Trebuie femeia să aibă o viață limitată la activitatea casnică sub protecția constantă a soțului? Interpretarea fundamentalismului patriarhalist a unor texte precum Efeseni 5 (și pasajul paralel din Tit 2:5) ajunge la concluzia că este păcat ca o femeie să lucreze ca polițistă, trăind în situații periculoase fără protecția soțului ei, precum și exercitând autoritate asupra altor bărbați.
Problema cu hermeneutica fundamentalismului patriarhalist este că nu face distincția între două straturi de conținut care există în multe texte biblice: afirmații reale și asumări circumstanțiale.
Ca să vă explic disctincția dintre cele două, am să vă dau exemplul afirmațiilor biblice care au de-a face cu astronomia. Scriptura menționează faptul că Pământul este așezat pe stâlpi (1 Samuel 2:8) și că soarele se mișcă (Iosua 10). În Noul Testament chiar Iisus afirmă că pământul are margini (Mat. 12) sau că sămânța de muștar este cea mai mică (Marcu 4).
După cum argumentează și teologi precum B.B. Warfield, acestea nu sunt afirmații reale ale Scripturii, ci concepții asumate de Scriptură în comunicarea lui Dumnezeu către oameni care se aflau într-o situație modelată de astfel de afirmații. Muștarul era sămânța mică pe care o aveau ei la îndemână, o cunoșteau și de aceea Scriptura afirmă ceva ce în mod obiectiv și universal este fals, dar în mod subiectiv și particular este adevărat.
Întorcându-ne la telenovela cu patriarhalismul fundamentalist, nu tot ce spune Pavel în codul etic de gospodărie pe care îl găsim în Efeseni 5-6 este afirmație universală. Pavel vorbește unor oameni care se aflau într-o situație și semnificația și aplicarea cuvintelor lui Pavel depinde de situația în care se află audiența.
Care era situația femeilor din ziua lui Pavel? Majoritatea femeilor (în special cele mai sărace) mureau în jurul vârstei de 30 de ani datorită lipsei de fier din dietă, datorită nașterilor multiple și datorită cancerului la plămâni. Sunt într-o situație precară, cu adevărat un vas mai slab.
Nici o femeie nu avea în mod natural cetățenia sau drepturi economice, nu poate deține proprietate ci totul este deținut doar de soț ca singur proprietar. Doar în situații excepționale femeile puteau să își cumpere cetățenia și să dobândească emanciparea legală. Lucru care se întâmpla dar mai rar. În Noul Testament este foarte posibil să avem menționate astfel de femei emancipate, în mod special Lidia.
Multe femei erau sclave și sclavele deținute de stăpâni păgâni erau și sclave sexuale. Aproape 30% din populația imperiului erau sclavi, era ieftin să cumperi sclavi și toate familiile de clasă mijlocie și superioară aveau mai mulți sclavi.
Acesta este contextul în care deși Pavel afirmă egalitatea și eliberarea spirituală a femeilor (Galateni 3:28), în ceea ce privește relații exterioare și normele culturale le poruncește să trăiască în continuare într-o subordonare completă față de soții lor fără nici un drept politic sau economic, fără dreptul ca să fie proprietare la ceva. Femeile care nu și-au cumpărat emanciparea legală nu au nici un drept să ia o decizie.
Același lucru îl spune Pavel în același pasaj (codul etic din Efeseni 5-6) despre sclavi. Deși creștinii sclavi sunt egali cu creștinii liberi și eliberați din punct de vedere spiritual (conform Galateni 3:28), Pavel le poruncește să continue viața în care aveau la fel de multe drepturi precum un cal sau o lopată.
Afirmația din Efeseni 6:5 prin care Pavel permite stăpânilor creștini să continue să profite de blestemul care i-a făcut pe alți creștini să ajungă sclavii lor, nu trebuie interpretată ca o afirmație universală sau ca o datorie pentru toți creștinii din toate timpurile.
