Cuvintele pe care le auzim au putere. Cuvintele pe care ni le spun alții ne schimbă starea interioară. Cuvintele pe care le auzi pot face să ai o zi minunată, sau să îți strice ziua. Politicienii de multe ori vorbesc despre probleme și pericole. Televiziunile, ziarele, ne dau de multe ori vești proaste. De multe ori, cuvinte înșelătoare ne fură bucuria, ne întristează, ne fac să ne temem. Informații false care ne conving și ne fac să simțim sau să acționăm într-un anumit fel – devin lucruri reale pentru noi, deși sunt false.
Dar în zilele acestea nu avem parte de o alarmă nefondată menită doar să crească ratingurile. Suntem înconjurați de un pericol foarte real care se răspândește pe nevăzute, ducând la moartea celor mai vulnerabili dintre noi.
Creștinii au confruntat multe astfel de pandemii și pericole de-a lungul vremii. Epistola Filipeni este scrisă de apostolul Pavel pe când era în închisoare. Iar biserica din Filipi căreia îi este adresată, era o biserică ce a fost întristată și speriată de cuvintele false ale unor slujitori creștini care promovau doctrine false.
Pavel în închisoare avea bucurie, creștinii ce erau liberi nu aveau bucurie. De ce? Pentru că acei creștini au fost convinși de o doctrina falsă ce i-a întristat. Față în față cu pericolul real de a fi executat, apostolul Pavel nu este deznădăjduit și îi încurajează pe cei care sunt descurajați.
Pentru că Dumnezeu ne-a dat vestea bună a mântuirii în Hristos, suntem chemați să discernem această veste și să trăim cu bucurie în lumina ei. Și ca să înțelegem această vocație, pe care o avem ca și credincioși, vom privi la trei lucruri:
Evanghelia ne aduce bucurie
Atunci când înțelegem, credem și ne însușim vestea bună, bucuria se naște în inima noastră. Indiferent de pericolul care ne înconjoară, în ciuda întristării provocate de suferință, viața de credință este o viață de bucurie. Nu este o viață de teamă, nu este o viață de confuzie. Pentru mulți, religia și biserica se află în domeniul unei trăiri în teamă, teama că dacă Dumnezeu există și tu ești rău, se ivesc confuzia și nesiguranța de a nu știi ce se va întâmpla la judecata finală.
Dimpotrivă, Evanghelia nu ne aduce teamă, nu ne aduce nesiguranță, nu ne aduce confuzie. Evanghelia este vestea bună că deși noi suntem răi și merităm condamnarea Celui ce ne-a creat, El a avut milă de noi în Hristos, la cruce. Evanghelia este vestea bună care ne oferă verdictul judecății finale în mod anticipat: suntem judecați ca nevinovați și drepți pentru că Hristos a ispășit păcatele noastre și a trăit o viață perfectă în locul nostru
Evanghelia aduce bucurie, claritate, siguranță. Orice te lasă cu întristare, confuzie și nesiguranță nu este credința creștină ci, fie o doctrină falsă, fie o superstiție omenească. Problema care există nu doar în secolul 1, ci și în secolul 21, este faptul că în biserică se strecoară astfel de doctrine false și superstiții omenești.
Uneori, în biserică se pot strecura oameni care nu predică adevărul. Viața de credință este o viață de vigilență, de circumspecție, de atenție și verificare după standardul Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu prin grija sa providențială nu ne-a lăsat doar slujitori, ci și Biblia - care este ca o constituție a bisericii – un document fundamental față de care trebuie să se conformeze toată lumea.
Suntem chemați la vigilență nu pentru că am fi vreo poliție doctrinară sau vreo inchiziție – ci pentru că bucuria noastră depinde de discernerea și păstrarea adevărului Evangheliei lui Hristos. Dacă înțelegem și păstrăm o Evanghelie curată așa cum ne-a fost lăsată de apostoli, nimeni nu va putea să ne înșele și nici un pericol nu va putea să ne fure bucuria.
Bucuria aceasta nu este un sentiment, precum sentimentele superficiale pe care le avem atunci când ne merg lucrurile bine și ne simțim bine. Bucuria creștină este dispoziția plină de speranță și încredere, în ciuda circumstanțelor triste. De aceea, Pavel poate să se bucure în închisoare dar cei liberi care nu discern Evanghelia nu au bucurie. Când ești înșelat și nu mai crezi că mântuirea noastră este deplină în Hristos, ajungi să te încrezi în alte lucruri, iar dacă îți lipsesc, ajungi să te temi.
