii”, sfârșitul va veni, iar acestea sunt doar semne. De la versetele 9 la 13 Iisus vorbește despre persecuții, o perioadă de necaz.
Dispensaționalismul învață că Necazul cel Mare vine după răpire. Preterismul consideră că Necazul cel Mare a avut loc în anul 70, dar Noul Testament vorbește despre o perioadă de necaz care se întinde de la prima până la a doua venire a lui Hristos. În discursul din Camera de Sus Iisus spune că în lume vom avea necazuri și așa cum oamenii L-au persecutat pe Hristos, creștinii de asemenea vor fi persecutați. Faptul că ISIS persecută creștini nu este ceva nou si surprinzător, s-a petrecut și în trecut, în secolele trecute, în Orientul Mijlociu, Africa, Indonezia, Asia, persecuțiile atroce din timpul Reformei, cele din primele 3 secole. Apostolii au înțeles că sunt într-o perioadă de persecuție, Ioan începe Cartea Apocalipsa spunând: „Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaș cu voi la necaz, la Împărăție și la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturiei lui Isus Hristos.” Aceasta este experiența bisericii în acest veac, suntem o Împărăție aflată în mijlocul necazului, unde avem parte de persecuții și greutăți, iar Păstorul nostru continuă să ne întindă o masă în mijlocul dușmanilor noștri.
4. Ultimul semn din versetul 14 este: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” Nu vor fi doar Hristoși falși, necazuri și persecuție, ci Evanghelia va continua să se răspândească în mijlocul la toate acestea. Lucrul acesta a început să se întâmple în vremea apostolilor, Iisus a dat Marea Trimitere, vedem ce s-a întâmplat până azi, noi suntem aici la mii de kilometri depărtare de Ierusalim, Evanghelia a continuat să fie propovăduită.
Este important să obervăm că versetul 14 ne duce până la sfârșit, toate aceste semne vor fi prezente până la revenirea lui Hristos. Este punctul în care înterpretarea preteristă eșuează în încercarea de a reduce toate semnele până la anul 70. Este posibilă interpretarea aceasta pentru că majoritatea preteristilor sunt postmileniști, susținând că nu va fi un necaz mai mare sau persecuție mai mare ca atunci, fiindcă lumea va adeveni mai bună și creștinizată, fie în mod supranatural sau prin eforturile noastre culturale până va deveni cerul pe pământ. Indiferent cât de atractivă este ideea unei Epoci de Aur, Scriptura ne spune să continuăm să vestim Evanghelia, să plantăm biserici, să facem ucenici, și în mandatul cultural obișnuit pe care îl avem, nu să ne retragem din cultură până Hristos revine.
Versetul 15 începe o nouă secțiune, care are ca titlu „Pustiirea Ierusalimului și venirea Fiului Omului”, care se extinde până la versetul 21. Este important să înțelegem ce face aici Iisus, în secțiunea despre care am discutat mai sus vorbește despre semnele care vor începe în generația voastră și continuă până la revenirea Sa, acum, de la versetul 14 ,vorbește despre distrugerea Templului, folosing conjuncția temporală „de aceea, când veți vedea”. Remarcăm aici o schimbare de limbaj care ne readuce atenția la scena locală. Înainte de a merge mai departe în explicarea a ceea ce înseamnă urâciunea pustiirii, trebuie să înțelegem modul în care vorbește Domnul Iisus, folosind metoda recapitulării, care se referă la a relata ceva si apoi a relua acea poveste dintr-o altă perspectivă, de această dată punând accentul pe ceva diferit (Cartea Apocalipsa face lucrul acesta frecvent), fiind caracteristică stilului profetic, demonstrând că Discursul de pe Muntele Măslinilor nu poate fi interpretat cronologic - Iisus răspunde la întrebările ucenicilor.
Urâciunea pustiirii așadar este distrugerea Templului, Iisus face referire la profetia lui Daniel din capitolele 9 -12 în care el proorocește ca Templul va fi profanat de către conducătorul grec Antioh Epifanes al IV-lea în anul 168 Î. Hr., toti evreii cunoșteau acest eveniment, acum Iisus face referire la acest eveniment spunând că atunci când vor vedea lucrurile acestea întâmplându-se, când Templul va fii pustiit, să plece din oraș. Lucrul acesta se va petrece în timplul vieții lor, iar asediul va fi atât de devastator, încât dacă Dumnezeu nu va scurta acele zile, nu va supraviețui nici unul dintre cei aleși. La aceasta se referă în versetul 21 „ Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi” .
