Un articol de Michael Horton
Îi înțeleg pe evanghelici atunci când se întreabă de ce nu putem transmite Evanghelia prin metode mai în pas cultura noastră. Predicarea poate părea plictisitoare sau prea formală și cu greu poate concura cu divertismentul pe care îl putem accesa atât de ușor. Cu toate acestea, nu este vorba despre noutate versus tradiție. Există ceva mult mai profund în noțiunea că „cuvântul lui Dumnezeu este viu și activ” (Evrei 4:12).
Vorbirea în sine este o acțiune pe care o facem pentru a efectua o altă acțiune. Cineva strigă „Foc!” într-un teatru aglomerat pentru a avertiza oamenii, dar și pentru a-i convinge să părăsească clădirea. Într-o ceremonie de căsătorie, nu ne exprimăm doar dorințele sau emoțiile noastre interioare. Atunci când spunem „Da”, facem o promisiune care de fapt constituie o căsătorie.
Dumnezeu acționează tot prin cuvinte. Tatăl vorbește în Fiul și prin Duhul Său. El a realizat anumite lucruri spunând, „Să fie lumină!” sau, „Pământul să aducă plante roditoare.” Dumnezeu nu-și exprima gândurile sale interioare și nici nu preda (cine ar fi fost elevii săi?). El nu furniza informații sau instrucțiuni morale și nici nu descria o anumită realitate. Mai degrabă, prin aceste cuvinte, el a creat din nimic o realitate complet nouă.
Tot prin cuvinte, Dumnezeu acționează prin profeții și apostolii Săi (Isaia 55:11). Noi suntem „născuți din nou... prin cuvântul viu și statornic al lui Dumnezeu”, care este „vestea cea bună care v-a fost propovăduită” (1 Pet. 1:23, 25). Iacov ne cheamă să „acceptăm cu smerenie cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui” (Iacov 1:21). Într-adevăr, Evanghelia „este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Rom. 1:16). În propovăduirea Evangheliei, Hristos însuși ni se adresează personal prin buzele unui semen păcătos.
Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Dar cum Îl vor chema pe Acela în care n‑au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n‑au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Și cum vor propovădui dacă nu sunt trimiși? ... Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. (Rom. 10:13-17)
Deși poate suna ciudat pentru urechile noastre, o traducere mai bună spune: „Cum vor chema pe cel pe care nu l-au crezut? Și cum îl vor crede pe cel pe care nu l-au auzit niciodată?” Hristos ni se adresează prin gura predicatorului credincios. Deși predicarea poate părea o nebunie în epoca noastră modernă, în care există multimedia tehnologizată, totuși lui Dumnezeu Îi place să mântuiască pe cei care cred, prin nebunia Evangheliei propovăduite (1 Cor. 1:21).
Dr. Michael Horton este profesor de teologie sistematică și apologetică la Seminarul Teologic Westminster din California.
Acest articol a fost publicat pentru prima dată pe Modern Reformation, în 1 septembrie 2021. Accesat 14 martie 2024. Tradus și publicat cu permisiune.