Mai multe persoane mi-au trimis mesaje legate de faptul că fundamentaliștii patriarhaliști îl dau exemplu pe Herman Bavinck în ce privește numirea soțului drept preot al familiei. Citatul în cauză afirmă:
”Bărbatul încă este cap al familiei și este îmbrăcat în autoritate, nu în virtutea aprobării primite de la soția sau copiii lui, ci prin el însuși, în virtutea dreptului oferit de Dumnezeu (…) El încă este preot, în măsura în care conduce în rugăciune și citire a cuvântului lui Dumnezeu și se ocupă de interesele religioase ale casei sale”
Acest citat provine dintr-o carte scrisă de Herman Bavinck în anul 1908. Doar 10 ani mai târziu, în anul 1918 Bavinck scrie o altă carte despre femei, intitulată ”Statutul Femeilor în Societatea Contemporană” în care își schimbă destul de substanțial unele poziții legate de femei inclusiv în anumite privințe cheie: (1) începe să susțină drepturile egale ale femeilor cu orice bărbat neordinat, (2) accentuează egalitatea spirituală a bărbaților și a femeilor. Din cauza poziției sale din 1918 asupra statutului femeilor, Bavinck ajunge chiar într-un conflict cu Kuyper care nu suferea ideea ca femeile să aibă drept de vot în societate (deși a fost nevoit să piardă acea bătălie).
Cartea din 1908 are multe contribuții folositoare, dar cine este familiar cu Bavinck știe că în ciuda momentelor sale de strălucire, cărțile sale conțin eșecuri majore în istoriografie și teologie. De exemplu modul în care Bavinck interpretează teologia reformată a secolului 16 ca fiind supralapsariană reduce semnificativ calitatea multor capitole din dogmatica sa.
Dincolo de această evaluare generală a lui Bavinck, cum rămâne totuși cu citatul din cartea publicată în anul 1908?
În primul rând aș spune că patriarhaliștii se pripesc în folosirea acestui citat deoarece această afirmație este într-o secțiune de două paragrafe în care Bavinck descrie situația din societatea olandeză la început de secol 20. După primul paragraf în care Bavinck descrie schimbările culturale (inclusiv dreptul femeilor la proprietate), începe un nou paragraf și spune ”Cu toate acestea, bărbatul încă este cap al familiei…” iar paragraful se încheie cu ”autoritatea soțului și a tatălui a fost modificată semnificativ în societatea noastră; a primit un caracter mult mai rațional, moral și personal, dar continuă totuși în această formă modificată; în esenţa sa este indestructibilă.”
Vor cita patriarhaliștii contextul? Probabil că nu. În acele paragrafe Bavinck nu exegetează texte biblice, nici nu explică teologia reformată despre preoție - dacă ar fi făcut așa ceva nu am fi ajuns la afirmația cu pricina, care este o afirmație ce conține multă confuzie teologică și este făcută în contextul discuției culturale.
În al doilea rând doresc să semnalez eroarea teologică pe care o face Bavinck în citatul folosit de patriarhaliști. Bavinck spune că ”conducerea în rugăciune și citire a cuvântului” este preoție. Această afirmație este contrară teologiei reformate din secolul 16. În teologia reformată conducerea nu este preoție, tocmai de aceea pastorii nu sunt numiți preoți.
În teologia reformată conducerea corespunde cu vocație de rege, aducerea cuvântului este asociată cu vocația de profet. Preoția nu are nici o legătură cu aceste aspecte. Singurul sens în care bisericile reformate din secolul 16 admit preoție este fie (a) preoția lui Hristos ca mijlocitor între oameni și Dumnezeu sau (b) preoția universală a tuturor creștinilor ca închinători.
Tocmai de aceea nu putem să vorbim despre bărbat cu un rol de cap/autoritate ca preot peste femeie și copii. Este o afirmație incompatibilă cu teologia reformată, pe care Bavinck o face nu reflectând la teologia confesională sau la Scriptură ci într-o analiză culturală a situației contemporane.
Din perpsectiva reformată pe care o găsim la Calvin și în documentele confesionale din secolul 16 putem discuta în ce măsură bărbatul este mai rege decât femeia în aspecte naturale/exterioare (lucru ce decurge din ordinea creației și biologie), putem discuta în ce măsură unii bărbați sunt mai profeți decât femeile (doar dintre bărbați sunt ordinați slujitori) dar în nici un caz nu putem discuta despre bărbat ca fiind mai preot decât femeia.
Nici măcar despre slujitorii ordinați nu putem afirma asta din perspectiva teologiei reformate a secolului 16! Nu putem spune asemănător cu Bavinck că ”Pastorul este încă preotul congregației în măsura în care el…” Din start este o contradicție a perspectivei reformate asupra preoției. Doar Hristos este arhiereu, un preot deasupra altor preoți. În afară de Hristos există un singur sens al preoției, iar acea vocație de preoție care există printre creștini pe Pământ se exercită prin închinare nu prin conducere.
În închinarea din familie, toți cei uniți cu Hristos - bărbatul, femeia, copiii - sunt în egală măsură preoți, pentru că toți se închină din aceeași poziție de împărtășire a ungerii de preot a lui Hristos.
Discuția despre o poziție de autoritate spirituală pe care bărbatul să o aibă sub titlu de preot al familiei ca intermediar între slujitorii bisericii și familia lui este ceva contrar teologiei reformate. Ideea că bărbatul neordinat are o vocație preoțească ce nu a fost dată femeii, sau că bărbatul neordinat are o responsabilitate spirituală nu doar cantitativ ci și calitativ diferită față de responsabilitatea spirituală a femeii este ceva contrar teologiei reformate. Și da, se poate ca un teolog reformat din secolul 20 să contrazică teologia reformată prin afirmațiile pe care le face. Sunt multe cazuri.
În al treilea rând aș menționa că dacă noi ne-am stabilit o perspectivă în modernitate și apoi mergem la cules de citate care să ne validează opiniile, nu vom putea înțelege istoria. Din păcate nivelul cunoașterii reformei în mediul neoprotestant românesc este foarte superficial, o explorare de suprafață dintr-o poziție de independență.
Pentru noi cei care suntem parte a bisericii reformate, studierea teologiei secolului 16 nu este studierea altora ci studierea teologiei noastre. Învățăm care este doctrina și practica bisericii, pe care apoi o mărturisim deoarece este în conformitate cu Scriptura.
Nu pornim de la concepții din secolul 20-21 pe care apoi să le susținem cu ajutorul citatelor pe care le-am cules de ici și colo din istorie. Ci suntem reformați pentru că suntem convinși că doctrina bisericii, așa cum este rezumată în documentele confesionale este conform Scripturii și de aceea ne supunem acelor documente și acelor sinoade. Tocmai de aceea, când ne gândim la preoție nu pornim din secolul 20 ci de la Scriptură și documente confesionale.
În această privință este de reținut că băieții și fetele reformate din secolul 16 erau învățate prin Catehismul de la Heidelberg (întrebarea 32) că și ei, la fel ca părinții lor, împărtășesc ungerea lui Hristos de profet, preot și rege. Creștinii reformați mărturiseau (și încă o facem) că toți suntem preoți și doar Hristos este mare preot.
În discuția de față, susțin citatul lui Calvin în dauna citatului lui Bavinck nu pentru că ar avea Calvin mai multă autoritate decât Bavinck sau pentru că așa îmi place mie, ci pentru că afirmația lui Calvin este în conformitate cu documentele confesionale (care stabilesc înțelegerea pe care o avem din Scriptură despre preoție) iar Bavinck susține o perspectivă divergentă.