… teologia legământului reformată consideră că promisiunile și poruncile date lui Avraam sunt încă în vigoare. Elementele tipologice (vărsarea de sânge în circumcizie) au fost împlinite în Hristos, dar promisiunile și poruncile (de a iniția copiii credincioșilor în comunitatea vizibilă a legământului) rămân… Faptul că Avraam este un personaj tipologic în istoria răscumpărării nu înseamnă că el a fost un personaj al „vechiului legământ.” Noul Testament îl descrie în mod constant pe Avraam și legământul său ca fiind spirituale și perpetue, și nu pământești și temporale.
Domnul nostru Iisus Hristos nu ne-a promis că dacă vom fi buni creștini atunci cei din jur vor cădea pe spate uimiți de noi, ci că cei care nu cred în El ne vor disprețui la fel cum cei necredincioși l-au disprețuit și pe El acum 2000 de ani (și continuă să îl disprețuiască și azi). Plansul are vremea lui, dar parcă lamentarea creștină nesfârșită în privința ”postmodernismului” nu își are sensul. Ce putem face?
