Prin mila lui Dumnezeu, ca romani avem libertatea sa ne alegem conducatorii prin vot. Intr-o proportie impresionanta romanii l-au ales pe domnul Klaus Iohannis ca presedinte al tarii. Ce este special in aceasta alegere?
In opinia mea aceasta alegere marcheaza un moment al maturizarii societatii romanesti. Din punctul meu de vedere exista trei aspecte ale maturizarii: in primul rand – o mare parte din romani au trecut de faza nationalismului orb cu care eram obisnuiti pana acum; in al doilea rand – am depasit spiritul sectar ce ne-a caracterizat multa vreme; in al treilea rand – am actionat civic conform unor principii morale ce au capatat un loc mai important in gandirea noastra.
Nu fac parte din nici un partid politic si prin acest material nu intentionez promovarea domnului Iohannis sau a PNL-ului. Dar ca cetatean roman ma bucur de schimbarile culturale pe care le observ in tara mea si ma intreb ce ne va rezerva viitorul. Gandindu-ma la prezent si viitor din perspectiva trecutului, nu il sarbatoresc pe domnul Iohannis ci sarbatoresc binecuvantarea comuna pe care am primit-o ca popor de la Dumnezeu.
Tot binele vine de la Dumnezeu
Ca si crestin reformat marturisesc impreuna cu bisericile Reformei Protestante ca „Dumnezeu este izvorul imbelsugat al oricarui bine”[1]. Tot ce se intampla bine in jurul nostru vine de la Dumnezeu, pentru ca el este cel care ne fereste de raul care ar putea sa se intample in schimb si printr-un har general (revarsat liber asupra tuturor oamenilor) ne da capacitatea sa actionam conform dreptatii in anumite privinte.[2]
Prin acest har general revarsat in mod liber si neconditionat in jurul nostru avem de la Dumnezeu conducatorii statului care au primit autoritatea sa emita legi si sa pastreze ordinea in societate. Prin aceasta ordine Dumnezeu limiteaza raul, pedepseste nedreptatea si creaza un cadru in care sa putem trai in pace bucurandu-ne de Pamantul pe care l-a creat. De fiecare data cand vedem legea functionand in tara noastra, cand vedem criminalii si coruptii pedepsiti, cand vedem dezvoltare si prosperitate, trebuie sa ne aducem aminte ca toate aceste lucruri vin de la Dumnezeu.
Dumnezeu foloseste nu doar implicarea sa directa in univers ci si cauze secundare si tertiare pentru a conduce mersul lumii. Progresul stiintific, dezvoltarea sociala si libertatea de care ne bucuram exista doar pentru ca Dumnezeul atotputernic care a creat lumea este bun si iubitor, revarsand asupra tuturor oamenilor aceste binecuvantari. Avem libertate ca oameni nu pentru ca Dumnezeu nu este in controlul tuturor lucrurilor, ci pentru ca in cadrul puterii sale nemarginite ne gasim propria libertate: in El avem viata, suflarea si miscarea, iar prin puterea lui avem putere sa facem ceva.
Tot raul vine de la noi
Binele pe care il avem in comun de la Dumnezeu printr-o varietate de binecuvantari naturale, sociale si stiintifice continua sa vina in jurul nostru in ciuda faptul ca suntem oameni pacatosi: suntem rai si egoisti, ne iubim mai mult pe noi insine decat pe aproapele nostru, iar de cele mai multe ori ne aducem aminte de Dumnezeu doar cand avem nevoie de ceva.
Atunci cand vedem ceva rau in jurul nostru avem tendinta sa ne intrebam: daca exista un Dumnezeu iubitor si atotputernic, de ce se intampla cutare lucru? De ce exista suferinta daca Dumnezeu are puterea sa ii opreasca pe cei care provoaca suferinta? Daca Dumnezeu este monarhul iubitor al Universului, de ce a ingaduit comunismul care a asuprit poporul roman?
