Cina Domnului este un sacrament care în diverse biserici mai poartă numele de Euharistie, Sfânta Comuniune, Sfânta Cină, Taina Împărtășaniei. Toate aceste nume au o origine biblică și sunt folositoare pentru că surprind aspecte diferite ale sacramentului.
În această postare doresc să prezint semnificația Cinei Domnului pentru o biserică reformată, vorbind din perspectiva mea ca membru si participant la slujbele Bisericii Reformate Unite din San Diego în ultimii doi ani pe care i-am petrecut în California ca student la Seminarul Teologic Westminster. Am inclus și câteva poze de la această biserică.
Doctrina reformată despre Cina Domnului
Ce cred reformații despre Cina Domnului? Conform mărturisirii de credință reformate, Cina Domnului a fost instituită de Domnul Iisus Hristos ”pentru a hrăni şi a îi susţine pe aceia pe care deja i-a născut din nou şi i-a încorporat în familia Sa, Biserica.” De ce are fiecare creștin nevoie de o asemenea hrănirea? Pentru că ”cei născuţi din nou au în ei două vieţi :una, corporală şi temporală, care a început în clipa naşterii lor fizice şi le este comună tuturor oamenilor; cealaltă spirituală şi cerească, în care au intrat când s-au născut din nou, realizată prin Cuvântul Evangheliei, în comuniunea Trupului lui Hristos.”
Conform mărturisirii, ”Dumnezeu ne-a dat, pentru întreţinerea vieţii corporale şi terestre, o pâine pământească şi materială, adecvată acestui scop şi comună tuturor oamenilor, la fel ca viaţa trupească; dar pentru a întreţine viaţa spirituală şi cerească a celor credincioşi, El li L-a trimis pe Hristos, Pâinea vie care S-a pogorât din cer, Care hrăneşte şi întreţine viaţa spirituală a celor ce se hrănesc cu El, adică Îl acceptă prin credinţă în inima lor.”
Cum putem să primim această hrană spirituală prin sacrament? ”Hristos a instituit o pâine pământească şi vizibilă, care este Sacramentul trupului Său, şi vinul, care este Sacramentul sângelui Său, pentru a ne dovedi că după cum este o realitate indiscutabilă faptul că luăm cu mâinile noastre, mâncăm şi bem cu gurile noastre pâinea şi vinul, care întreţin viaţa trupului nostru, la fel de adevărat este că prin credinţă (care este mâna şi gura sufletului nostru) primim, în sufletul nostru, adevăratul trup şi adevăratul sânge ale lui Hristos. Unicul nostru Mântuitor, pentru întreţinerea vieţii noastre spirituale.”
Conform doctrinei reformate, Hristos ”înfăptuieşte în viaţa noastră tot ce reprezintă aceste semne sacre, şi o face de o manieră care depăşeşte înţelegerea noastră şi ne este la fel de tainică şi inexplicabila ca lucrarea Duhului lui Dumnezeu.” În ciuda caracterului tainic al lucrării Duhului Sfânt prin sacramente, mărturisirea de credință reformată afirmă că ”nu ne înşelăm zicând că ceea ce se mănâncă este trupul propriu şi natural al lui Hristos, iar ceea ce se bea este sângele propriu al Său, dar modul în care noi le mâncăm este nu cu gura, ci cu sufletul nostru prin credinţă.”
Această perspectivă poate fi numită și o ”prezență reală spirituală.” Trupul lui Hristos nu este prezent fizic în moleculele sau substanța pânii și a vinului care rămân neschimbate, ci în actul de a mânca pâinea și a bea vinul binecuvantat, acestea devin pentru noi, din punct de vedere sacramental și spiritual, trupul și sângele Domnului prin care credincioșii se împărtășesc cu umanitatea înviată și glorificată a lui Iisus Hristos, primul născut din femeie care a intrat în noua creație escatologică.
Cina Domnului este un semn si o pecete primită de creștin care atestă și întărește comuniunea spirituală dintre om și Hristos. Sacramentul este o Evanghelie vizibilă și tangibilă prin care Duhul Sfânt lucrează viața veșnică în sufletele noastre înviate din morți prin nașterea din nou.
Catehismul de la Heidelberg discută semnificația acestei împărtășiri cu Hristos în Cina Domnului pe care o consideră importantă datorită faptului că ”înseamnă nu numai să accepţi cu o inimă credincioasă întreaga suferinţă şi moarte a lui Hristos şi astfel, să primeşti iertarea păcatelor şi viaţa veşnică, ci să şi fim din ce în ce mai uniţi cu trupul binecuvântat al lui Iisus, prin Duhul Sfânt Care locuieşte în El şi în noi, astfel încât, deşi El este în cer şi noi pe pământ, să fim totuşi carne din carnea Lui şi os din oasele Lui, să fim conduşi şi să trăim veşnic prin acelaşi Duh, aşa după cum mădularele trupului nostru sunt conduse de acelaşi suflet.”
