J.C. Ryle (1816-1900) și Biserica Sf. Petru Liverpool (catedrala sa episcopală între 1880-1900)
Mișcarea puritană s-a născut din nemulțumire față de măsura în care reforma continentală a fost aplicată în Biserica Angliei. Conflictul dintre protestanții englezi ce doreau o reforma mai radicală și ramura moderată a ajuns la un punct culminant în anul 1662 când a fost emisă o lege a uniformității religioase prin care Cele 39 de Articole și Cartea de Rugăciune Comună au devenit obligatorii pentru toți slujitorii bisericii.
Consecința imediată a fost ceea ce se numește ”marea izgonire” adică destituirea unui număr de 2000 de pastori puritani care au refuzat subscrierea la standardele cerute. Acești pastori dar și creștinii care i-au urmat au fost privați de anumite drepturi civile pentru următorii 150 de ani.
Deși standardele anglicane din Cele 39 de Articole și din Cartea de Rugăciune Comună nu au reușit să satisfacă idealurile puritanilor, aceste două documente sunt în esență un produs reformat al secolului 16. Nu există nici o discrepanță teologică substanțială între acele 39 de articole și alte mărturisiri reformate de pe continent.
Biserica Angliei a perseverat pentru multă vreme într-o doctrină și o practică reformată. Subscrierea confesională era obligatorie nu doar pentru pastori, ci pentru orice funcționar public, începând cu 1571 și până în 1854. După 1854 cerințele subscrierii confesionale se schimbă, astfel încât persoane ce nu mai cred în doctrina reformată a Celor 39 de Articole pot să ocupe poziți în școlile teologice și în biserici.
Din dorința pentru pace și flexibilitate față de cei din afara bisericii, secolul 19 a adus în Anglia o deconfesionalizare a bisericii anglicane. Unul dintre ultimii episcopi anglicani confesionali a fost J.C. Ryle, episcop de Liverpool. Episcopul Ryle a rămas credincios Bibliei și standardelor reformate până la sfârșitul vieții, rămânând un model pentru toți creștinii din tradiția anglicană care prețuiesc confesionalismul reformat.
În anul 1900 episcopul Ryle a fost forțat să se pensioneze datorită stării de sănătate. A scris un mesaj de rămas bun pe care l-am reprodus mai jos. În acest mesaj își exprimă în continuare credința, loialitatea confesională și speranța legată de prosperitatea spirituală a diocezei sale. Cu toate acestea, istoria ne aduce urcușuri și coborâșuri. În secolul ce a urmat episcopatul lui Ryle, biserica anglicană a devenit tot mai deconfesionalizată.
În ciuda prăbușirii angicane, rugăciunile lui Ryle nu au rămas fără răspuns. În ultimii 20 de ani, GAFCON, o ramură confesională a comuniunii anglicane, militează cu succes pentru întoarcerea la Scriptură și la standardele Reformei.
Ultimele cuvinte ale episcopului J.C. Ryle către dioceza sa:
”Frați dragi și venerabili - am înaintea ochilor cuvintele care sunt printre ultimele rostite de marele Apostol către națiuni: ”mi-am isprăvit alergarea, vremea plecării mele este aproape.” După ce în mod neașteptat am preluat slujba de episcop al vostru pentru douăzeci de ani, acum trebuie să renunț la această slujire, deoarece vârsta și sănătatea slăbită de la 83 de ani îmi indică faptul că nu mai sunt în stare să fiu de folos diocezei sau Bisericii din Anglia.
Am renunțat la episcopat cu multe sentimente de umilință. Pe măsură ce privesc în urmă la anii episcopatului meu, sunt conștientă că am lăsat nefăcute multe lucruri pe care am sperat să le fac atunci când am venit prima dată la Liverpool. Sunt de asemenea conștient că multe din lucrurile pe care le-am făcut - întâlniri, ordinări, confirmă și consacrări - au fost făcute foarte imperfect. Vă rog să nu uitați că nu am fost tânăr, ci aveam 64 de ani când am venit pentru prima dată aici. În ciuda dificultăților, am încercat să îmi împlinesc datoria. Dar sunt recunoscător că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu milos.
Vă spun cu sinceritate că părăsirea iminentă a orașului Liverpool este o piatră grea pe inima mea. Nu vă voi uita niciodată. M-am încumetat să sper că îmi va fi îngăduit să îmi sfârșesc zilele în apropiere de Mersey și să mor în pace. Dar gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre, iar El, prin sănătatea mea slabă mi-a arătat că populația numeroasă a diocezei are nevoie de un episcop mai tânăr și mai puternic.
Înainte să vă părăsesc, vă rog să primiți câteva cuvinte de despărțire de la mine, un slujitor bătrân care are mai mult de 58 de ani de experiență, timp în care am văzut și am învățat multe lucruri. Este scris ”zilele ar trebui să vorbească și mulțimea anilor să învețe înțelepciunea” (Iov 32:7). Așadar, îngăduiți-mi să însărcinez toț clerul pe care îl las în urmă să nu neglijeze predicarea lor. Districtele și populația voastră s-ar putea să fie mică sau mare. Dar mințile oamenilor voștri sunt pe deplin conștiente. Nu se vor mulțumi cu predici monotone sau îmblânzite. Vor viață, lumină, înflăcărare și dragoste, nu doar la amvon ci și în parohie. Dați-le din plin aceste lucruri. Nu uitați că un slujitor plin de viață ce îl slăvește pe Hristos va avea întodeauna un popor ce merge la biserică.
În cele din urmă, să cultivați și să cercetați obiceiul de a trăi în pace cu frații voștri slujtori. Feriți-vă de diviziuni. Dacă nu înțeleg doctrina, copiii acestei lumi vor înțelege întotdeauna cearta și controversa. Trăiți în pace între voi
Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți.
Către creștini laici pe care îi las în urmă în această dioceză (cunoscând prea puțin despre ei comparat cu situația de a fi venit la voi când eram mai tânăr), pot doar să vă transmit urările de bine și să mă rog ca dioceza aceasta să aibă binecuvântarea lui Dumnezeu atât în prosperitatea trecătoare cât și în cea spirituală. Țineți-vă de vechea Biserică a Angliei, de Biblia sa, de Cartea de Rugăciune și de Cele 39 de Articole. Nu lăsați nici o organizație de caritate să ducă lipsă. Aduceți-vă aminte de cei săraci și nevoiași. Susțineți lucrarea de misiune de la noi și din străinătate. Ajutați clerul prost plătit. Să nu uitați niciodată principiile Reformei Protestante care au făct țara noastră ceea ce este. Nu îngăduiți nici un lucru să vă ispitească în a părăsi acele principii.
În curând ne vom întâlni din nou. Sper cu mulți la dreapta regelui și puțini la stânga. Până când va veni acea vreme, vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului harului Său, care este în stare să vă zidească și să vă ofere moștenirea printre cei ce sunt sfințiți. Eu rămân episcopul vostru iubitor și prietenul vostru statornic.
J. C. Liverpool
Palatul din Abercromby Square
1 Februarie 1900”