Desi toate lucrurile sunt ingaduite de Dumnezeu si nimic nu se intampla fara permisiunea sa, El nu este cauza imediata a tuturor lucrurilor. Dupa cum am amintit mai sus, Dumnezeu este izvorul tuturor lucrurilor bune, dar noi suntem cauza tuturor lucrurilor rele. Dumnezeu nu l-a creat pe om asa cum este acum, ci omul a fost creat bun, avand capacitatea de a se relationa cu o dragoste perfecta fata de Dumnezeu si semenii sai. Dar prin caderea in pacat omul a fost pervertit iar inclinatiile sale transformate in rau: desi continuam sa avem capacitatea naturala de a alege binele, ne-am pierdut capacitatea morala de a trai binele si imbratisam pacatul.[3]
Raul vine datorita noua, nu pentru ca Dumnezeu ne pedepseste si aduce raul asupra noastra, ci pentru ca raul este o parte esentiala a starii noastre cazute in pacat si se reflecta in actiunile care formeaza cadrul in care traim. Am avut parte de atrocitatile dictaturii comuniste nu pentru ca Dumnezeu ne-a pedepsit aducand dictatura, ci pentru ca El a permis exersarea vointei libere a oamenilor corupti. Vointa libera a oamenilor plini de rautate si invidie i-a determinat sa elaboreze o politica prin care sa elimine dreptul la proprietate si imbogatire, furand bogatiile oamenilor harnici si distribuindu-le la toata populatia. Nu iubirea de oameni a motivat comunismul ci iubirea de bogatie i-a facut pe oameni sa schimbe ordinea sociala pentru ca erau invidiosi pe cei din jur care au avut succes.
Vechiul comunism si coruptia de dupa 1989 sunt marcate de aceleasi dorinte pacatoase: invidie, ura, furt. Aceste dorinte exista in toti oamenii, fie ca sunt romani sau germani, ortodocsi sau protestanti, din prezent sau din trecut. Dar ceea ce face diferenta intre o societate si alta nu este o transformare speciala a oamenilor care dintr-o data devin buni, ci este imbratisarea legilor morale naturale pe care Dumnezeu le-a lasat in constiinta tuturor oamenilor: fie ca esti ortodox, protestant sau ateu, nu iti place sa fii mintit sau furat.
Aceasta lege morala naturala transcende granitele nationale sau taberele religioase, regasindu-se in constiinta tuturor oamenilor. Desi ne dorim sa avem ceea ce nu este al nostru, nu ne place ca altii sa ne ia ceea ce este al nostru. Actiunea civica in conformitate cu aceasta lege lasata de Dumnezeu in constiinta noastra aduce o binecuvantare comuna, naturala, nemantuitoare in jurul nostru.
Copilarind in Romania anilor ’90 si votand pentru prima data in anii 2000, nu mi-am imaginat ca vom ajunge sa ne bucuram de o societate cu adevarat libera unde justitia isi face datoria iar cei ce incalca legea, indiferent de statutul lor, sufera consecintele. Cine isi putea imagina in anul 2004 ca un politician de prim rang ar putea ajunge dupa gratii? De atunci si pana azi, prin mila lui Dumnezeu, dreptatea incepe sa fie exersata in Romania prin justitie. Cativa dintre cei mai mari politicieni si oameni de afaceri din Romania au fost arestati, judecatii si chiar condamnati la inchisoare.
Nu ma bucur de condamnarea lor si nu le vreau raul. Ceea ce simt pentru ei nu este ura ci mila. Nu este dorinta de razbunare ci mai degraba compasiune. Nu ii urasc pentru ca din cauza coruptiei lor am crescut intr-o tara a capitalismului de cumetrie unde am avut oportunitati limitate. Nu ii invinovatesc pentru tot raul din jur, pentru ca stiu ca si eu sunt pacatos si vinovat inaintea legii lui Dumnezeu. Dar ceea ce ma bucura este ca ordinea naturala intentionata de Dumnezeu in sfera civila incepe sa se dezvolte in moduri si masuri neasteptate. Nu ma bucur de suferinta celor condamnati la inchisoare, dar ma bucur de micile raze de dreptate care stralucesc prin justitia romaneasca.
In acest context avem alegerea domnului Klaus Iohannis si votul negativ dat domnului Victor Ponta. Cred ca amandoi sunt oameni pacatosi care au facut, fac si vor continua sa faca greseli. Diferenta dintre cei doi se refera mai degraba la ceea ce imbratiseaza. Unul apreciaza progresele din justitie, celalalt este nemultumit de justitia care a actionat impotriva coruptilor. Unul doreste ca justitia sa isi continue activitatea, altul doreste gratiere si amnistitie. Unul doreste crearea unui nou sistem, altul imbratiseaza sistemul corupt pe care l-a mostenit.
