Ești un om înapoiat care crede himere medievale sau ești un ”sexomarxist” care își trădează neamul? Țara noastră pare să fie împărțită în două tabere care poartă un război ideologic pentru a captiva conștiința populației. Retorica din acest conflict continuă să escaladeze înspre caricaturi și exprimări ofensatoare.
Tradiționaliștii sunt acei oameni care preferă trecutul și valorile autohtone. Discursul lor pornește uneori chiar din vremea dacilor, continuă cu elogierea luptei împotriva otomanilor și sfârșește printr-un soi de ”excepționalism” românesc. Românii au fost victima tuturor națiunilor din jur, românii au fost nedreptățiți întotdeauna, dar noi suntem cei mai creștini oameni din Europa și suntem mai buni ca ceilalți europeni. Tradiționaliștii au un discurs anti-apusean deoarece consideră că de acolo vine răul, imoralitatea, pervertirea. De acolo vine LGBTQ+ și toate celelalte litere ale alfabetului. În concepția tradiționaliștilor, ca să fim oameni buni trebuie să rămânem cum am fost.
Progresiștii sunt acei oameni care sunt nemulțumiți de trecut. Ei ar vrea ca mentalitatea românilor să se alinieze mai mult la gândirea modernă din Europa de vest. Standardele din trecut sunt greșite în mare parte, felul de viață al trecutului era nociv. Nu trebuie să ne trăim prezentul limitați de himere medievale. În special religia trecutului este dăunătoare. Progresiștii vor observa greșelile trecutului dar și corupția prezentului, explicându-i originea în obiceiuri autohtone. Progresiștii cred că oamenii din Europa de Vest sunt mai buni ca oamenii din România, că acolo societatea este mai avansată și mai morală, mai lipsită de nedreptăți. Progresiștii cred că sunt multe lucruri bune în România și că românii au potențialul să devină excepționali dacă abandonează anumite principii și standarde ale trecutului.
Pe măsura ce escaladează conflictul retoric, cultural și politic între cele două tabere, ne dăm seama că avem de-a face cu o ciocnire între două civilizații. Nu este nimic nou în asta, pentru că civilizațiile apar și dispar. Trăind la apusul uneia și răsăritul alteia, suntem spectatorii acestei ciocniri.
Unii creștini s-ar putea să fie atrași de perspectiva tradiționalistă. În opinia mea, ambele tabere au o perspectivă greșită asupra realității. Tradiționaliștii se folosesc de aparența unei moralități conservatoare dar ignoră problemele autohtone ale prezentului și ale trecutlui. Progresiștii se folosesc de aparența civilizației politicoase din apus dar ignoră problemele morale și direcția falimentară a culturii moderne din apus.
Tradiționaliștii se preocupă foarte mult cu chestiunea homosexualității, încercând să obțină restricții legale în jurul acestei practici. Dar în același timp ignoră curvia ”tradițională” a heterosexualilor. De ce nu sunt tradiționaliștii coerenți ca să ceară legi pentru interzicerea sexului premarital, a concubinajului, a adulterului, etc.? Până la urmă homosexualitatea afectează 1% din populație dar curvia tradițională afectează restul de 99%. Toate sunt păcate. Iar progresiștii sunt foarte perspicace în a observa, pe bună dreptate, ipocrizia tradiționaliștilor.
Duplicitatea și fariseismul tradiționaliștilor se vede și prin ignorarea problemelor din trecut și prezent pe meleagurile autohtone. În retorica tradiționalistă problemele trecutului au fost alții, dușmanii neamului: maghiarii, austriecii, otomanii, rușii. Nici un tradiționalist nu o să îți vorbească despre sclavia rromilor din secolul 19 sau de faptul că românii de religie iudaică au primit drepturi cetățenești în secolul 19 doar pentru că Europa de Vest ne-a obligat să o facem. Curvia notorie a personajelor precum Ștefan cel Mare sau Carol al II-lea este ignorată. Măcar bine că nu l-au făcut și pe Carol un ”sfânt” la care să te rogi.
Să aibă dreptate tradiționaliștii că în Europa de Vest ar fi mai mulți homosexuali? Este irelevant deoarece nici o națiune din Europa nu ne întrece la milioanele de copii uciși prin avort în ultimii 30 de ani în România. Sunt românii mai buni decât maghiarii catolici sau decât germanii luterani? Nu. De fapt, orice problemă pe care o vedem în trecut și prezent la români, putem să o observăm și la celelalte națiuni. Din punct de vedere moral, românii nu au fost și nu sunt mai buni decât ceilalți europeni. Toți oamenii sunt păcătoși, doar forma păcatului diferă.
Înțelegând acest lucru, putem să ne oprim din idealizarea trecutului și din demonizarea apusului. Atât trecutul cât și apusul au lucruri bune și lucruri rele. Nici trecutul și nici apusul nu pot să fie standarde pentru discernământul nostru. Ca și creștini, standardul nostru trebuie să fie legea lui Dumnezeu, un standard prin care analizăm trecutul, apusul, dar și pe noi înșine.
Dacă ești creștin, loialitatea ta trebui să fie în primul rând față de legea lui Dumnezeu. Atât așteptările culturale ale oamenilor din jur cât și legile date de conducătorii politici trebuie să aibă pentru creștin o importanță secundară față de legea lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu ne cere să ascultăm de legile statului cu excepția situațiilor în care statul ne se cere ceva contrar legii lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu ne cere să ne iubim semenii, chiar și pe aceia care ne-ar dușmăni. Ne putem bucura de lucrurile bune și frumoase din cultură, oricare ar fi acea cultură.
Dacă ești creștin, loialitatea ta trebuie să fie în primul rând față de IIsus Hristos care este regele tău. Avându-l pe Hristos ca rege și fiind cetățean în Împărăția lui Dumnezeu, ai concetățeni din toate națiunile Pământului. Credința creștină transcende nu doar taberele culturale dintr-o națiune, ci transcende chiar și granițele dintre națiuni. Biserica, împărăția lui Hristos, nu este nici românească, nici maghiară, nici germană - ci, după cum afirmă crezul creștin, este una, sfântă, catolică și apostolică.