Prin mila lui Dumnezeu, ca români avem libertatea să ne alegem conducatorii prin vot și să influențăm mersul țării. Într-o proportie impresionantă, românii au votat pentru justiție și au sancționat partidul care dorea legiferarea corupției. Ce este special în această alegere?
În opinia mea această alegere marchează un moment al maturizarii societății românesti. Din punctul meu de vedere, există două aspecte ale maturizarii pe care le vedem cu ocazia acestui vot: in primul rand – o mare parte din români au trecut de faza nationalismului orb cu care eram obisnuiti pana acum; in al doilea rand – am actionat civic conform unor principii morale ce au capatat un loc mai important in gandirea noastra.
Nu fac parte din nici un partid politic și prin acest material nu intenționez promovarea vreunui politician sau a vreunui partid. Dar ca cetățean român ma bucur de schimbările culturale pe care le observ în țara mea și mă întreb ce ne va rezerva viitorul. Gândindu-mă la prezent și la viitor din perspectiva trecutului, nu sărbătoresc un partid ci sărbătoresc binecuvantarea comună pe care am primit-o ca popor de la Dumnezeu.
Tot binele vine de la Dumnezeu
Ca și crestin reformat mărturisesc împreuna cu bisericile Reformei Protestante că „Dumnezeu este izvorul îmbelșugat al oricarui bine”[1]. Tot ce se întâmplă bine in jurul nostru vine de la Dumnezeu, pentru că El este cel care ne fereste de răul care ar putea să se întâmple și printr-un har general (revărsat liber asupra tuturor oamenilor) ne dă capacitatea să acționăm conform dreptății in anumite privinte.[2]
Prin acest har general revărsat in mod liber și necondiționat in jurul nostru avem de la Dumnezeu conducători ai statului care au primit autoritatea să emită legi și să păstreze ordinea în societate. Prin această ordine Dumnezeu limitează răul, pedepsește nedreptatea și crează un cadru in care să putem trăi în pace. De fiecare dată când vedem legea funcționând în țara noastră, când vedem criminalii și corupții pedepsiți, când vedem dezvoltare și prosperitate, trebuie să ne aducem aminte că toate aceste lucruri vin de la Dumnezeu.
Dumnezeu folosește nu doar implicarea Sa directa în univers ci și cauze secundare și tertiare pentru a conduce mersul lumii. Progresul știintific, dezvoltarea socială si libertatea de care ne bucurăm există doar pentru că Dumnezeul atotputernic care a creat lumea este bun și iubitor, revarsând asupra tuturor oamenilor aceste binecuvântări. Avem libertate ca oameni nu pentru că Dumnezeu nu este în controlul tuturor lucrurilor, ci pentru că în cadrul puterii Sale nemărginite ne găsim propria libertate: în El avem viața, suflarea și mișcarea, iar prin puterea Lui avem putere să facem ceva.
Tot răul vine de la noi
Binele pe care îl avem în comun de la Dumnezeu printr-o varietate de binecuvantari naturale, sociale și științifice continuă să vină în jurul nostru în ciuda faptul că suntem oameni păcătoși: suntem răi si egoisti, ne iubim mai mult pe noi înșine decât pe aproapele nostru, iar de cele mai multe ori ne aducem aminte de Dumnezeu doar când avem nevoie de ceva.
Atunci când vedem ceva rău in jurul nostru avem tendința să ne întrebăm: daca există un Dumnezeu iubitor și atotputernic, de ce se întamplă cutare lucru? De ce exista suferință dacă Dumnezeu are puterea să îi oprească pe cei care provoacă suferința? Dacă Dumnezeu este monarhul iubitor al Universului, de ce a îngaduit comunismul care a asuprit poporul român?