In acest context, alegerea facuta de poporul roman la alegeri este surprinzatoare, in special datorita dezavantajelor domnului Iohannis: este etnic german, crestin protestant, politican neconventional. In opinia mea, alegerea neasteptata a domnului Iohannis a putut avea loc doar pentru ca societatea romaneasca a facut urmatorii trei pasi spre maturizare:
Pasul 1: de la nationalismul orb la dragostea pentru natiune
Domnul Klaus Iohannis a fost ales ca presedinte de o majoritate de etnie romana desi el este etnic german. Cum a fost posibil asa ceva in spatiul nostru carpato-danubiano-pontic? Daca ar fi sa speculez, as spune ca multi dintre romani si-au dat seama ca pentru a isi iubi propria natiune nu este necesar sa urasca celelalte natiuni. Patriotismul este un aspect important al vietii noastre civice, iar respectul si supunerea fata de conducatorii statului este un mandat pe care il gasim chiar si in Biblie. [4]
Dar patriotism nu trebuie sa insemne ura fata de alte natiuni sau respingerea altor comunitati etnice care fac parte din tara noastra. Progres nu inseamna „sa moara si capra vecinului” iar dezvoltarea romanilor nu vine prin saracia altor tari sau etnii. Atunci cand patriotismul se transforma intr-un nationalism orb, atunci cand o etnie se indragosteste atat de mult de sine insasi incat retraieste drama narcisismului, visurile de suprematie de obiecei se sfarsesc printr-un dezastru.
Pentru ca sa iubesti Romania nu trebuie sa urasti alte tari, iar pentru a aprecia cultura etnica romaneasca nu trebuie sa dispretuiesti alte culturi. Pentru a fi un bun cetatean al Romaniei nu trebuie sa fii etnic roman. Neamul romanesc nu este nici inceputul si nici sfarsitul binelui pe pamant, nu suntem nici centrul universului si nici buricul targului. Si nici nu trebuie sa fim, ci ne putem bucura de locul pe care il avem in lume si putem sarbatori valorile vrednice de apreciere pe care le avem.
Pasul 2: de la spirit sectar la deschidere
Domnul Klaus Iohannis a fost ales ca presedinte de o majoritate crestin ortodoxa desi el este crestin protestant. Acesta este un semn al faptului ca acea majoritate ortodoxa a depasit spiritul sectar care a marcat o buna parte din istoria BOR. Ce este spiritul sectar? De multe ori in Romania cuvantul „secta” este folosit pentru desemnarea minoritatilor religioase crestine care sub influenta unor idei straine s-au desprins din BOR.
Cuvintele „secta” si „schisma” sunt legate unele de altele pentru ca „secta” este o grupare care se desprinde dintr-o institutie religioasa mai mare. De multe ori grupul mic desemnat ca „secta” este nemultumit de grupul mare din care s-a desprins iar rivalitatea dintre cele doua grupari este marcata de multa agresivitate.
Dar cred ca ideea de „secta” si „spirit sectar” are o semnificatie mult mai ampla, caracterizand atitudinea prin care o grupare crestina are pretentii de exclusivitate: am auzit multi reprezentanti ai celor desemnati ca „secte” in Romania pretinzand ca ei sunt singurii crestini adevarati si ca cei ce fac parte din BOR nu sunt crestini. Ca si crestin reformat nu sunt de acord cu aceasta atitudine sectara si consider ca orice om care a fost botezat in numele Sfintei Treimi carecrede si practica doctrina crestina sumarizata de Crezul crestin este un crestin autentic chiar daca are o intelegere diferita asupra unor aspecte ale Crezului.