Evanghelia ne arată ce are valoare
Discernerea adevărului Evangheliei ne indică cea mai mare valoare pe care o avem în viața noastră și anume Hristos. Cea mai mare valoare nu este să fii sănătos și să ai o viață lungă. Cea mai mare valoare nu este nici măcar identitatea națională sau cultura pe care o prețuiești. Nici hobbyurile tale, nici contul bancar, nici casa de vis - nici unul din aceste lucruri nu se califică drept valoare supremă în viața noastră.
Acei învățători falși ce au adus tristețe în biserica din Filipi puneau valoare pe un ritual care nu era cerut creștinilor și legau mântuirea oamenilor de acel ritual. Dacă noi ne-am fi putut mântui printr-un ritual sau printr-o superstiție, atunci Fiul lui Dumnezeu nu ar mai fi trebuit să moară. Valoarea pe care noi nu o puteam împlini este o viață de ascultare perfectă – asta a oferit Hristos în locul nostru. Valoarea pe care nu o puteam oferi este plata pentru păcatele noastre – asta a oferit Hristos în locul nostru.
De aceea, Evanghelia ne indică faptul că Hristos este cea mai mare valoare pe care o avem. Apostolul Pavel enumeră o serie de lucruri care pentru alții sunt cele mai importante valori. Ce vrea să spună Pavel este că toate acele lucruri, pe care în trecut le considera de o valoare foarte mare, după ce a primit Evanghelia, și-a dat seama că în comparație cu valoarea pe care o avem în Hristos, acele lucruri pălesc, nici nu pot fi comparate.
De aceea Domnul Iisus Hristos a spus în timpul vieții Sale pe Pământ: Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. (Mt.6) Comoara cerească este moștenirea pe care o avem în Hristos. De aceea, Pavel îl socotește mai de valoare pe Hristos decât orice alt lucru pe care l-a făcut el în viața sa. Are o comoară sigură pe care n-o fură hoții și n-o mănâncă rugina.
Deși este preferabil să ne ferim de boli și să rămânem sănătoși, chiar dacă nu te infectezi acum cu COVID-19, cândva în viitor tot va fi ceva care să pună capăt vieții tale de acum. Sănătatea trecătoare, oricât de mult ar dura, este tot trecătoare. Doar Hristos te scoate din moarte sigură spre care te îndrepți. De aceea, jertfa și învierea lui Hristos sunt cel mai de preț lucru, pentru că rezolvă definitv problema cea mai mare a omenirii: moartea.
O nouă perspectivă asupra vieții
Când înțelegi Evanghelia, atunci îți reordonezi prioritățile. Cu toții alergăm după ceea ce are valoare, așa funcționăm. Și pe lângă valorile vieții noastre temporare, Evanghelia ne face descoperită o valoare mult mai mare. Pavel spune:
...lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos ...
Pavel a renunțat să alerge după unele lucruri de o valoare inferioară, pentru că a devenit captivat de valoarea lui Hristos. Valoarea lui Hristos pe care o discernem prin Evanghelie ne face să ne întrebăm: care sunt non-valorile, sau valorile inferioare, din viața noastră, care ne captivează atenția astfel încât ratăm valoarea lui Hristos și ne fac să nu ne bucurăm de El și să trăim în consecință?
Renunțarea la unele lucruri din viața noastră, reorganizarea priorităților noastre, nu vin printr-o forțare legalistă, cu reguli pe care să le inventeze biserica spre a ne controla viața – ci vin din bucurie, din înțelegerea valorii lui Hristos. Vom prioritiza pe Hristos și împărăția Sa atunci când prin Evanghelie îi vom percepe valoarea. Cine nu percepe valoarea lui Hristos nu are bucuria credinței, nu își ordonează viață în funcție de ce este valoros.
Bucuria, valoarea și speranța adusă de Evanghelie nu depind de circumstanțele trecătoare. Hristos ne îmbogățește cu un har obiectiv și neschimbător, o izvor de bucurie ce rămâne nesecat chiar în mijlocul suferinței.
Prin credință în Hristos pericolul nu ne mai copleșete cu îngrijorare. Teama infectării, posibilitatea morții unei rude, perspectiva pierderii locului de muncă sau diminuarea salarului, recesiunea economică - toate aceste pericole reale nu mai sunt pericole existențiale, pentru că existența noastră veșnică este garantată de promisiunea învierii.
Ne spălăm mâinile, dezinfectăm, ascultăm de regulile emise de autorități, ne ajutăm aproapele în dificultate, dar speranța noastră nu ține de evoluția pandemiei, ci de Hristos care a murit și a înviat.