O sinteză a Canoanelor din Dort
Prima secțiune: Alegerea și respingerea divină
Toți sunt părtași la vina și la corupția lui Adam, iar Dumnezeu ar fi drept dacă i-ar lăsa pe toți să piară în păcatele lor. Cu toate acestea, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său pentru a-i salva pe toți cei care cred și trimite mesageri cu Evanghelia Sa. Faptul că mulți cred, este datorat exclusiv harului lui Dumnezeu în Hristos și prin Duhul Său, prin Evanghelie, în acordarea credinței. Necredincioșii nu au decât vina personală. Dumnezeu a decretat să acorde credința din veșnicie și, în timp, înduioșează în mod activ inimile aleșilor Săi și îi înclină să se încreadă în Hristos, „în timp ce, printr-o judecată dreaptă, pe cei ce nu au fost aleși, El îi lasă pradă răutății și împietririi lor.” (1.6)
Alegerea este necondiționată, bazată doar pe mila gratuită a lui Dumnezeu, nu pe ceva din ceea ce există sau este prevăzut în păcătoși. (Într-adevăr, ce ar fi prevăzut în afară de darul Său?) În acest scop, Tatăl „L-a rânduit [pe Hristos] , înainte de veșnicii, să fie Mijlocitorul și Căpetenia tuturor celor aleși și temelia mântuirii lor.” (1.7) și, la momentul potrivit, îi cheamă, îi justifică, îi sfințește și îi glorifică. Cei aleși sunt aleși din aceeași mulțime de păcătoși condamnați ca și ceilalți, pur și simplu din har. Așadar, alegerea și respingerea sunt libere, dar nu arbitrare; cei pe care Dumnezeu îi alege în Fiul Său sunt la fel de vrednici de condamnare. Această doctrină nu este pentru a încuraja, „căutarea, din curiozitate, a tainelor şi adâncimilor nepătrunse ale lui Dumnezeu” (1.12), cu atât mai puțin o siguranță nepăsătoare sau carnală, ci pentru a ne asigura de fundamentul sigur al promisiunii lui Dumnezeu în Evanghelie. Acest adevăr ar trebui explorat doar prin Scriptură, „evitându-se orice încercare zadarnică de a pătrunde în gândurile Dumnezeului suveran (Fapte 20:27; Rom. 11:33, 34; 12:3; Evr. 6:17, 18).” (1.14).
În timp ce Dumnezeul triunic îi salvează în mod activ pe cei aleși, unii nu au fost „făcuți părtași alegerii veșnice a lui Dumnezeu” (1.15), fiind lăsați în propria lor soartă. În această reprobare, Dumnezeu acționează pur și simplu ca un judecător drept care ar fi putut să-i lase pe toți păcătoșii în voia propriei lor distrugeri. Credincioșii slabi nu ar trebui în niciun caz să se lupte pentru a afla dacă sunt reprobați, ci ar trebui să primească mijloacele harului, „căci Dumnezeu, Care este milostiv şi îndurător, a promis că nu va stinge fitilul care fumegă şi nici nu va zdrobi trestia frântă.” (1.16) În articolul 17 citim că, din moment ce Scriptura ne învață că „copiii credincioșilor sunt sfinți, desigur nu prin naștere, ci prin binecuvântarea legământului harului în care ei au fost incluși odată cu tatăl şi mama lor, tații şi mamele care se tem de Dumnezeu nu trebuie să se îndoiască deloc cu privire la alegerea şi mântuirea copiilor lor, cărora Dumnezeu le curmă firul vieții pe când sunt încă mici. (Gen. 17:7; Fapte 2:39; 1 Cor. 7:14).”
Canoanele din Dort resping punctul de vedere conform căruia Scriptura tace sau este neclară cu privire la această chestiune, și cu atât mai puțin că harul electiv al lui Dumnezeu este condiționat de ascultarea noastră sau chiar de credință, care în sine este un dar. „Noi respingem această periculoasă rătăcire doctrinară, deoarece, prin acceptarea ei, buna plăcere a lui Dumnezeu şi meritele Domnului Iisus Hristos ar fi anulate, oamenii sunt deturnați prin întrebări inutile de la adevărul justificării gratuite...” De asemenea, este respinsă și credința romano-catolică și arminiană, că este aroganță să pretinzi siguranța de a fi ales, deoarece toți cei care se încred în Hristos sunt asigurați de alegerea lor.
În următoarea postare vom prezenta al doilea capitol al Canoanelor: Moartea Domnului Iisus Hristos și răscumpărarea oamenilor.
Dr. Michael Horton este profesor de teologie sistematică și apologetică la Seminarul Teologic Westminster din California.
Acest articol a fost publicat pentru prima dată pe White Horse Inn, în 8 iunie 2017. Accesat 08 septembrie 2023. Tradus și publicat cu permisiune.