Dar nu pot sa nu observ ca atitudinea sectara nu este prezenta doar in „secte” ci si in BOR care are pretentia ca doar crestinii ce apartin de BOR sunt crestini adevarati iar cei care apartin altor grupuri confesionale nu sunt crestini. Cu alte cuvinte, acelasi spirit sectar si schismatic caracterizeaza de cele mai multe ori atat grupurile confesionale crestine mici cat si pe cele mari.[5] In aceasta privinta esecul BOR este realizarea faptului ca lipsa unitatii institutionale/formale dintre grupurile crestine nu face imposibila unitatea substantiala a credintei trinitare in Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant, care este impartasita si de cei care nu se afla in unitate institutionala.
In acest caz, domnul Iohanis ca si crestin protestant si etnic german, nu trebuie sa fie a priori considerat necrestin doar pentru ca biserica din care face parte nu este in unitate institutionala cu BOR. Alegerea domnului Iohannis dovedeste faptul ca majoritatea crestina ortodoxa care l-a votat recunoaste ca un om poate sa fie un bun cetatean roman (ba chiar presedinte al Romaniei), chiar daca este un crestin ce nu este in unitate institutionala cu BOR.
Iar ceea ce pare sa influenteze aceasta noua atitudine nu este vreo calitate formala a domnului Iohannis (cum ar fi afilierea institutionala cu BOR pe care nu o are) ci o calitate substantiala: majoritatea care l-a votat crede ca domnul Iohannis are realizari remarcabile la Sibiu si este capabil sa realizeze multe lucruri ca presedinte al Romaniei.
Pasul 3: de la imbratisarea coruptiei la dragostea pentru integritate morala
Acest fapt ma aduce la ultimul pas pe care cred ca societatea noastra l-a facut inspre maturizare: domnul Klaus Iohannis a fost ales ca presedinte de o majoritate obisnuita cu coruptia politica care isi doreste integritate morala. Aceasta majoritate este satula de forme fara fond, dezamagita de vorbe fara fapte, scarbita de institutii fara realizari, insensibila la vorbe pompoase fara credibilitate.
Domnul Iohannis, un politician neconventional, ce foloseste de multe ori o comunicare telegrafica a transmis un mesaj pe care multi doresc sa il auda: imbratisarea integritatii, promovarea eticii, infaptuirea vorbelor. Coruptia capitalismului de cumetrie i-a facut pe conationalii nostri, care alta data poate erau chiar dezinteresati de alegeri, sa iasa in strada si sa protesteze impotriva abuzurilor guvernarii. Cei ce locuiesc in diaspora, vazand cu ochii lor ca este posibil ca societatea sa arate altfel, au fost in mod special motivati sa lupta pentru schimbare.
Rezultatul acestor alegeri ofera tarii noastre oportunitate de schimbare, dar lupta nu este nici pe departe castigata. Pasii initiali facuti la Revolutia din 1989 au fost urmati de eforturile politice de dupa 2004 si de alegerile prezidentiale din 2014, dar mai este mult de facut. Vestea buna si motivul de bucurie in ceea ce priveste tara noastra este ca, cel putin in unele privinte, ne indreptam in directia buna, chiar daca de multe ori o facem cu viteza melcului.
Incotro sa ne indreptam? Catre Crucea lui Hristos!
Dar ce ne aduc aceste progrese sociale? Nu tot ce avem nevoie. Ca cetateni ai Romaniei ne bucuram cand tara noastra progreseaza din punct de vedere social, economic sau politic. Dar acest progres nu este suficient.
Viata noastra nu se termina la mormant. Nu suntem doar trup ci si suflet. Integritatea politica si dezvoltarea sociala ne vor fi de mare folos in timpul acestei vieti romanesti. Dar la ce ne vor ajuta dincolo de mormant? Ce folos are sufletul nostru de pe urma binelui politic, social sau economic? Nu este lipsit de folos, dar avem nevoie mai mult decat atat.
