În articolul anterior am început să privim la elementele liturghiei reformate începând cu primul element, chemarea la închinare. În articolul de azi continuăm cu următorul element și anume invocarea.
Ce este invocarea? Invocarea este o rugăciune rostită de congregație și este răspunsul credincioșilor la chemarea la închinare. Liturghia începe prin faptul că Dumnezeu, prin slujitorul cuvântului, ne cheamă la închinare, iar prin invocare noi începem să ascultăm de această chemare și să răspundem în închinare.
Rugăciunea de invocare poate să aibă mai multe forme, dar forma pe care o folosim noi în liturghia de la București este o rugăciune comună a congregației care răspunde la chemare spunând:
Doamne Dumnezeule Atotputernic
Binecuvântează-ne cu prezența Ta
Vorbește-ne prin Cuvântul Tău veșnic
Lucrează în inima noastră prin Duhul Tău cel Sfânt
Pune cuvinte de laudă pe buzele noastre
Și primește închinarea pe care ți-o aducem
Prin Hristos Domnul nostru, Amin.
Invocarea este începutul închinării congregației în cadrul liturghiei și tocmai de aceea, începutul acesta are în vedere câteva aspecte importante:
Prezența lui Dumnezeu - în invocare îi cerem lui Dumnezeu să ne binecuvânteze cu prezența Sa. Desigur că Dumnezeu este atotprezent în providența Sa, dar această cerere invocă prezența harului mântuitor al lui Dumnezeu care îi binecuvântează pe credincioși.
Revelația lui Dumnezeu - în invocare îi cerem lui Dumnezeu să ne vorbească prin cuvântul Său, un cuvânt care nu se regăsește doar în predică ci pe parcursul liturghiei, de la început și până la sfârșit
Lucrarea Duhului Sfânt - în invocare îi cerem lui Dumnezeu să intervină în ființa noastră și să ne transforme prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt. În înțelegerea reformată, Duhul Sfânt însoțește Cuvântul și Sacramentele, înfăptuind în ființa noastră ceea ce ne vorbește Cuvântul și ceea ce ne arată Sacramentele.
Pregătirea închinătorilor - în invocare îi cerem lui Dumnezeu să pregătească dispoziția minții și a inimii noastre pentru ca să ne putem închina cu reverență și bucurie chiar dacă circumstanțele vieții noastre sau starea noastră emoțională ar fi contrară unei astfel de închinări
Primirea închinării - în invocare îi cerem lui Dumnezeu să primească închinarea noastră chiar dacă prin noi înșine suntem nevrednici și închinarea noastră este imperfectă