Votul popular și universal este un privilegiu modern care a fost absent în cea mai mare parte a istoriei. Cei mai mulți creștini din cele mai multe epoci nu au avut această dilemă a votului pentru că nu exista vot universal. Deși apreciem că votul universal este benefic, trebuie să ne aducem aminte că este un privilegiu și nicidecum o necesitate naturală sau un drept divin.
Pe de altă parte trebuie să fim conștienți de caracterul provizoriu și penultim al țării în care trăim. România, precum și celelalte state, vor dispărea la revenirea lui Hristos care va pune capăt istoriei curente și va aduce judecata finală, pedepsind necredincioșii pentru veșnicie în Iad și aducând gloria pentru credincioși. De aceea, trebuie să fim conștienți că atunci când discutăm despre politică și țară, vorbim despre chestiuni penultime, provizorii și de o importanță secundară în această viață.
De asemenea, trebuie să fim conșienți de faptul că creștinul nu are obligația morală din legea lui Dumnezeu să voteze. Dar nu are parte nici de interdicție asupra implicării politice. În esență, votul politic al creștinului modern este adiafora, adică un lucru indiferent din punctul de vedere al legii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, creștinii care aleg să își exercite privilegiul modern de a vota, pot să găsească în Scriptură anumite principii care să îi ghideze în votare.
Asta pentru că Scriptura ne prezintă rolul conducătorilor politici, rol natural dat prin creație și providență. Privind la rolul conducătorilor și la persoana candidaților, putem evalua care ar fi mai potriviți.
1. Cine este competent și harnic?
Spre deosebire de monarhie și oligarhie unde calificarea vine prin ereditate sau forță militară/economică, atunci când vorbim de lideri aleși temporar ar trebui să ne dăm seama că rolul lor este o muncă. Astfel trebuie să ne gândim la doctrina despre muncă și hărnicie pe care o descoperim în Biblie.
Munca este o vocație pe care omul o are de la creație, iar prin munca sa omul contribuie la binele semenilor. Dumnezeu se folosește de munca noastră pentru a se îngriji de oamenii din jur. Dumnezeu ne dă ”pâinea cea de toate zilele” prin munca fermierilor, a brutarilor, a șoferilor și a vânzătorilor.
Imaginează-ți că ai fi chemat să alegi doctorul care să fie angajat de spitalul din cartierul tău. Care ar fi criteriile pe care le-ai folosi în evaluarea candidaților? Ai vrea un doctor competent și harnic, o persoană care a absolvit cu brio facultatea de medicină și muncește cu sârguință. Nu ai alege ca doctor pe cineva necalificat și nesârguincios.
Același principiu este valabil în orice muncă. Funcția politică este o muncă. Noi suntem beneficiarii muncii politice. Alegerile sunt un interviu de angajare. Dacă votăm cu măscărici necalificați o să avem parte de o muncă de proastă calitate.
2. Cine are o perspectivă corectă asupra rolului?
Conducerea este un aspect prezent încă de la creație, Adam ca prim om fiind capul federal și conducătorul umanității. De aceea, căderea lui Adam ne-a afectat pe toți pentru că Adam era capul nostru. După căderea, rolul conducerii oamenilor este extins pentru a face față efectelor căderii.
Astfel, în lumea căzută, apostolul Pavel descrie rolul conducătorilor prin următoarele cuvinte:
Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu, şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. (Romani 13:1-6)
Principalul rol al conducătorilor politici este să pedepsească răul și să protejeze viața. Dumnezeu se folosește de autoritățile civile ca să răstrângă răul apărut în lume după cădere. Persoanele potrivite pentru conducerea politică sunt acelea care se dedică aplicării justiției și pedepsirii răului.
Aceasta este prioritatea în rolul conducerii politice. Orice alte programe sunt secundare față de necesitatea justiției. Orice alt program politic, economic sau social este inutil în absența domniei legii și aplicării justiției.
3. Cine este cinstit?
Caracterul moral al oamenilor ar trebui să fie un factor important în evaluarea candidaților. De ce? Pentru că deși cu toții avem păcate, cel care perseverează în imoralitate nu poate beneficia de increderea noastră. Asta nu înseamnă că cine a greșit în trecut nu poate fi restaurat, dar cel ce refuză îndreptarea nici nu a început calea spre restaurare.
Ai angaja un om necistit să îți păzească casa? Atunci de ce ai angaja un om necinstit să administreze țara, impozitele, justiția, etc? Lipsa de discernământ moral în popor va duce la alegerea oamenilor necinstiți în funcțiile politice.
Dumnezeu iartă pe orice păcătos care se căiește și crede în Hristos, dar evaluarea de care discutăm acum nu are în vedere iertarea ci încrederea. Același principiu îl vedem în Biblie în ce privește alegerea slujitorilor, a prezbiterilor și a diaconilor. Anumite eșecuri morale distrug reputația și încrederea.
Ce încredere ai în cuvintele unui plagiator? Ce încredere ai în intenția unui hoț? Cum te poți baza pe devotamentul unei persoane adultere care și-a părășit familia? Dacă persoana trăiește în imoralitate la scară mică și personală, crezi că va dispărea imoralitatea când persoana va ajunge într-o poziție de autoritate și putere? Nu, acele defecte morale nerezolvate se vor amplifica.
Concluzie
Implicarea în procesul politic de alegeri este un privilegiu benefic, dar cum ne implicăm? O facem în mod inteligent și informați de adevăr, sau ne lăsăm duși de valuri culturale? Nici un conducător nu va reuși să rezolve toate problemele, dar dacă nu alegem conducători care măcar încearcă acest lucru cu sinceritate, atunci tot demersul politic este inutil.
Deși pentru creștin decizia de implicare politică este o chestiune adiafora, atunci când creștinul alege să se implice prin vot sau activism, trebuie să o facă într-un mod consecvent cu legea morală pe care o avem de la Dumnezeu.