Catehismul își bazează această înțelegere a Cinei Domnului pe revelația sacramentului în Scriptură: ”În instituirea Sfintei Cine prin următoarele cuvinte: „Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâinea. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: «Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.» Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: «Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.» Pentru că , ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El”. Această făgăduinţă este de asemenea amintită de Sfântul Pavel atunci când spune: „Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Având în vedere că este o pâine, noi care suntem mulţi, suntem un trup; căci luăm o parte din aceeaşi pâine.”
În special ultima referință biblică a Catehismului, cea care are în vedere cuvintele apostolului Pavel din 1 Corinteni 10, subliniază realitatea comuniunii spirituale în actul fizic al împărtășirii cu elementele sacramentului. Conform versetului 16, Pavel afirmă că a bea paharul binecuvântat și a mânca pâinea frântă înseamnă să ne împărtășim cu sângele și trupul lui Hristos. Această afirmație trece dincolo de îndemnul de a ”vesti” moartea lui Hristos prin Sacrament, dincolo de un aspect pur memorialist.
Cina Domnului nu este doar un ritual al amintirii, ci un mijloc al harului, un mijloc prin care Duhul Sfânt lucrează în sufletele noastre creșterea vieții noastre spirituale prin întărirea comuniunii noastre cu Hristos. Prin lucrarea Duhului Sfânt, sufletele noastre sunt înălțate către ceruri, către Hristos care șade, ca Dumnezeu și om înviat, la dreapta Tatălui.
Practica reformată a Cinei Domnului
Participanții la Cina Domnului în Biserica Reformată Unită din San Diego merg în față pentru a primi sacramentul. Aceasta este ultima parte a fiecărei liturghii de duminică dimineața.
Având în vedere această doctrină, care este practica ce i-ar corespunde? Înțelegerea binecuvântării spirituale primite în sacramentul Cinei Domnului, l-a făcut pe Jean Calvin să propună readucerea ei ca însoțitoare permanentă a predicării, în fiecare duminică. În cartea sa, Institutele Religiei Creștine, Calvin propune corectarea tradiției medievale care transformase Cina Domnului într-un ritual rar, la care oamenii participau doar o dată pe lună sau o dată pe an.
Calvin dorea o întoarcere la frecvența săptămânală a Cinei Domnului care fusese norma în practica patristică a antichității creștine. Bisericile reformate care urmează această propunere de reformare a lui Calvin, oferă sacramentul Cinei Domnului la încheierea fiecărei slujbe duminicale.
În contextul comunității bisericii, rolul Cinei Domnului, ca o Evanghelie vizibilă, întărește nu doar comuniunea noastră cu Hristos ci și comuniunea pe care o avem unii cu alții în biserică. După cum afirmă apostolul Pave, ”noi care suntem multi, suntem un trup pentru că luăm parte din aceeași pâine.” Aceste cuvinte apostolice subliniază aspectul comunitar al Cinei Domnului.
A păși în față în văzul tuturor penru a primi împărtășirea cu trupul frânt și sângele vărsat al lui Hristos cel înviat, este o vestire nu doar a morții Domnului Iisus Hristos până va reveni El, ci și o primire cu umilință a harului lui Hristos într-o comunitate cu oameni imperfecți. Împărtășirea multora cu Hristos este și o împărtășire unii cu alții, o mărturisire a faptului că toți suntem păcătoși iertați prin același sânge, mădulare ale unui singur Trup, al cărui Cap este Hristos.
Formula liturgică de administrare a Cinei Domnului
Rev. Michael Brown conducând congregația în închinare prin intermediul formulei liturgice în timpul oficierii sacramentului Cinei Domnului la Biserica Reformată Unită din San Diego.
Cina Domnului în congregațiile ce aparțin de denominația Bisericile Reformate Unite din America de Nord este oferită (sau administrată) prin folosirea unei formule liturgice ce a fost elaborată și aprobată de Sinod, pentru a se asigura o formă biblică și edificatoare a oficierii sacramentului.
Iată care este formula liturgică folosită în biserica noastră din San Diego:
Pregătirea:
Tuturor celor ce v-ați mărturisit păcatele și credința voastră în Hristos, promisiunea Domnului este certă: Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat, şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.”
Deși rămân pâine și vin, aceste elemente sacre devin atât de unite de realitatea pe care o semnifică, astfel încât nu ne îndoim, ci credem cu bucurie că în această cină primim nimic mai puțin decât trupul răstignit și sângele vărsat al Domnului nostru Iisus Hristos.
