Cam toate preocupările bisericii au de-a face cu ceea ce este numit ”mântuire.” Dar ce este mântuirea? Este un termen pe care îl percepem a fi foarte ”religios.” Pentru că nu îl folosim în alte contexte, termenul de ”mântuire” ajunge să fie destul de obscur. Este mântuirea o experiență mistică a pustnicului? Este mântuirea o putere magică pe care o dobândim prin ritualuri? Este mântuirea rezultatul faptelor noastre bune?
În cele ce urmează doresc să prezint trei afirmații despre semnificația ”mântuirii” pe care o pomenim atât de des:
1. MÂNTUIREA ESTE SALVARE. Deși cuvântul ”mântuire” sună foarte religios și opac, de fapt nu înseamnă altceva decât ”salvare.” Atunci când Dumnezeu ne revelează în Noul Testament ”mântuirea” nu folosește vreun cuvânt special sau religios ci cuvântul obișnuit al grecilor care însemna ”salvare.” A fi mântuit înseamnă a fi salvat.
Biblia nu ne prezintă o ”mântuire” nebuloasă ci o salvare clară. Religia creștină nu este o religie a obscurității și a confuziei, ci religia revelației și a siguranței. ”Lucrurile ascunse” sunt ale Domnului, dar prin Scriptură Dumnezeu ne oferă ”lucrurile descoperite” care ”sunt ale noastre” (Deut. 29:29). Obscuritatea doctrinară nu sunt virtuți creștine, chiar dacă uneori îmbracă hainele pietății și se prezintă ca o smerenie falsă.
2. MÂNTUIREA O FACE DUMNEZEU. Oamenii sunt mântuiți, adică salvați de Dumnezeu. Dumnezeu salvează, oamenii sunt salvați. Biblia accentuează incapacitatea omului de a se salva și de aceea a fost necesară întruparea Fiului etern al lui Dumnezeu din fecioara Maria, viața Sa fără păcat, moartea Sa pe cruce și învierea Sa: pentru ca El să ne salveze pe noi. Bolnavul ce face infarct este salvat de doctor, omul blocat de incendiu este salvat de pompier, cel ce se îneacă este salvat de salvamar. Tot așa, păcătosul este salvat de Iisus Hristos:
- Salvarea este prin mila lui Dumnezeu nu datorită vredniciei noastre. Apostolul Pavel spune: ”El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru.” (Tit 3:5-6)
- Salvarea este prin credința ce ne este dată în dar. Credința nu este un produs al rațiunii noastre ci darul lui Dumnezeu, după cum spune apostolul: Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. 9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Ef. 2:8-9)
- Salvarea ne schimbă voința. Înainte să fim salvați eram ”fără minte, neascultători, rătăciți (Tit 3:3) dar Dumnezeu ne deschide ochii inimii. După cum spune apostolul Pavel, Dumnezeu lucrează în noi și ne dă ”după plăcerea lui voința și înfăptuirea” (Fil. 2:13).
3. MÂNTUIREA REZOLVĂ O PROBLEMĂ. Suntem salvați dintr-o nenorocire. Salvarea este o scăpare de pericol. Care este problema din care suntem salvați? Iisus Hristos ca Salvator nu ne scapă nici de infarct, nici de incendiu, nici de înec. Iisus Hristos ca Salvator ne salvează din nenorocirea noastră spirituală:
- Iisus ne-a salvat din moartea spirituală în care ne-am născut. Aceasta este regenerarea noastră. Am fost concepuți în păcat și născuți în nelegiuire (Ps. 51:4), ne-am născut ”morți în greșelile și păcatele noastre” fiind din naștere ”copii ai mâniei” (Ef. 2:1, 3).
- Iisus ne-a salvat de condamnarea pe care o merităm pentru vina păcatelor noastre. Aceasta este justificarea noastră. Pavel spune că ”plata păcatului este moartea” (Rom. 6:23). Toți oamenii merită condamnarea pentru că sunt păcătoși (Rom. 3:9-12, 19). Prin faptele lor păcătoase toți oamenii sunt sub condamnați pentru că nu împlinesc tot ce le cere Dumnezeu (Gal. 3:10-12). Datorită morții și învierii lui Hristos suntem justificați prin credință și împăcați cu Dumnezeu (Rom. 5:1). Hristos s-a făcut blestem pentru noi ca noi să fim scoși de sub blestem (Gal 3:10-14).
- Iisus ne-a salvat din robia păcatului. Aceasta este sfințirea noastră. Duhul Sfânt rodește în viața noastră (Gal. 5;22). Dumnezeu a pregătit fapte bune în care să umblăm (Ef. 2:10). Dumnezeu ne dă voința și înfăptuirea ca să perseverăm în starea de salvare (Fil. 2:13).
- Iisus ne-a salvat din absurditatea morții. Aceasta este glorificarea noastră. Pentru că Hristos a înviat din morți și noi vom învia din morți (1 Cor. 15) pentru o viață veșnică pe un Pământ nou și sub un cer nou (Apoc. 21:1).