Femeia fără drept de vot și fără drept de proprietate nu este planul creației ci consecința căderii, nu este o virtute ci un blestem. Imaginea din Genesa 1-2 este de rege și regină, de stăpânire comună. Când Dumnezeu spune ”stăpâniți Pământul” se adresează atât lui Adam cât și Evei. Eva este la fel ca Adam o stăpânitoare a Pământului, nu o slujitoare agricolă într-o grădină.
Eva la fel ca Adam are vocația de a stăpâni asupra Pământului (Genesa 1:28) și căsnicia în care doar bărbatul stăpânește Pământul este un rezultat al blestemului (Genesa 3:16) după cum și sclavia este un rezultat al blestemului.
În Imperiul Roman căsnicia în care doar bărbatul stăpânește era condiția legală pentru majoritatea femeilor, cu excepția văduvelor care și-au cumpărat cetățenia și s-au emancipat pe cale legală.
Pavel le spune atât femeilor cât și sclavilor să continue în această situație legală blestemată. Dar bărbaților și proprietarilor de sclavi le spune lucruri prin care să limiteze abuzurile care pot să apară într-o astfel de situație.
Putem să luăm un alt exemplu legat de femei în care Pavel face o afirmație preluată din situația legală a acelei vremi dar care nu trebuie considerată universală: în 1 Corinteni 7:38 Pavel afirmă dreptul părintelui de a decide dacă fata lui se căsătorește sau nu. În Imperiul Roman decizia legală de căsătorie a unei fete era luată de paterfamilias. O fată sau femeie tânără nu avea nici un drept legal să refuze o căsătorie sau să intre într-o căsătorie dacă un paterfamilias refuza.
Există comunități de fundamentaliști patriarhaliști care interpretează și aplică în mod strict 1 Corinteni 7:38, iar drepturile civile ale tinerilor femei sunt astfel restrânse. O astfel de interpretare a fundamentalismului patriarhalist este nu doar eronată (lipsită de înțelegerea modului în care funcționează textul Scripturii) dar și în contradicție cu doctrina și practica bisericilor reformate pe care o vedem și în vremea lui Calvin care urmează drepturile civile medievale unde doar fetele minore aveau nevoie de acordul părintelui.
În 1 Corinteni 7:38 nu este o afirmația reală a Scripturii ci o adresare circumstanțială. Fetele secolului 1 trebuie să respecte ordinea legală a Imperiului Roman chiar dacă în împărăția spirituală a lui Hristos au același statut precum părinții lor.
Problema nu este doar când afirmațiile despre relațiile exterioare sunt transpuse într-o ordine spirituală (după cum am explicat în articolul anterior discuția lui Calvin) ci și când relațiile exterioare existente într-o epocă și asumate de Scriptura ce se adresează acelei epoci, sunt luate și transpuse într-o altă epocă ca datorie morală.
Da, Dumnezeu a îngăduit ca societatea din Imperiul Roman al secolului 1 să nu permită femeilor să stăpânească deloc, după cum tot Dumnezeu în providența Sa a îngăduit sclavia din secolul 1. Ca și creștini trebuie să ne supunem ordinii exterioare îngăduite de Dumnezeu, să trăim vieți liniștite și să nu punem bariere în calea Evangheliei.
Dar tot Dumnezeu este cel care a îngăduit în providența Sa din ultimele secole ca femeile să aibă drept la proprietate și libertate în relațiile exteriore. Bărbatul rămâne bărbat și femeia rămâne femeie dar contextul și modul în care bărbatul conduce în relațiile exterioare s-a schimbat. Un soț care împărtășește stăpânirea și conducerea în familie cu soția nu încalcă legea morală a lui Dumnezeu.
După cum în Vechiul Testament facem o distincție între legea morală și legile civile/ceremoniale, la fel în toată Scriptura inclusiv în Noul Testament trebuie să facem o distincție între porunci și instrucțiuni apostolice care sunt un lege morală universală și instrucțiuni modelate de circumstanțele vremii.