Deși toate lucrurile sunt îngăduite de Dumnezeu și nimic nu se întâmplă fără permisiunea Sa, El nu este cauza imediata a tuturor lucrurilor. După cum am amintit mai sus, Dumnezeu este izvorul tuturor lucrurilor bune, dar noi suntem cauza tuturor lucrurilor rele. Dumnezeu nu l-a creat pe om așa cum este acum, ci omul a fost creat bun, având capacitatea de a se relaționa cu o dragoste perfecta fata de Dumnezeu si semenii săi. Dar prin căderea în pacat omul a fost pervertit iar inclinatiile sale transformate în rau: deși continuăm să avem capacitatea naturală de a alege binele, ne-am pierdut capacitatea morală de a trăi binele și îmbrățișam păcatul.[3]
Răul vine datorita nouă, nu pentru că Dumnezeu ne pedepsește și aduce răul asupra noastră, ci pentru că răul este o parte esențiala a stării noastre căzute în pacat și se reflectă în acțiunile care formeaza cadrul în care trăim. Am avut parte de atrocitatile dictaturii comuniste nu pentru că Dumnezeu ne-a pedepsit aducând dictatura, ci pentru că El a permis exersarea voinței libere a oamenilor corupti, o voință care de fapt era liberă să facă doar răul.
Vechiul comunism și coruptia de după 1989 sunt marcate de aceleași dorințe păcătoase: invidie, ură, furt. Aceste dorinte există în toți oamenii, fie că sunt români sau germani, ortodocși sau protestanți, din prezent sau din trecut. Dar ceea ce face diferența între o societate si alta nu este o transformare speciala a oamenilor care dintr-o dată devin buni, ci este îmbrățișarea legilor morale naturale pe care Dumnezeu le-a lasat in conștiința tuturor oamenilor: fie că ești ortodox, protestant sau ateu, nu iți place să fii mințit sau furat.
Această lege morală naturală transcende granițele nationale sau taberele religioase, regăsindu-se în conștiința tuturor oamenilor. Deși ne dorim să avem ceea ce nu este al nostru, nu ne place ca alții să ne ia ceea ce este al nostru. Acțiunea civică în conformitate cu această lege lăsată de Dumnezeu în conștiința noastră aduce o binecuvântare comună, naturală, nemântuitoare in jurul nostru.
Copilărind în Romania anilor ’90 și votând pentru prima dată în anii 2000, nu mi-am imaginat că vom ajunge să ne bucuram de o societate cu adevarat libera unde justiția își face datoria iar cei ce încalcă legea, indiferent de statutul lor, suferă consecintele. Cine își putea imagina în anul 2004 că un politician de prim rang ar putea ajunge după gratii? De atunci si pana azi, prin mila lui Dumnezeu, dreptatea începe să fie exersată în Romania prin justiție. Câțiva dintre cei mai mari politicieni și oameni de afaceri din România au fost arestați, judecați si chiar condamnați la închisoare.
Nu mă bucur de condamnarea lor și nu le vreau răul. Ceea ce simt pentru ei nu este ură ci milă. Nu este dorința de răzbunare ci mai degrabă compasiune. Nu îi urasc pentru că din cauza corupției lor am crescut într-o țară a capitalismului de cumetrie unde am avut oportunități limitate. Nu îi învinovățesc pentru tot răul din jur, pentru că știu că și eu sunt păcătos și vinovat înaintea legii lui Dumnezeu. Dar ceea ce mă bucură este faptul că ordinea naturală intentionata de Dumnezeu in sfera civila incepe sa se dezvolte in moduri si masuri neasteptate. Nu ma bucur de suferinta celor condamnati la inchisoare, dar ma bucur de micile raze de dreptate care stralucesc prin justitia romaneasca.
Încotro să ne îndreptăm?
Ce ne aduc aceste progrese sociale? Nu tot ce avem nevoie. Ca cetățeni ai României ne bucurăm când țara noastră progresează din punct de vedere social, economic sau politic. Dar acest progres nu este suficient.
Viata noastră nu se termină la mormânt. Nu suntem doar trup ci și suflet. Integritatea politică și dezvoltarea socială ne vor fi de mare folos în timpul acestei vieți românesti. Dar la ce ne vor ajuta dincolo de mormânt? Ce folos are sufletul nostru de pe urma binelui politic, social sau economic? Nu este lipsit de folos, dar avem nevoie de mai mult decât atât.
