În cadrul liturghiei, slujitorul cheamă congregația la mărturisirea credinței spunând:
”Să ne mărturisim credința împreună cu biserica din toate veacurile și toate locurile”
Bisericile reformate din secolul XVI și până astăzi și-au structurat liturghia astfel încât în fiecare duminică în cadrul slujbelor reformate are loc mărturisirea comună a credinței: întreaga biserică rostește cu voce tare Crezul.
În fiecare duminică ne mărturisim credința în comun. Dar de ce rostim Crezul antic în loc să ne scriem propriul nostru crez modern? Este rostirea crezului doar un ritual tradițional lipsit de viață? Este mărturisirea crezului lipsită de valoare pentru că e memorată în loc să fie spontană?
În continuare voi prezenta 5 motive pentru care rostim crezul:
1. Pentru că este o împlinire a poruncii apostolice. Mărturisirea credinței în Hristos este o poruncă pe care Biserica a primit-o de la apostoli:
”Oricine tăgăduiește pe Fiul n-are pe Tatăl. Oricine mărturisește pe Fiul are și pe Tatăl” (1 Ioan 2:23)
”Cine va mărturisi că Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el și el în Dumnezeu.” (1 Ioan 4:15)
”Orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl că Iisus Hristos este Domnul” (Filipeni 2:11)
”Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Iisus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morți, vei fi mântuit.” (Romani 10:9)
2. Pentru că este un rezumat al Scripturii. Crezul nu este ceva diferit față de învățătura Biblie, ci este un rezumat al Bibliei, de la crearea lumii și până la a doua venire a lui Hristos. De aceea, crezul este numit de catehismul nostru drept ”rezumat al Evangheliei.” Ceea ce dă valoare mărturisirii credinței nu este spontaneitate ci conținutul.
Biblia este o carte voluminoasă, mai bine zis o colecție de cărți. De aceea apostolii oferă de multe ori rezumate ale revelației divine, precum crezul din 1 Timotei 3:16: ”Mărturisim că mare este taina Evangheliei - El a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă.”
3. Pentru că ne unește într-o mărturisire comună. Deși credința noastră este personală, închinarea bisericii nu este individuală, ci comună. Folosind crezul ca rezumat al Scripturii, ne putem mărturisi în comun credința pentru că rostim împreună aceeași mărturisire.
Întâlnirea bisericii nu este un spectacol pe care îl vizionezi ci este o închinare la care participi. Și unul din modurile în care participăm cu toții la închinare, de la ce mai mic până la cel mai mare, este mărturisirea credinței noastre.
4. Pentru că ne unește cu Biserica din toate veacurile. Crezul nu este ceva inventat de noi sau ceva izvorât din biserica modernă, ci este un crez din primele secole ale bisericii. Rostirea crezului este o afirmare a unității bisericii din toate veacurile. Mărturisirea credinței transcende barierele timpului.
Biserica creștină nu a apărut nici în secolul XVI, nici în secolul XX, ci este o comunitate care își manifestă credința în Hristos încă din antichitate. Rostirea crezului ne ajută să ne manifestăm această unitate istorică, în ciuda diferențelor de timp și cultură.
5. Pentru că ne aduce aminte de doctrinele centrale ale credinței. Ca rezumat al Scripturii, crezul ne face să ne amintim învățăturile importante care ne sunt revelate pe paginile Bibliei. Este foarte ușor să ne devenim atrași de numeroasele detalii ale Bibliei în dauna imaginii de ansamblu.
Deși orice detaliu din Biblie are rostul său, rostirea crezului ne readuce la contextul mai larg al istoriei lucrării lui Dumnezeu pe Pământ. Doctrinele afirmate de crez sunt esența revelației lui Dumnezeu și prin urmare cele mai importante învățături ale Bisericii creștine.
***
Biserica Evanghelică Reformată din București a inițiat un proiect de misiune pentru orașul Sibiu. Persoanele interesate de teologia și pietatea reformată pot intra în legătură cu acest proiect folosind adresa de email:
sibiu@evanghelicreformat.org