Cheia acestei distincții în ce privește legea universală a relațiilor dintre bărbat și femeie este înțelegerea statutului existent la creație. Femeia fără drept de vot și fără drept de proprietate nu este planul creației ci consecința căderii, nu este o virtute ci un blestem. Imaginea din Genesa 1-2 este de rege și regină, de stăpânire comună. Când Dumnezeu spune ”stăpâniți Pământul” se adresează atât lui Adam cât și Evei. Eva este la fel ca Adam o stăpânitoare a Pământului, nu o slujitoare agricolă într-o grădină.
Eva la fel ca Adam are vocația de a stăpâni asupra Pământului (Genesa 1:28) și căsnicia în care doar bărbatul stăpânește Pământul este un rezultat al blestemului (Genesa 3:16) după cum și sclavia este un rezultat al blestemului.
Având acest criteriu hermeneutic vom putea să descoperim în Efeseni 5-6 care este stratul de text al legii morale universale și care este stratul de text al instrucțiunilor circumstanțiale. Privind cu atenție la ceea ce este moral și universal în codul din Efeseni 5-6, vom descoperi un rol specific al bărbatului care este modelat de Evanghelie.
Contează nu doar cum interpretăm ”cap” ci și cum interpretăm ”supunere”. Este capul un conducător ca un director care dă ordine, sau ca un luptător în prima linie? Este supunerea acționarea în lucruri pe care nu le-ai decis și cu care nu ești de acord sau urmarea celui care este în prima linie și deschide calea?
Bărbatul este vasul mai tare care poate căra mai multă greutate, dar asta nu înseamnă că vasul mai slab este incapabil să împărtășească stăpânirea sau greutățile. Da, bărbatul prin biologie nu are anumite poveri și dificultăți pe care le are femeia, pentru că bărbatul nu dă naștere și în general este mai puțin afectat de probleme de sănătate. Tocmai de aceea are un aport diferit și este mai liber sau în măsură să poată să își asume inițiativa și să conducă. Bărbatul poate conduce prin inițiativa și contribuția suplimentară tocmai pentru ca el este vasul mai tare care poate duce mai mult greu.
Dar imaginea de conducător care își dă viața (după cum vedem în Ef. 5) nu este directorul care dă ordine ci acel luptător ce este în prima linie în luptă. Ideea nu este subordonarea spirituală a femeii ci inițiativa bărbatului, bărbatul să tragă la jug cel mai tare pentru că este lipsit de alte poveri pe care le are o femeie.
În exemplul cu Hristos și biserica avem o analogie cu aplicare limitată, dar acolo nu este vorba de exemplul celui care decide singur și dă ordine, ci exemplul celui care este în prima linie asumându-și riscurile, greutățile, luptând pentru noi într-o luptă în care participăm și noi, nu făcând lucruri cu care nu suntem de acord sau lucruri pe care nu le decidem, ci urmându-L în calea pe care a deschis-o și pe care deja a câștigat pentru noi.
Noi creștinii, atât bărbați cât și femei, domnim împreună cu Hristos, îi împărtășim ungerea de rege, deja experimentăm această stăpânire a harului care va fi desăvârșită în ziua învierii și în noua creație deplină în care vom intra atunci.
Problema rămâne aceeași pe care am pomenit-o în vlogul despre erorile patriarhalismului: fundamentalismul patriarhalist privește la Efeseni 5 și spune ”nimic nu este cultural acolo, totul este universal”. Dacă totul este universal înseamnă că trebuie aplicat în mod strict, viața femeii trebuie în totalitate subordonată față de bărbat iar activitatea ei limitată la o vocația casnică sub protecția atentă a bărbatului conform cuvintelor lui Pavel.
O astfel de interpretare îi face pe patriarhaliști să spună că este păcat ca o femeie creștină să fie polițistă pentru că se află într-o poziție în care soțul nu o protejează și în care ea exercită autoritate asupra altor bărbați.
Acum, multe femei s-ar putea să prefere alte profesii, iar în unele perioade din viață s-ar putea ca o femeie să prefere să fie casnică (mai ales dacă are copii mici). Dar nu este greșit ca o femeie creștină să aibă o muncă ce implică pericol și autoritate. Poate să fie polițistă.