Dispensaționaliștii citesc aceste cuvinte și consideră că este vorba de marele necaz de la sfârșitul veacului, pentru că vorbește despre un eveniment atât de catastrofic cum nu va mai fi niciodată în lume, însă trebuie să fim atenți la context. Care este întrebarea la care răspunde? Iisus vorbește despre Ierusalim, Iudea. Ceea ce s-a întâmplat atunci cu Ierusalimul a fost cu mult mai grav decât în cazul lui Nebucadnețar și până în ziua de azi nu este un templu. Într-adevăr, evreii vor fi judecați conform legâmântului de la Sinai, și vor fi răspândiți în tot Imperiul Roman, dar Dumnezeu se va îngriji de aleșii Lui indiferent de dificultatea circumstanțelor. Apoi remarcați că la început, în versetul 22 Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate. Apoi în versetul 23 Atunci dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici sau acolo”, să nu-l credeți. Din nou, Iisus recapitulează ceea ce a spus în versetele de la 23-26, se concentrează pe distrugerea Ierusalimului și a Templului, și că tot în generația lor vor fi Hristoși falși, dar asta va continua până la final, versetul 24 Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși; vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși. 25 Iată că v-am spus mai dinainte. 26 Deci dacă vă vor zice: „Iată-L în pustiu”, să nu vă duceți acolo! „Iată-L în odăițe ascunse”, să nu credeți. Deci chiar și după distrugerea Templului, Hristoșii și profeții falși vor fi o amenințare pentru biserică. Apoi, iar ne duce la final, la cea de-a doua venire a Lui, versetul 27: Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului omului. 28 Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Contrar învățăturii dispensaționaliste despre o răpire secretă în care Iisus apare in mod invizibil, iar oamenii dispar, așa cum vedem în filme, Scriptura ne spune că venirea lui Hristos va fi vizibilă - fulgerul nu este invizibil sau ascuns, deși are loc brusc.
De aici încolo, Iisus explică modul în care se va întâmpla asta. Versetul 29: „Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, și puterile cerurilor vor fi clătinate.” Aici Iisus folosește un limbaj folosit de profeți care vorbesc despre evenimentele cosmice care vor avea loc în ultima zi. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. 31 El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. Preteriștii spun că este vorba despre Romanii care vin în anul 87 - o metaforă a faptului că Iisus vine cu judecata. Este o mare problemă cu aceasta interpretare, nu doar că nu asta e ceea ce spune Iisus aici, dar remarcați similaritatea cu 1 Tesaloniceni 4, unde este vorba despre reîntoarcerea lui Hristos: 14 Căci, dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. 15 Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. 16 Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos. 17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Un singur eveniment, Iisus este întrebat despre venirea Lui, iar El le explică prin aceste versete cum va fi. Același limbaj în găsim și în 1 Corinteni 15 și unele părți din Apocalipsa.
Ciudat este că dispensaționaliștii consideră că Matei 24 și 1 Tesaloniceni 4 sunt două evenimente diferite, în Tesaloniceni este vorba despre răpire - cea de-a doua venire a lui Hristos în care unii oameni sunt luați din lume, iar după câțiva ani revine si se petrece Matei 24, fac această distincție pentru a se potrivi interpretării lor. Trebuie să lăsăm textul să se interpreteze pe sine, Biblia se interpretează singură.
Apoi spune mai departe, discursul devenind mai complicat, dacă nu suntem atenți: „De la smochin învățați pilda lui: când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape. 33 Tot așa, și voi, când veți vedea toate aceste lucruri” adică semnele despre care am vorbit, Hristoși mincinoși, catestrofe, persecuție, Răspândirea Evangheliei, „să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși. 34 Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri. 35 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Asta îi pune în dificultate pe oameni, cum se face că generația aceasta nu va trece până nu se vor întâmpla toate acestea? Iată soluțiile pe care le dau preteriștii și dispensaționaliștii. Preteriștii spun: tot din Matei 24 s-a întâmplat inainte de anul 70, dar sunt câteva probleme legate de persecuții, Evanghelia care va fi propovăcuită până la marginile pământului, etc. Pe de altă parte Dispensaționaliștii spun că e vorba despre o generație viitoare, iar asta ridică și mai mari probleme - dispensaționalismul este o învățătură nouă care a apărul la sfârșitul secolului 19, a devenit popular după Cel de-al doilea Război Mondial și care a distrus triumfalismul și optimismul postmilenialismului-, ei au considerat că acea generație este atunci când Israelul a devenit o națiune în 1948, o generație ține cam 40 de ani, așadar sfârșitul va fi în anul 1988, sfârșitul nu a venit, iar oamenii tot au căutat alte dăți.