Pentru toți care trăiți în rebeliune față de Dumnezeu și în necredință, această mâncare și băutură sfântă este doar o condamnare. Daca încă nu îl mărturisiți pe Iisus Hristos și nu urmăriți să trăiți sub stăpânirea sa plină de har, vă avertizăm să nu participați. Dar toți cei care se căiesc și cred sunt invitați la această masă sfântă nu pentru că sunteți vrednici în voi înșivă ci pentru că sunteți îmbrăcați în dreptatea perfectă a lui Hristos. Nu lăsați ca slăbiciunea credinței voastre sau eșecurile în umblarea creștină să vă îndepărteze de această masă. Căci ea vă este oferită întocmai datorită slăbiciunilor și eșecurilor voastre, pentru ca să ne crească credința prin hrănirea noastră cu trupul și sângele lui Iisus Hristos. După cum Cuvântul ne-a promis harul lui Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc a adăugat această confirmare a promisiunii sale neschimbătoare. Așadar veniți, păcătoși credincioși, căci masa este pregătită. Gustați și vedeți că Domnul este bun.
Consacrarea:
Să ne rugăm: Dumnezeule atotputernic și veșnic, care prin sângele Singurlui Tău Fiu ne-ai asigurat o cale nouă și vie în Sfânta Sfintelor, curățește mințile și inimile noastre prin Cuvântul și Duhul Tău ca noi, poporul Tău răscumpărat, apropiindu-ne de tine prin acest sacrament sfânt, să ne bucurăm de părtășia cu Sfânta Treime prin trupul și sângele lui Hristos, Mântuitorul nostru. Știm că Mântuitorul nostru Înălțat nu locuiește în temple făcute de mâini omenești, ci șade în ceruri unde continuă să mijlocească pentru noi. Prin acest sacrament, prin Cuvântul și Duhul Tău, fie ca aceste elemente comune să fie puse deoparte de la întrebuințarea lor obișnuită și consacrate de către Tine, așa încât după cum mâncăm și bem aceste elemente prin care viața ne este susținută, la fel de sigur primim în sufletele noastre, pentru viața noastră spirituală, adevăratul trup și adevăratul sânge a lui Hristos. Le primim prin credință, care este mâna și gura sufletelor noastre. Amin.
Chemarea:
Să mergem înaintea Mesei Cerești și să primim darul lui Dumnezeu pentru sufletele noastre. Prin promisiunea lui Dumnezeu această pâine și acest vin sunt pentru noi trupul și sângele lui Hristos. Înălțați-vă inimile!
Răspunsul congregației:
Către Domnul le înălțăm!
Comuniunea:
Pâinea pe care o frângem este o comuniune cu trupul lui Hristos. Luați, mâncați, aduceți-vă aminte și credeți că trupul Domnului nostru Iisus Hristos a fost frânt pentru iertarea deplină a tuturor păcatelor noastre.
Paharul binecuvântat pe care îl binecuvântăm este o comuniune cu sângele lui Hristos. Luați, beți toți din el, aduceți-vă aminte și credeți că sângele scump al Domnului nostru Iisus Hristos a fost vărsat pentru iertarea deplină a tuturor păcatelor noastre.
Rugăciunea de mulțumire:
Tatăl nostru ceresc plin de har, îți mulțumim pentru binecuvântarea acestei sărbători sfinte. Deși suntem nevredinici să împărtășim această masă cu tine, am venit plini de încredere datorită invitației tale și îmbrăcați în Hristos în Sfânta Sfintelor. În loc de mânie, am primit iertarea ta; în loc de frică, ne-a fost dată speranță. Marele nostru Preot și Mijlocitor al Noului Legământ ne-a reconciliat cu tine și mijlocește chiar și acum pentru noi la dreapta ta. Te rugăm să ne întărești prin aceste daruri astfel încât, încrezându-ne în promisiunea ta de a salva păcătoși care cheamă numele lui Iisus, și noi, prin Duhul Sfânt, să te onorăm prin sufletele și trupurile noastre, pentru onoarea și gloria numelui tăus sfânt. Amin.
Sper că gândurile referitoare la credința și practica sacramentului Cinei Domnului în biserica reformată, din perspectiva mea de seminarist si închinător, au reușit să contureze puțin din ceea ce înseamnă acest sacrament pentru o biserică reformată.
Speranța mea este ca după începerea procesului de plantare a unei biserici reformate confesionale în Bucuresti, ca misiune a Bisericilor Reformate Unite din America de Nord, o astfel de comunitate organizată după aceste principii creștine reformate să existe și în București.
Mihai Corcea