Accesul la surse primare este esențial pentru sănătatea bisericii. În antichitate și în evul mediu, transmiterea cărților se făcea prin copiere manuală, fapt care limita disponibilitatea cărților. Școlile dezvoltate pe lângă catedrale au început să formeze biblioteci care ofereau posibilitatea citirii unei selecții de cărți din epoci anterioare. Din aceste școli de catedrală se vor naște în evul mediu și universitățile.
Inventarea tiparului în secolul 15 a înlesnit procesul de producere a cărților. Pentru prima dată se putea realiza o reproducere relativ rapidă și fără erori de copiere. Cu toate acestea, pentru mai multe sute de ani după inventarea tiparului, prețul cărților a rămas unul ridicat. Evident, pamfletele și tratatele scurte aveau o distribuire largă, dar cărțile mai substanțiale rămân inaccesibile.
Costul de producere al cărților scade abia în secolul 18. În secolul 16 aveai nevoie de salarul pe un an de zile ca să îți cumperi o Biblie. Dar deja în secolul 18 cumperi o Biblie cu salariul de pe o săptămână. Vorbim evident de clasa de mijloc din mediul urban, deoarece pentru mediul rural cărțile rămân inaccesibile atât datorită prețului ridicat cât și datorită analfabetismului funcțional.
Și asta ne aduce la întrebarea: cum avea loc cercetarea teologică în secolul Reformei? Reforma nu a putut avea loc decât acolo unde existau cărți. Adică în universități (fostele școli de catedrală). Mișcarea de reformă se naște în universitățile unde preoți, profesori și studenți cercetează sursele primare ale bisericii creștine: Sfânta Scriptură în limbile originale (ebraică și greacă), precum și scrierile teologilor din antichitate.
Universitatea din Paris a fost un astfel de loc. Rectorul universității era Nicholas Cop, iar asistentul său era un tânăr pe numele de Jean Calvin. Atunci când Margareta de Navara (sora lui Francisc I, regele Franței) a scris o carte intitulată ”Oglinda sufletului păcătos” în care promova ideile Reformei, teologii de la Sorbona care erau fideli papalității au cerut interzicerea cărții în Franța. Nicholas Cop a intervenit în apărarea cărții, a strâns profesorii celor patru facultăți ale universității (artă, teologie, drept și medicină) și a condus o dezbatere în susținerea cărții.
Deoarece încă din secolul 16 aristocrația avea un acces sporit nu doar la citirea ci și la publicarea cărților, controlul și cenzura medievală asupra transmiterii informației devine tot mai dificilă. De aceea, unul dintre obiectivele inchiziției a fost nu doar arderea cărților considerate eretice, dar și confiscarea altor cărți ce erau în posesia preoților dizidenți. Dacă îndepărtai cărțile de la dizidenți sau dacă îi îndepărtai pe dizidenți de la accesul la biblioteci, atunci cercetarea lor era întreruptă și nu mai putea produce materiale scrise.
După anul 1534 mulți reformatori francezi, inclusiv Cop și Calvin, experimentează calea exilului prin care se ascund și sunt nevoiți să renunțe la munca de cercetare academică pe care au întreprins-o până la acel moment.
Asta ne aduce la o întrebare interesantă. Cum și-a scris Calvin ”Institutele” dacă a fost nevoit să plece din Paris și să renunțe la poziția privilegiată pe care o avea ca asistent al rectorului universității? La Paris avea acces la orice carte dorea, dar apoi ajunge pe drumuri. ”Institutele” sunt o lucrare masivă plină de citate și referințe la o sumedenie de lucrări teologice, inclusiv numeroși părinți ai bisericii precum și teologi medievali.
După ce pleacă din Paris, Jean Calvin se refugiază în casa lui Louis du Tillet, un prieten care slujea ca preot în catedrala din Claix și era deschis spre reformă. Louis provenea dintr-o familie foarte înstărită și avea o bibliotecă cu peste 3000 de cărți, inclusiv manuscrise antice. Pentru Calvin, biblioteca lui du Tillet a fost un paradis al cercetării teologice. Inchizitorii au crezut că au îndepărtat reformatorii francezi de resursele bibliotecii din Paris, dar una dintre cele mai importante cărți de teologie reformată a fost scrisă în biblioteca unui preot papistaș. Apoi, pentru câțiva ani, Louis du Tillet îl va însoți pe Jean Calvin într-o slujire reformată în zona Poitiers (unde organizează o biserică reformată în peștera Saint-Benoit) dar și în călătoria sa prin Europa și în slujirea din Geneva.
Succesul teologilor reformei a fost asigurat de abilitatea prin care au dovedit că biserica medievală s-a îndepărtat de credința și practica apostolică precum și de cea a părinților bisericii din primele cinci secole. Formularea acestui argument a fost posibil doar prin accesul la sursele primare.