Nu avem nevoie doar de o reformare a politicii conform legii morale naturale lăsate de Dumnezeu în conștiința noastră, ci avem nevoie și de o reformare a vieții noastre religioase conform legii și evangheliei care ne-au fost lăsate de Dumnezeu în Scripturile inspirate și a fost îmbrățișată de Tradiția iluminată. Primind Scripturile inspirate ce au fost îmbrațișate de Tradiția iluminată a antichității crestine avem nevoie să redescoperim legea și evanghelia lui Dumnezeu, reformând credința și viața noastră.[5]
Progresul politic este în mare parte irelevant pentru starea noastră spirituală și pentru nevoile sufletului nostru. În societate poate reușim să ținem cea mai mare parte a legilor, dar, în ce privește realitatea spirituală, sufletele noastre sunt vinovate de pacat, pentru că exista o diferenta fundamentala între legea statului și legea divină: legea statului condamnă doar comportamentul exterior și vizibil dar legea divină condamna nu doar faptele, ci și vorbele și gândurile noastre.
Înaintea lui Dumnezeu comitem multe pacate în fiecare zi prin faptul că nu îl iubim pe Dumnezeu cu toată ființa noastră și nu ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Datorită pacatelor pe care le comitem față de Dumnezeu și față de semenii noștri avem nevoie de o salvare ce nu vine nici prin presedintele Romaniei si nici de la Uniunea Europeana: avem nevoie de salvarea de sub vina păcatului, scăpare de sub corupția inimilor noastre, eliberare de sub deșertăciunea vietii trăite într-o lume căzută. Această salvare ne-a fost adusă de întruparea, viața, jertfa și învierea Domnului Iisus Hristos care prin crucea Sa ne aduce o iertare nemeritată, o sfințire neașteptată și o glorificare de neînchipuit în țara cerească spre care ne îndreptăm.
O majoritate din tara noastra a votat pentru reforma politică. Rugaciunea mea este să căutăm și reforma credinței și a vieții noastre, crezând și practicând ceea ce ne învață crezul creștin.
______________________________________________________
[1] Marturisirea de credinta blegiana (1561) articolul 1: „Noi, toţi, credem cu inima şi mărturisim cu gura că există o singură şi simplă Ființă spirituală, pe care noi o numim Dumnezeu; El este veşnic, incomprehensibil, invizibil, imuabil, infinit, atotputernic, perfect în înțelepciune, drept, bun şi izvorul îmbleşugat al oricarui bine.”
[2] Ce inseamna cuvantul „har” si de ce il folosesc? In acest material intrebuintez cuvantul „har” intr-un sens mai tehnic din teologie ca „favoare” din partea lui Dumnezeu. Conform acestui sens teologic, „har” inseamna favoarea nemeritata pe care o primim de la Dumnezeu in ciuda faptului ca suntem pacatosi.
[3] Catehismul de la Heidelberg (1563) intrebarea 6: „Oare Dumnezeu l-a făcut pe om atât de rău şi de îndărătnic? Nu, dimpotrivă, Dumnezeu l-a făcut pe om bun şi după chipul Său, adică într-o adevărată dreptate şi sfinţenie, pentru ca el să-L cunoască în mod corect pe Dumnezeu Care l-a creat, să-L iubească din inimă şi să trăiască împreună cu El într-o comuniune veşnică şi fericită, pentru a-L lăuda şi proslăvi.”
[4] Romani 13:1-7 „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. De aceea, trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.”
[5] Ce inseamna Scriptura inspirata si Traditia iluminata? Aceasta descriere este menita sa faca distinctia intre cele doua surse ale teologiei crestine. Sfintele Scripturi (Biblia) care au fost inspirate de Duhul Sfant si scrise de profeti si apostoli ca sa aiba autoritatea cea mai mare pentru credinta si practica crestinilor. Traditia este invatatura bisericii crestine iluminata de Duhul Sfant si ii ajuta pe crestini sa inteleaga si sa practice invataturile Bibliei. Traditia trebuie intotdeauna sa fie in confirmitate cu Sfanta Scriptura, iar convingerea Reformei Protestante este ca Traditia trebuie sa ramana subordonata Scripturii, nefiind de acelasi rang.