Pasajul nu trebuie interpretat astfel, Iisus vorbește despre semne, le spune că lucrurile vor deveni din ce în ce mai rele, iar toate acestea, chiar și distrugerea Ierusalimului se vor întâmpla în generația voastră 36 Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni - acea zi despre care vorbea în versetele 29-31, observați că schimbă subiectul de la anul 70 la Cea De-a Doua Venire, iar între cel două este tensiunea descrisă de semne. nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37 Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului, unii vor spune că în zilele lui Noe oamenii au fost extrem de răi și așa va fi și la Venirea Lui Iisus, dar nu e așa, oamenii în vremea lui Noe își vedeau de treaba lor, nu ascultau de Cuvântul Domnului, se căsătoreau, lucrau, beau, „38 În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, 39 și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului. 40 Atunci, din doi bărbați care vor fi la câmp, unul va fi luat, și altul va fi lăsat. 41Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, și alta va fi lăsată.” Unii consideră că aici este vorba despre răpire, dar trebuie să înțelegem contextul, cine este luat în acest pasaj? Vorbește despre Potop, iar în potop au fost distruși cei care urmau să fie judecați. Mesajul acestei secțiuni este că nu vrei să fii judecat de Iisus atunci când revine, vrei să fii lăsat, contrar celebrului film despre Apocalipsa, persoana care va fi luată, este luată de judecata lui Dumnezeu. A încerca să introduci răpirea secretă în acest text reprezintă o mutilare a textului. Dispensaționaliștii ne sunt frați în Domnul, dar din păcate, răspândesc o învățătură falsă.
Versetul 42 reprezintă concluzia: „42 Vegheați, dar, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru. 43Să știți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. 44 De aceea, și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.” Cu alte cuvinte Iisus ne cheamă să fim pregătiți pentru întoarcerea Sa, cu fiecare zi și săptămână lumea se apropie de scopul stabilit de Dumnezeu, adică slava; întreg pământul va fi înviat, natura suspina, așa cum spune Romani 8. Iisus nu ne-a chemat între timp să speculăm despre Venirea Lui, să numim dăți, ne spune că nimeni nu știe ziua sau ceasul. Ne cheamă să perseverăm, să avem ochii ațintiți spre El și atunci când ne confruntăm cu persecuție, învățătură falsă și dificultăți în această lume căzută, trebuie să ducem la îndeplinire Marea Trimitere, să luăm în serios mandatul cultural pe care îl avem, îndeplinindu-ne vocațiile, fiind sare și lumină în lume; Iisus ne cheamă să ne continuăm viețile normale, având familii și fiind implicați în activitățile culturale obișnuite, dar în același timp să facem ucenici și să fim implicați în misiunea bisericii.
Iisus nu ne spune să ne punem încrederea în răpirea secretă, pentru a scăpa de toate necazurile din lume, ne spune că mereu va fi necaz în lume, dacă noi, în locul în care suntem, nu experimentăm necazuri, nu înseamnă că alții nu trec prin aceasta. Iisus nu ne spune să ne punem încrederea într-o Epocă de Aur pe acest pământ, unde răul va fi învins, ne spune că necazul ține până la sfârșit și ne cheamă să ne punem încrederea doar în El, care va veni brusc și glorios.
Nu trebuie să ne îngrijorăm de vremurile în care ne aflăm, ci trebuie să fim conștienți că El este în control, Lui I-a fost dată toată autoritatea în Cer și pe Pământ. Primul Ierusalim a fost distrus, primul Templu a fost distrus, noi suntem parte dintr-unul nou chiar acum, dar unul și mai glorios urmează să vină. În Apocalipsa, versetul 21 scrie: „1 Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era.2 Și eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. 3 Și am auzit un glas tare care ieșea din scaunul de domnie și zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.4 El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Aceasta ți-e nădejdea, creștine, îi aparții lui Hristos, de aceea putem avea încredere că sufletul nostru este în siguranță în El.