De când locuiesc în București am avut ocazia să discut cu mai mulți oameni care se declară a fi ”creștini ortodocși.” Din păcate cam 95% dintre cei cu care am interacționat eu neagă doctrinele de bază ale creștinismului (precum cele din crez). Evident, nu am apucat să discut cu toți 2 milioane de oameni din orașul nostru, dar pare extrem de dificil să mai găsești oameni care au o credință creștină. Mai crede cineva că există un singur Dumnezeu în trei persoane Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt? Mai crede cineva că Iisus Hristos este Dumnezeu întrupat, că a murit pe cruce pentru păcatele noastre și a înviat ca să ne dea și nouă învierea și viața veșnică? Mai crede cineva că Biblia este adevărată? Impresia mea este că 95% din oamenii din jur nu cred. Asta ar explica și motivul pentru care duminica la slujbe (în toate bisericile din oraș) sunt maxim 5% din cei 2 milioane de locuitori. Cum am ajuns în această situație?
Immanuel Kant (1724-1804) a fost unul dintre primii filosofi importanți care au abandonat credința creștină. Dar de ce am discuta azi despre Kant? Deși majoritatea oamenilor din jurul nostru nu au citit niciodată vreo pagină din Kant, ideile filosofilor se răsfrâng asupra societății printr-o transmitere subtilă. Filosofii modelează elitele academice, alți profesori universitari care formează educatorii maselor. Astfel, o idee formulată de un filosof poate ajunge, în maxim 2-3 generații, crez universal pentru societate.
Acest lucru s-a întâmplat cu cel puțin două idei formulate de Kant: (1) toate religiile sunt egale și ne arată aceeași cale; (2) chiar dacă în religie sunt multe mituri, avem nevoie de religie pentru moralitate.
Aceste două idei sunt crezul de neclintit susținut de majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit în București. Deși orașul nostru se pretinde a fi în proporție de peste 97% creștin, cine mai acceptă ca adevărată doctrina creștină? Pentru creștinii din toate veacurile și din toate ramurile bisericii, există un singur Dumnezeu în trei persoane Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și o singură cale de mântuire prin Iisus Hristos, Dumnezeu întrupat care a murit pe cruce pentru păcatele noastre și a înviat a treia zi ca să ne dea viața veșnică.
Biserica din toate veacurile a condamnat orice formă de păgânism ca religii false și căi spre pierzarea veșnică. Chiar și Kant a fost sancționat și cenzurat de regele Prusiei pentru ideile pe care le-a formulat în cartea ”Religia în limitele rațiunii.” Lui Kant i-a fost interzis prin decret regal să publice sau să țină prelegeri pe acest subiect. A primit această interdicție pentru că biserica și regele și-au dat seama că ideile lui Kant sunt o respingere a credinței creștine.
Cum au ajuns aceste idei în cultura românească ce se presupune a fi creștină? Nu recent ci cu două secole în urmă. Atunci când tinerii români din secolul 19 au mers să studieze în Germania și Franța au studiat în universități cu profesori care studiaseră sub tutela lui Immanuel Kant. Întorși în România, acești tineri au devenit poeți, scriitori, filosofi sau politicieni. Ei la rândul lor au influențat următoare generație prin aceste idei.
Deși unii din scriitorii secolului 19 sunt tradiționaliști ortodocși (ex. Coșbuc) pozițiile anticreștine pot fi ușor observate în scrierile altora (ex. Eminescu). La sfârșitul secolului 19, o mare parte din elita culturală românească deja respingea ortodoxia creștină. Continuau să se conformeze obiceiurilor dar nu din convingere ci doar din solidaritate culturală cu masele care încă erau conservatoare.
Dacă crezi că toate religiile sunt egale și toate sunt căi ce duc în același loc, dacă crezi că religia conține multe mituri dar trebuie să existe pentru moralitate, atunci nu ești creștin ci ești kantian. Spre deosebire de aceste teorii kantiene, avem cuvintele apostolului Pavel care spune: ”dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră. Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază... dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre... Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!” (1 Corinteni 15:14-19)
Dacă doctrina nu este adevărată și conformă cu realitatea, creștinismul nu este ceva necesar pentru morală ci este ceva imoral. Chiar Pavel spune că dacă propovăduirea lor nu este adevărată, creștinismul ar fi o înșelăciune la fel ca toate celelalte religii care sunt înșelăciuni. Învierea lui Hristos fie este adevărată și ne dovedește că Hristos este Dumnezeu întrupat, fie este falsă și atunci trebuie să ne dezicem de creștinism, să o facem lată în această viață pentru că alta nu mai este.
Poziția lui Kant nu are nici un loc și nici un rost, nici în credința creștină și nici în afara ei.