Profesia omului este o imagine total opusă a vieții de credință. Ca să poți profesa în orice domeniu, trebuie să exersezi și să practici aptitudinile necesare acelui domeniu, în mod consistent, pentru o perioadă îndelungată. De exemplu, ca să devii doctor, trebuie să faci mai mulți ani de școală și apoi o perioadă de stagiatură. În subcultura populară a antreprenoriatului, așa numiții guru ai dezvoltării personale, repetă ad nauseam, sfaturi ușor distilabile în maxima, „fake it till you make it” – ideea că, prin imitarea unor comportamente și mai ales a unor moduri de gândire, devii ceea ce îți dorești. Deși, în mare măsură, acestea sunt adevărate în viața profesională, în viața de credință este exact invers. În primul rând devii creștin și apoi începi să trăiești corespunzător. Însă, există oameni care vor să aplice modelul descris adineauri și la creștinism, ceea ce este imposibil, și de fapt, autoînșelăciune.
Cuvântarea Domnului Iisus în Predica de pe Munte (Mat. 5:1-7:29; Luca 6:20-49), în care spune:
Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci , le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.’ (Mat. 7:21-23).
Avertizează ascultătorii că deși sunt mulți oameni care fac lucrări în Numele Său, doar cei care sunt ai Lui vor intra în Împărăția Sa. În cele ce urmează vom descrie aspectul prezent și cel viitor al Împărăției pe care Domnul Iisus Hristos a inaugurat-o la prima Sa venire.
O Împărăție, două realități
Împărăția lui Dumnezeu are două dimensiuni diferite – cea fizică, vizibilă și cea spirituală, invizibilă. Pe lângă aceasta, există și o diferență între Împărăția prezentă a lui Dumnezeu și Împărăția viitoare. În Împărăția prezentă, dimensiunea fizică diferă de cea spirituală, dar în viitor, adică în Împărăția viitoare, aceste diferențe vor fi eliminate.
Împărăția prezentă a lui Dumnezeu este anunțată de Iisus în Predica de pe Munte, este inaugurată prin învierea Sa și apoi este extinsă prin lucrarea apostolilor și prin lucrarea bisericii care rămâne pe pământ după apostoli. Între prima și a doua venire a lui Hristos, ea există pe Pământ, în paralel cu ceea ce nu este împărăția lui Hristos și se poate întâmpla ca în ea să se strecoare oameni care nu aparțin Împărăției.
Însă, urmează o schimbare. Vine un eveniment în care absolut tot ce este fals va fi expus și înlăturat. Ziua judecății este acest eveniment. În ziua aceea toată lumea va fi curățată de toți oamenii care nu sunt credincioși. Viitorul aduce o schimbare. Tocmai de aceea suntem chemați la discernământ. În forma actuală a împărăției lui Dumnezeu sunt creștini falși, slujitori falși, conducători falși – lupi îmbrăcați în haine de oaie.
O Împărăție, două popoare
Deși Domnul Iisus se adresează în mod direct, conducătorilor, liderilor religioși care subminează autoritatea lui Hristos și pervertesc învățătura și închinarea bisericii, aceste cuvinte nu se rezumă doar la ei. Cuvintele lui Iisus se aplică și creștinilor care au o poziție mai puțin proeminentă în biserică. În loc de prorocie, exorcizare și minuni, acești oameni țin sărbători, posturi, merg la biserică, citesc Biblia, cântă și se roagă. Cei care fac aceste lucruri și au impresia că sunt creștini pentru că le fac, de fapt sunt deziluzionați. Ei trăiesc cu iluzia că dacă fac lucruri care țin de aparențe, atunci vor fi diferiți și vor obține ceea ce vor. Sau că activismul și productivitatea înseamnă a fi creștin și că aceste activități le asigură intrarea în viața veșnică la revenirea Domnului Iisus.
Deși aceasta este iluzia lor, realitatea este că acești creștini falși nu au fost niciodată uniți cu Hristos, nu au fost ai Lui, nu au primit realitatea spirituală – nașterea din nou. Hristos le spune acestor oameni: „niciodată nu v-am cunoscut.” (v.23). Ei au parte de binecuvântările vizibile și temporare: botez, Cina, comuniunea sfinților, Cuvânt etc, dar nu au parte de realitatea pe care acestea le semnifică. Ei nu intră în viața veșnică nu pentru că și-au pierdut mântuirea, ci pentru că au avut doar semnele exterioare, dar niciodată realitatea. Acestor oamenii despre care Dumnezeu spune prin Isaia: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine și frica pe care o are de Mine nu este decât o învățătură de datină omenească.” (Is. 29:13).
Creștinii falși se așteaptă ca la revenirea Domnului Iisus să primească o moștenire bogată datorită activităților cu care s-au deprins în timpul vieții, dar dimpotrivă Iisus le va spune: „depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.” (v.23). Datoria bisericii și a slujitorilor este să aducă acest verdict final din viitor și în prezent. Hristos va curăța Împărăția Sa pe deplin, dar slujitorii trebuie să o păstreze curată, aplicând disciplina și excomunicând orice lup răpitor sau creștin fals care nu dă semne de credință și pocăință de păcat. Însă, slujitorii nu aduc doar un verdict negativ, ci și cuvintele favorabile, cuvintele de mângâiere ale harului. Prin vestirea și aplicarea Evangheliei, prin predicare, declararea absolvirii păcatelor și prin sacramentul sfintei cine aduc în prezent verdictul harului pe care Hristos îl va rosti în ziua aceea peste toți creștinii care sunt ai lui cu adevărat.