Nu avem nevoie doar de o reformare a politicii conform legii morale naturale lasate de Dumnezeu in constiinta noastra, ci avem nevoie si de o reformare a vietii noastre religioase conform legii si evangheliei ce ne-a fost lasata de Dumnezeu in Scripturile inspirate si a fost imbratisata de Traditia iluminata. Primind Scripturile inspirate ce au fost imbratisate de Traditia iluminata a antichitatii crestine avem nevoie sa redescoperim legea si evanghelia lui Dumnezeu, reformand credinta si viata noastra.[6]
Daca domnul Klaus Iohannis va fi un presedinte bun, ne vom bucura cu totii de dezvoltarea societatii. Daca va fi un presedinte corupt, dupa un pas inainte vom face trei inapoi. Dar toate aceste lucruri sunt irelevante pentru starea noastra spirituala si nevoile pe care sufletele noastre le au. In societate poate reusim sa tinem cea mai mare parte a legilor, dar in ce priveste realitatea spirituala sufletele noastre sunt vinovate de pacat, pentru ca exista o diferenta fundamentala intre legea statului si legea divina: legea statului condamna doar comportamentul exterior si vizibil dar legea divina condamna nu doar faptele, ci si vorbele si gandurile noastre.
Inaintea lui Dumnezeu comitem multe pacate in fiecare zi prin faptul ca nu il iubim pe Dumnezeu cu toata fiinta noastra si nu ne iubim aproapele ca pe noi insine. Datorita pacatelor pe care le comitem fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri avem nevoie de o salvare ce nu vine nici prin presedintele Romaniei si nici de la Uniunea Europeana: avem nevoie de salvarea de sub vina pacatului, scapare de sub coruptia inimilor noastre, eliberare de sub desertaciunea vietii traite intr-o lume cazuta. Aceasta salvare ne-a fost adusa de intruparea, viata, jertfa si invierea Domnului Iisus Hristos care prin crucea sa ne aduce o iertare nemeritata, o sfintire neasteptata si o glorificare de neinchipuit in tara cereasca catre care ne indreptam.
O majoritate din tara noastra a votat pentru reforma politica.
Rugaciunea mea este sa cautam si reforma credintei si a vietii noastre, crezand si practicand ceea ce ne invata crezul crestin.
Mihai Corcea
______________________________________________________
[1] Marturisirea de credinta blegiana (1561) articolul 1: „Noi, toţi, credem cu inima şi mărturisim cu gura că există o singură şi simplă Ființă spirituală, pe care noi o numim Dumnezeu; El este veşnic, incomprehensibil, invizibil, imuabil, infinit, atotputernic, perfect în înțelepciune, drept, bun şi izvorul îmbleşugat al oricarui bine.”
[2] Ce inseamna cuvantul „har” si de ce il folosesc? In acest material intrebuintez cuvantul „har” intr-un sens mai tehnic din teologie ca „favoare” din partea lui Dumnezeu. Conform acestui sens teologic, „har” inseamna favoarea nemeritata pe care o primim de la Dumnezeu in ciuda faptului ca suntem pacatosi.
[3] Catehismul de la Heidelberg (1563) intrebarea 6: „Oare Dumnezeu l-a făcut pe om atât de rău şi de îndărătnic? Nu, dimpotrivă, Dumnezeu l-a făcut pe om bun şi după chipul Său, adică într-o adevărată dreptate şi sfinţenie, pentru ca el să-L cunoască în mod corect pe Dumnezeu Care l-a creat, să-L iubească din inimă şi să trăiască împreună cu El într-o comuniune veşnică şi fericită, pentru a-L lăuda şi proslăvi.”
[4] Romani 13:1-7 „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. De aceea, trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.”
[5] Aceasta descriere este o generalizare si nu este reprezentativa in mod absolut pentru toti cei ce fac parte din aceste categorii, dar in opinia mea tinde sa fie pozitia oficiala a multor grupuri religioase minoritare (in special cei desemnati „neo-protestanti”) dar si pozitia oficiala a BOR
[6] Ce inseamna Scriptura inspirata si Traditia iluminata? Aceasta descriere este menita sa faca distinctia intre cele doua surse ale teologiei crestine. Sfintele Scripturi (Biblia) care au fost inspirate de Duhul Sfant si scrise de profeti si apostoli ca sa aiba autoritatea cea mai mare pentru credinta si practica crestinilor. Traditia este invatatura bisericii crestine iluminata de Duhul Sfant si ii ajuta pe crestini sa inteleaga si sa practice invataturile Bibliei. Traditia trebuie intotdeauna sa fie in confirmitate cu Sfanta Scriptura, iar convingerea Reformei Protestante este ca Traditia trebuie sa ramana subordonata Scripturii, nefiind de acelasi rang.