Nu există țări rele și țări bune, există doar țări rele și țări rele. Dacă analizăm situația prezentă din punctul de vedere al credinței creștine, vom ajunge la concluzia că nici o țară nu este patria noastră. Ca și creștini suntem nomazi, străini și călători, poposind și trăind pentru o vreme în țări care sunt rele.
Într-o vreme a conflictului deschis între două țări din apropierea noastră (Rusia și Ucraina) este foarte probabil să avem opinii politice prin care să condamnăm invadatorul care vrea să formeze un imperiu și să ne plasăm de partea țării mici care vrea să își croiască existența în altă direcție.
Moartea și suferința cauzate de război sunt cât se poate de reale și de tragice. Există o vinovăție reală în privința uciderilor, violurilor, jafurilor, torturilor întreprinse de armata invadatoare. În acest articol nu intenționez să scuz pe cineva sau să apăr vreo țară. Dimpotrivă, încerc exact opusul.
Problema noastră de azi este faptul că atenția ne este distrasă de un rău foarte vizibil astfel încât suntem nepăsători față de un rău care nu este mai mic dar este mai puțin vizibil.
La fiecare bombardament suntem șocați, iar ocaziile în care sunt bombardate școli sau spitale ne înfuriază. Cum se poate așa ceva? Cum poate acel dictator rus să fie așa barbar? Întrebări foarte bune.
Dar realitatea este că oricât ar bombarda rușii Ucraina, acolo sunt mai puțin copii decât numărul copiilor români uciși de mamele și doctorii din România în ultimii 30 de ani. Chiar dacă Putin ar vrea și ar reuși să omoare toți copiii din Ucraina, tot nu ar reuși să omoare la fel de mulți copii ca mamele și doctorii din România.
Peste 20 de milioane de copii care au fost omorâți în România prin avort din 1989 și până astăzi. Un sondaj făcut acum câțiva ani arăta că peste 35% din femeile între 18 și 32 de ani și-au omorât cel puțin un copil prin avort.
Mamele și doctorii criminali din România nu sunt mai puțin răi decât Putin. Conducătorii politici din România care aprobă omorârea copiilor, nu sunt mai puțin vinovați decât conducătorii politici ca Putin care aprobă războaie. Iar România nu este un caz special, același lucru este valabil pentru toate țările care astăzi îl condamnă pe Putin.
Nu există țări bune și țări rele. Există doar țări rele. Asta nu înseamnă că nu ar mai trebui să condamnăm răul făcut de Putin în Ucraina, dar înseamnă că nu putem să considerăm că unii sunt răi și alții sunt buni. Dacă suntem creștini nu putem să ne legăm identitatea de nici o țară.
Suntem în așteptarea regelui nostru Iisus Hristos care la sfârșitul acestor zile se va întoarce cu putere și glorie. Hristos îi va îndepărta de pe Pământ pe toți cei care trăiesc în răzvrătirea păcatului aruncându-i într-o pedeapsă veșnică. Credincioșii vor moșteni Pământul care va fi înnoit astfel încât să nu mai existe eșecurile și suferința cauzate de blestemul păcatului. Orice distincția etnică va fi înlăturată iar credincioșii înviați vor forma un singur popor condus pentru veșnicie de Hristos.
Hristos a murit, Hristos a înviat, Hristos va veni din nou. Aceasta este speranța care ne modelează identitatea și ne face să nu ne legăm inima de planurile politice ale țărilor trecătoare în care trăim acum.